vineri, 30 decembrie 2011

La Mulți Ani! Urarea lui Oberon


    În apropierea unui An Nou vă doresc tuturor celor care treceți pe aici multe bucurii și vă dedic orația lui Oberon așa cum i-am atribuit-o în vorbe românești în finalul „Visului de-o noapte-n miezul verii”, dar valabilă și iarna:


      OBERON:                    
               Iar perechile unite,
               Cu iubire dăruite,
               Să rămînă-n veci ferite
               De necazuri felurite.
               Alunițe, cicatrice,
               Semne rele, cum se zice,
               Să nu iasă, cînd vor fi,
               Pe trup la ai lor copii.
               Vărsați rouă după plac                       
                În cămări și în iatac
                Pentru-a binecuvînta              
                Pe toți cei ce ar intra.
                Cine-n ele va dormi
                Apărat de rău va fi.
                        
LA MULȚI ANI!


joi, 29 decembrie 2011

O boală periculoasă

Despre o boală incurabilă care afectează în jur de 100 000 000 de persoane pe tot Globul, dar din fericire e puțin răspîndită în România, puteți citi aici.

miercuri, 28 decembrie 2011

Cărți noi! Emil Lungeanu Călător în Parnas, Odiseea literară a lui Florentin Popescu, Editura Dacia XXI, „încercare monografică în versuri” * *

            Una dintre cele mai demențiale cărți pe care le-am citit în anul 2011 și de cînd mă știu, aparținînd de altfel unui autor extrem de serios și prețuit de mine, este această lucrare între epopee și monografie critică, o istorie literară rimată și ritmată. Emil Lungeanu este autorul mai multor  volume care ar putea căpăta calificativul „bizar”, de regulă combinînd cu mare rigoare informația exactă cu ficțiunea, ca în acea scurtă operă exemplară care este „Jurnalul lui Henry Wilde”, la care m-am referit cîndva. De data acesta, Emil Lungeanu scrie o bio-bibliografie a lui Florentin Popescu, vechi și binecunoscut combatant pe frontul istoriei literare dar și al criticii care a făcut oarecum uitate, prin aceste preocupări, propriile poeme, membru de vază al curentului literar semi-oficial de la Boema 133. 


Chestiunea uimitoare este că Emil Lungeanu își alcătuiește lucrarea în patrusprezece cînturi eroi-comice, cu accente parodice de un comic irezistibil ascuns sub emfaze homeride via G. Murnu. Noul Odiseu apare ca un erou legendar, înconjurat de ahei și troieni de circumstanță asupra cărora Homerul nostru ne face cu ochiul permanent. De fapt, exaltîndu-le numele și faptele ca unor eroi homero-virgilieni, Emil Lungeanu îi acoperă cu mantia unuei blînde luări în bășcălie. Iată cum începe Cîntul VII: „a fost odată, hăt, cu zece veacuri și-ncă trei/ mai înaintea vremurilor cînd cei doi gemeni mititei/ Quirinius Romulus și Remus încă se mai pișau pe ei,/ a fost odat un zeu faimos...”. La relatarea cutărei întîmplari se face aluzie la vremurile „lui Ioan Adam și Eva”. Cum se cuvine unei monografii, lucrarea se încheie cu un corp de 100 de note bibliografice, trimiteri către lucrări la care versurile autorului se referă direct sau prin perifraze precum și al o bibliografie a cîntatului Florentin Popescu. 


Dintre cîte mii de autori a avut și are literatura română, de la Mureșanu al lui Eminescu încoace, unul singur s-a învrednicit să fie eroul unei asemenea încordări epice în versuri, iar acesta a fost să fie Florentin Popescu. Fie să se bucure de înaltul priviliegiu!

