După mult timp, a fost postat integral nr. 30 din România literară pe situl www.romlit.ro. Puteţi citi în el cronica lui Gh. Grigurcu la recentul meu volum de versuri. Concluzia o reproduc mai jos:
"Într-un astfel de stil sec, brechtian, poetul îşi dezvăluie setea de obiectivitate, discursul liric consubstanţiindu-se pînă la un punct cu cel prozastic. Materia autoscopiei ca atare e topită caracteristic în cea a parabolei, montată aceasta din secvenţe epice, purtînd reflexele unei reprezentări dramatice. Maxima reuşită în acest sens îl reprezintă poemul intitulat "întoarcerea acasă". După ce, în urma unei lupte crîncene, a ucis fiara muindu-şi un deget în sîngele ei spre a-şi pune pe obraz semnul marii biruinţi, actantul are surpriza de-a fi întîmpinat de reproşurile vehemente ale femeii: „-nu cumva ai ucis / a ţipat ea / nu cumva ai ucis fiara / spune nu cumva ai / îndrăznit s-o ucizi // -al cui e sîngele acesta / a strigat femeia / bestie nu cumva / ai îndrăznit să ucizi / biata fiară” (întoarcerea acasă). Poezia se susţine printr-un simbolism sui-generis."
Postări
Ca să glumim putin,dacă este permis,pantera de pe clavecin fiind răpusă,se strică echilibrul initial al povestii.Stiti pe cineva care i-ar putea lua locul acolo,sus?Eu,da:pe însusi atacantul cu „greutatea”sa de simbol...Vă multumesc.
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru cronică ! Fiind el însuși un creator important și original, Gh. Gricurcu este și un degustător / comentator de lux al poeziei.
RăspundețiȘtergerepai nu, fiara nu e pantera. E una mult mai inspaimintatoare, un balaur, zmeu etc. Pantera mie imi place fiind felina.
RăspundețiȘtergereSau poate chiar șarpele Evei, în persoană, de unde și revolta?
RăspundețiȘtergereSilvana T.
@ Silvana T.
RăspundețiȘtergereSuper interpretarea! Mulțumesc.
Poemul a fost generat de faptul că mai omoram cîte un gîndac, păianjen, muscă sau chiar șarpe și Ruxandra mă întreba mereu „ce-ai avut cu el ?”. M-am rușinat la început, apoi am început să nu-i mai omor.
marturisesc ca parcurgerea cartii mi-a amintit de o calatorie la Nan Ci Bong, cand am degustat din sarpele-fachir, o delicatesa. In ce ii priveste pe gandaci, chinezii asteapta sa creasca si apoi ii pregatesc cu mirodenii, daca sunteti interesat va trimit reteta. Toate aceste gandacenii sunt la fel de gustoase, eu, unul, am prins gustul, desi ar trebui sa fiu oripilat. Presimt ca voi fi din ce in ce mai interesat de bucataria chinezeasca.
RăspundețiȘtergere@Anonim
RăspundețiȘtergereEu sînt interesat de bucătăria chinezească și nici cea vietnameză nu e de colea. Mîncarea nevertebratelor e plăcut lucru, dar nu știu dacă aș merge chiar pînă la gîndaci. Dacă trimiteți rețeta o voi posta cu indicarea sursei.
Cred că întâlnirea cu gândacii ar trebui amânată până când se va produce...natural,ipostază în care ei vor fi consumatorii.Dacă acest comentariu e usor macabru,nu-l publicați,dar nu m-am putut stăpâni dela a face această glumă(haz de necaz).Vă mulțumesc.
RăspundețiȘtergereei Bine, si serpii cei mari pot fi gatiti spre deliciul consumatorilor, in bucataria vietnameza se spune ca nu conteaza marimea lor, ci iscusinta bucatarului.
RăspundețiȘtergerePS: despre balauri nu am aflat nimic, inca, probabil numai un solomonar ne-ar putea spune mai multe, posibil din altfel de carti.