duminică, 25 decembrie 2011

Lego City


            În fiecare dimineață, fiul meu, Tudor, mă trezește cam cu aceeași replică:
            - Tati, trezește-te odată! Trebuie să construim Orașul.
            Orașul se contruiește zilnic din piese de Lego. Cele mari schițează clădirile de pe Strada Principală pe care circulă mașinile de jucărie îndrumate de semnele de circulație corespunzătoare. Cele mici servesc pentru clădirile speciale, multietajate, în principal secții de poliție și de pompieri cu personajele respective, tot din Lego.
            Anul trecut, la Wiesbaden, am dat peste un magazin Lego cu autoservire. Contra 6 E paharul mic și 10 E paharul mare puteai să umpli recipientul cu ce piese voiai, inclusiv personaje, din rafturile unde stăteau pe culori și dimensiuni. Normal că am umplut un pahar mare cu vîrf și am primit și cîteva planșee bonus, că nu încăpeau în pahar. Zeci de adulți și copii făceau în jurul meu același lucru. Adăugate celor cîteva zeci de seturi „chinezești” și celor cîteva „originale”, piesele ne ajută în fiecare zi pe Tudor și pe mine să realizăm construcții complexe.
            Desigur, pînă seara, incendii, cutremure și tsunami-uri distrug în întregime Orașul. Ceea ce permite reconstrucția a doua zi.
            Viziunile urbanistice ale lui Tudor sînt foarte îndrăznețe, ar putea da lecții șeicilor din Dubai, iar eu sînt cel mai adesea un simplu executant.         

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Premiile Galei Tinerilor Scriitori și Cartea de poezie a anului

Agenția de Carte va acorda în acest an pentru a doua oară premii în cadrul „Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului”. În avanpremieră pe situl Agentia de Carte s-a organizat un sondaj la care puteți vota Se acordă premii pentru tinerii autori (sub 35 de ani) la poezie, proză, critică și debut și premiul Cartea Anului la poezie, pentru autori consacrați. Laureatul marelui premiu de anul trecut a fost Ion Mureșan.

Organizatorii precizează:


„Acest Top reprezintă o avanpremieră la cea de-a doua ediţie a Galei Tinerilor Scriitori/Cartea de Poezie

a anului 2011, care se va desfăşura pe 15 ianuarie 2012, de Ziua Culturii Naţionale, în Aula Bibliotecii 

Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti. Limita de vârstă admisă: 35 de ani, exceptând categoria Cartea 

de Poezie a anului 2011. Votul este deschis 

până la 5 ianuarie 2012. 



Nașterea Domnului

Sărbătoarea Nașterii Mîntuitorului să vă aducă bucurie și speranță!


LA MULȚI ANI!

vineri, 23 decembrie 2011

Nu este totul pierdut! Lepșă preluată.

Leapșa transmisă de Lucia Verona ca mesaj optimist de Sărbători, retransmisă de a fost acceptată pînă acum de Andrea Hedeș și RIM (Radu-Ilarion Munteanu). O mai trimit și către Camelia Săpoiu.

joi, 22 decembrie 2011

Nu este totul pierdut

Preiau „Leapșa” trimisă de Lucia Verona sub genericul „Nu este totul pierdut”, scopul fiind de a semnala fapte și evenimente pozitive, care îndreptățesc optimismul în legătură cu „starea națiunii”:
Gala premiilor anuale „Om între oameni” de la Primăria Sectorului 2, la care am fost în juriu (au fost 11 nominalizați care au primit cîte o medalie de aur iar dintre ei trofeul l-a primit Mugur Isarescu, laureatul de anul trecut fiind Rayed Arafat) a fost un eveniment dătător de optimism. 


În cadrul Galei a cîntat frumos Corul Divina Armonie (colinde) dar asta n-a fost nimic față de prestația lui Alexandru Tomescu. El a venit cu vioara Stadivarius și a interpretat, în trei reprize, opt capricii de Paganini într-un mod care ne-a lăsat efectiv muți pe cei prezenți. Eu nu am mai pomenit absolut niciodată un om capabil de așa ceva, ca virtuozitate artistică și chiar ca mecanică a corpului, în indiferent ce domeniu. 
Stăteam lîngă dirijorul Horia Andreescu, nominalizat și el, și l-am întrebat apoi dacă are aceeași impresie și mi-a confirmat că Alexandru Tomescu e un virtuoz uluitor, afirmat ca atare încă de copil. 


În plus, violonistul a vorbit frumos, seducător, explicînd în ce constă măreția și dificultatea de interpretare a „Capriciilor”.


Trimit această „leapșă” cu speranța că va fi continuată de Andrea Hedeș, Șerban Tomșa, Alexandru Păduraru, George Geacăr, Ciprian Măceșaru și oricine mai vrea s-o preia constructiv.

Încă trei bancuri cîștigătoare

În cadrul concursului de bancuri cu politicieni pe care l-am cîștigat pe 20 decembrie am spus și trei bancuri cu președinți ai unor state diferite: SUA, Coreea de Nord și România. Iată-le:

1. Doi plantatori sudiști bătrîni discută pe veranda casei, la un whisky.
- Jim, tu ai auzit? Țara noastră are acum un președinte negru.
- Nu spune prostii, John. Cum să aibă SUA un președinte negru?
- Nici eu n-am crezut, dar așa e! I-am văzut chiar poza în ziar.
- Ei... Dacă o fi adevărat, îți dai seama ce mîndru trebuie să fie stăpînul lui!

2. La fostul președinte al Coreei de Nord vine medicul lui personal și îi zice:
- Tovarășe președinte, am să vă dau două vești. Una e rea dar a doua e de-a dreptul îngrozitoare.
- Care e cea rea?
- Că au sosit rezultatele la analizele dvs. E grav. Mai aveți de trăit doar 24 de ore.
- Și atunci ce poate fi mai rău de-atît?
- Că rezultatele au venit ieri, dar am uitat să vă spun.

3. Președintele României intră într-un restaurant. Patronul și angajații se reped să-l salute și să-l întrebe ce și-ar dori. El îi întreabă:
- Aveți mici?
- Sigur, domnule președinte!
- Atunci... Două mici!

L-am biruit pe însuși Alex Ștefănescu (la bancuri)


Alex Ștefănescu este un învingător prin excelență. Are calitățile fizice și morale, dar mai ales cele intelectuale, pentru a-și zdrobi potențialii adversari. E greu să se pună cineva cu Alex Ștefănescu la orice joc sau sport: șah, poker, dans, sonete pe rime date, tir cu pistolul, skanderbeg, pilotaj de mașini de curse, agățare de gagici etc.

            De aceea, participarea sa la concursul de „bancuri cu politicieni” organizat deunăzi, de Ignat, de Primăria Sectorului 2, îl presupunea din start ca pe un ocupant al locului 1, noi, ceilalți, căutînd să nu ne facem de rîs în lupta noastră pentru poziția secundă.
            Cu atît mai mîndru am fost că, la final, juriul, compus din Eugen Cristea și Bedros Horasangian, mi-a oferit o cunună de lauri mai prețioasă ca oricînd pentru că i-am avut în urma mea pe podium pe Tudor Octavian și Alex Ștefănescu, acesta doar pe locul III, de altfel cu totul atipic pentru impetuozitatea sa.
            Precizez cu fair-play că anul trecut Alex Ștefănescu a ocupat locul I și eu pe al doilea.

            Iată unul dintre bancurile cu care am izbutit o performanță ce se cuvine înscrisă în cartea recordurilor (mele personale):
            „Elena Udrea vine într-o dimineață la Cotroceni complet răvășită, palpitînd de emoție și spune că a comis un lucru îngrozitor. Președintele însuși, îngrijorat, o întreabă:
-Ce ai făcut?
-Am intrat într-o trupă de manele! răspunde ea.
-Groaznic! Cum de-ai făcut una ca asta?
-Nu m-au ținut frînele…”

marți, 20 decembrie 2011

Ne-a părăsit și Mariana Șora


Uniunea Scriitorilor din România și AsociațiaScriitorilor București anunță cu profundă tristețe încetarea din viață în ziua de 19 decembrie 2011 a scriitoarei Mariana Şora. S-a născut la 26 mai 1917, la Budapesta. A fost o remarcabilă prozatoare, traducătoare şi eseistă.
          Licențiată în țară în sociologie și filosofie, în 1940 a obţinut, la Sorbona, diploma în limba şi literatura franceză. Mariana Șora a avut o prodigioasă activitate de traducere în şi din română, precum şi dintr-o limbă străină în alta (germană, franceză, maghiară). A colaborat, de asemeni, la „Gazeta literară", „Viaţa românească", „Secolul 20", „Manuscriptum", „România literară" etc.
          A scris volumul O viaţă-n bucăţi (1992), rememorare autobiografică, alt memorial, Cenuşa zilelor (2002), A publicat proză scurtă, psihologică, Filigrane (2000) și romanul Rătăcire (1995).
          Covârşitoare numeric au fost cărţile tălmăcite, printre care scrieri de Goethe, Thomas Mann, Franz Kafka, Heinrich Boll, Willi Bredel, Eugen Ionescu. Din româneşte a tălmăcit opere de M. Blecher, Ioan Slavici (în franceză), N. Filimon, I.L. Caragiale, B. Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade (în germană). Scriitori maghiari din România au fost transpuşi în germană.
          Prin dispariția Marianei Șora literatura română suferă o însemnată și dureroasă pierdere. 

duminică, 18 decembrie 2011

Ziua ASB la USR. Noi imagini de la Lucia Verona



Pe blogul dnei Lucia Verona, vicepreședinte al ASB găsiți imagini frumoase de le recenta Zi a ASB la USR. Preiau două:

Echipa tehnică a ASB: de la stînga Gabriela Andrei, Horia Gârbea, Adriana Niculae.

Grup de autori: de la stînga Aurel Maria Baros, Mariana Filimon, Cornelia Maria Savu, Lucian Vasilescu, Emil Mladin, Horia Gârbea, Sterian Vicol, Gh. Stroe.

Cărți noi! Eugen Suciu - Motanul, Editura Cartea Românească * * *

Lui Eugen Suciu îi plac pisicile și mai ales motanii, dar nu mai mult decît poezia. Volumul său este de fapt un obiect literar-plastic complex realizat dintr-un singur text, Motanul, (cu traducerile sale în germană, franceză, engleză de Gerhardt Csejka, Dinu Flămând și Florin Bican, așadar nume importante ale domeniului) așezat într-un ansamblu grafic cu fotografiile din variate poziții unei remarcabile sculpturi în lemn de Mircia Dumitrescu.

Fotografiile și montajul tehnoradacțional sînt realizate de Orban Anna-Maria. Rezultă un ansamblu elegant și expresiv în care poetul și sculptorul încearcă să esențializeze motanul cu tot ce semnifică el: „pîndă și seducție” - cum ar zice un prozator – element nocturn, prădător, monstru de lene și calinerie. Poetul zice: „pe mine nu mă interesează/ cine a inventat omul/ mă interesează/ cine a inventat motanul”. Pe noi, cititorii și privitorii, ne interesează cine a re-inventat motanul și aflăm deîndată: Eugen Suciu și Mircia Dumitrescu.

joi, 15 decembrie 2011

Ziua ASB la USR. 15 autori au citit poezie și proză





Devenită de-acum tradițională, „Ziua ASB la USR” a prilejuit o întîlnire a unor autori din filiala București a USR la sediul Uniunii Scriitorilor, în Sala Oglinzilor.

Un public de toate vîrstele format din elevi, profesorii lor și scriitori din Asociația Scriitorilor București dar și din alte filiale a asistat cu entuziasm la un recital foarte izbutit, cu lecturi scurte, de maximum cinici minute fiecare, dar spectaculoase, care a marcat finalul anului literar 2011 al celei mai mari filiale din cadrul Uniunii Scriitorilor. La final, scriitori și public s-au întreținut într-un cadru informal, au schimbat opinii și cărți și și-au luat rămas bun pînă după vacanță.

Au fost prezenți ca recitatori sau doar ca auditori scriitorii: Lucian Vasilescu, Dan Mircea Cipariu, Vasile Poenaru, Ioan Es. Pop, Nicolae Prelipceanu, Marian Drăghici, Cornelia Maria Savu, Ioana Drăgan, Ioana Diaconescu, Daniel Bănulescu, Gh. Stroe, Florea Burtan, Mariana Filimon, Lucia Verona, Ștefan Dorgoșan, Emil Mladin, Vasile Tărîțeanu, Mariana Petrescu, Catia Maxim, Sterian Vicol, Aurel Maria Baros, Horia Gârbea și alții.

Foto: Ștefan Dorgoșan (mulțumiri deosebite!)

miercuri, 14 decembrie 2011

Avanpremieră absolută - Richard III de Shakespeare



Gloucester:

S-a preschimbat a harţei noastre iarnă
Prin soarele familiei York în vară
Şi norii ce umbreau blazonul casei
S-au îngropat în hăuri de oceane.
Cununile ne înconjoară fruntea
Arme tocite zac pe panoplii.
Ne e schimbată vechea groază-n glume
Şi marşul crunt în vesel cîntecel.
Chipul ridat de luptă se destinse:
În loc să-şi mîne calul cu armură
Să vîre groaza în duşmani, petrece,
Se zbenguie cu doamnele-n iatac
Şi-ascultă glasul leşinat al scripcăi.
Dar eu n-am trupul bun de ţopăială
Nici chip frumos să-l mîngîi prin oglinzi.

Note:

Gloucester – înainte de încoronarea sa din 1483, viitorul Richard III purta titlul de Duce de Gloucester.
York – Gloucester făcea parte din familia York, fiind al optulea fiu, mezinul, al celui de-al treilea Duce de York, Richard Plantagenet.
blazonul casei - Ca Duce de Gloucester, viitorul rege folosea blazonul Angliei care era și al casei York, cu lei și crini aurii pe fond roșu, respectiv albastru. Acesta a fost stema Angliei între 1399 și 1603. (vezi imaginea)
Trupul bun - Se pare că Gloucester suferea de o ușoară infirmitate, ceea ce nu l-a împiedecat să fie un bun comandant de oști, ajungînd chiar conteabil al armatei engleze sub domnia lui Eduard IV. Ulterior, a fost ultimul rege englez care a murit pe cîmpul de luptă (22 august 1485). Un contemporan a scris că “era scund, cu faţa mică şi cu un umăr mai jos decît altul“. Nu e clar dacă diformitatea lui Gloucester nu e o invenție pusă în circulație de inamicii săi din jurul lui Richmond (viitorul Henric VII) și amplificată de Shakespeare.

W. Shakespeare Richard III, traducere și note de Horia Gârbea, din Opere, vol. VI, ediție îngrijită de George Volceanov, în curs de elaborare. În portret: Richard III.

marți, 13 decembrie 2011

Hat-trick Doina Ruști!


Doina Ruști a obținut „tripla”, un fel de Mare Șlem al „circuitului literar”, luînd premiul Academiei Române pentru romanul „Lizoanca” (2009) după ce primise premiile ASB pentru ”Zogru” (2006) și al USR pentru „Fantoma din moară” (2008). Profesoară universitară și prozatoare extraordinară, Doina Ruști a obținut în timp record cele trei premii cu trei romane consecutive. Mă bucur de a fi semnalat încă de la debutul său cu „Omulețul roșu” și de a fi confirmat la „Zogru” înzestrarea ei de excepție care combină talentul cu o fantezie nelimitată și cu o mare tenacitate.

Foarte puțini scriitori în viață au obținut toate cele trei mari premii (cel al Academiei se acordă doar o singură dată) și niciunul într-un interval atît de scurt ca Doina Ruști. Printre aceștia se află:


Nicolae Manolescu (Academie, 4 x USR, 3 x ASB),
Eugen Simion (Academie, 5 x USR, 3 x ASB),
D.R. Popescu (Academie, 6 x USR, 3 x ASB)
Mircea Cărtărescu (Academie, 3 x USR, 2 x ASB),
Traian T. Coșovei (Academie, 2 x USR, 3 x ASB),
Liviu Ioan Stoiciu (Academie, 3 x USR, 2 x ASB)
și, cu toată modestia,
Horia Gârbea (Academie, 1 x USR, 1 x ASB).

luni, 12 decembrie 2011

Premiile Academiei pe anul 2009 vor fi decernate joi

Premiile Academiei Române pentru anul 2009 se vor decerna joi 15 decembrie de la ora 12 în Aula Academiei. Lista premianților și lucrărilor premiate se află mai jos. Felicitări cîștigătorilor!

ÎN DOMENIUL FILOLOGIEI ŞI LITERATURII

1. Premiul TIMOTEI CIPARIU
Lucrarea : Influenţa turcă asupra limbii române
- autor : Emil Suciu

2. Premiul BOGDAN PETRICEICU HASDEU
Lucrarea : Gramatica limbii române
- autor : Constantin Frâncu

3. Premiul ION CREANGA
a) Lucrarea: Cartea şoaptelor
- autor : Varujan Vosganian

b) Lucrarea: Lizoanca
- autor : Doina Ruşti

4. Premiul TITU MAIORESCU
Lucrarea : Dicţionarul subiectiv al personajelor din opera lui I. L. Caragiale
- autor : Gelu Negrea

5. Premiul LUCIAN BLAGA
Lucrarea : Modernismul retro în romanul românesc interbelic
- autor: Paul Cernat

6. Premiul MIHAI EMINESCU
Lucrarea : Eonul marelui desant
- autor: Daniel Corbu

7. Premiul ION LUCA CARAGIALE
Lucrarea : Leoaica rănită sau ce faţă umană are fiara
- autor: Aurel Gheorghe Ardelean

Cărți noi! Nicolae Prelipceanu - Odioseea – un jurnal pe sărite, Institutul European * * *


Umorul lui Nicolae Prelipceanu e binecunoscut printre scriitori, iar judecățile sale logice și tranșante, care nu-și menajează interlocutorii prinși cu contradicția sînt la fel de notorii și de temute. Chiar și poemele sale au o construcție carteziană în care lirismul e ascuns iar înduioșările lipsesc. Aceste trăsături ale autorului transpar perfect în colecția sa de tablete, de fapt niște contra-editoriale publicate în ziarul România liberă între 2006 și 2011.

Deși sînt riguros datate și se referă la momente precise ale istoriei recente, articolele nu sînt afectate de trecerea timpului. Se întîmplă acest lucru din două motive: autorul are capacitatea de a ridica evenimentele deasupra conjuncturalului, mai ales prin concluziile trase (asta e bine) și stările de fapt, de regulă contradictorii și ilogice cînd nu aberante de-a binelea, se mențin cu voioșie în lumea noastră (și asta e rău). Chiar dacă, prin absurd, societatea românească s-ar curăți peste noapte de tarele ei, articolele lui Nicolae Prelipceanu ar rămîne interesante pentru că ele sînt radiografia precisă a elementelor unei lumi care a existat, realizată cu mijloace precise, cu obiectivitate dar și cu talent. Astfel, ceea ce reiese din volum, care poate fi citit de oriunde și care este foarte unitar în stil și intenții, este că „libertatea” și „democrația” ultimelor două decenii au schimbat prea puțin, și eventual în rău lumea românească. Au rămas perene: prostia, slugărnicia, lipsa de logică, parvenitismul, hoția etc.

Fără a fi neapărat mizantrop, deși o doză bună de pesimism este în scrisul lui, Nicolae Prelipceanu expune neconcesiv faptele și trage cuvenitele încheieri care-i confirmă starea de nemulțumire și îi alimentează în subsidiar umorul. O întrebare dintr-un titlu mă urmărește: „Împreună, dar cu cine?”. Ea revine adesea sub diferite formulări în textele lui Nicolae Prelipceanu iar răspunsul l-am auzit foarte adesea, tot interogativ, cînd se puneau la cale mărețe fapte alimentate de optimism: „Nu vezi că n-ai cu cine?” Autorul jurnalului refuză alinierea, nivelarea „la bază” în mediocritate și „tribalizarea” politică sau de altă natură. Inteligent și sceptic, Nicolae Prelipceanu se izolează dar nu tace. Celor care mai au urechi de auzit, scrisul lui le poate spune multe și le dă senzația regăsirii de sine.

duminică, 11 decembrie 2011

A murit Leonida Lari


Anul 2011 poate fi considerat unul nefast pentru cultura română. În acest an, care se va încheia în curînd, ne-au părăsit 20 de scriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor din Asociația Scriitorilor București, mulți dintre ei autori ai unor opere semnificative, precum și alți oameni de cultură ca Johnny Răducanu, Liviu Ciulei, Mircea Spătaru, Al. Tocilescu, Andrei Blaier.

Cea mai de curînd plecată a fost poeta Leonida Lari care a dispărut azi, 11 decembrie 2011, la ora 6.30. Pe blogul scriitorilor bucureșteni (regretata poetă făcea parte din ASB, secția poezie) găsiți un necrolog al scriitoarei și militantei Leonida Lari (1949-2011). Fie să afle pacea eternă!

Lansări la cenaclul SRSFF



Vineri 16 decembrie, lansări SF-F de top la Club Calderon!

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Cărți noi! „Venus” - Povestiri erotice Science Fiction, Eagle Publishing House, antologie * * *


Pentru cei cît de cît familiarizați cu fenomenul SF românesc, numele adunate pe coperta noii antologii a Societății Române de Science Fiction și Fantasy reprezintă o adevărată „dream team” a genului, o echipă mixtă de forță pentru că, așa cum e normal fiind vorba de Eros, trebuie să consultăm opinia ambelor genuri, dacă nu cumva în vreun univers paralel sau extraterestru or fi mai mult de două sexe.

Autorii care s-au străduit să-și pună talentul și fantezia de autori SF în slujba zeiței dragostei sînt: Cristian Mihail Teodorescu, Ștefana Cristina Czeller, Silviu Genescu, Ioana Vișan, Ștefan Ghidoveanu, George Lazăr, Liviu Radu și Antuza Genescu.

În cuprins apar variante numeroase ale temei amorului dintr-o perspectivă inedită: sex cu extraterestre, sex între pămînteni, cu creaturi diabolice și revenanți, tot ce niște minți iscusite și dotate cu talent își pot imagina. Această a treia culegere tematică a SRSFF este și cea mai reușită, fiecare dintre texte fiind realizat cu grijă pentru a excela tematic și stilistic. Cel de deschidere, al lui Cristian Mihail Teodorescu este un veritabil roman (80 de pagini) complex și incitant. Și povestirile celorlați participanți denotă nu numai fantezie ci și un lăudabil scrupul scriptural.

Felicitări și la mai multe!

vineri, 9 decembrie 2011

Campion!

După aproape șase luni de pauză competițională, am jucat cu sete în concursul clubului „Bridge for fun” de duminică 4.XII (mulțumiri Jeni pentru găzduire) și, împreună cu partenera mea Cristina, am ocupat locul I la o diferență semnificativă de locul II (ocupat de propriul meu naș, Dan B. și de partenerul său Dodo).

Cine nu crede, poate vedea clasamentul desfășurat aici. Donă cu donă într-un Howell de 28 de done în care am luat doar de 2 ori 0.

joi, 8 decembrie 2011

Azi Tudor a suflat în 5 lumînări!




Azi, la aniversare, Tudor (Huppy) a putut pentru prima dată să citească inscripția de pe tort. A fost destul de emoționat și s-a relaxat spre seară la un film 3D - „Motanul încălțat”.

miercuri, 7 decembrie 2011

Shakespeare - Opere IV



Primul tiraj al volumului s-a epuizat în urma cererii mari de la Tîrg. Dar al doilea tiraj va apărea în cîteva zile. Cartea poate fi comandată și pe situl editurii Paralela 45 unde se află la secțiunea „capodopere ale literaturii”.

Traducătorii speră să vă ofere volumul 5 la Tîrgul Bookfest și el să conțină în orice caz „Negustorul din Veneția” (traducere și note Horia Gârbea) și „Troilus și Cresida” (traducere Lucia Verona), probabil și partea I din „Henric IV” (traducere și note de George Volceanov). După aceea, preconizăm, Lucia Verona și cu mine, să ne unim forțele și să-l biruim pe Richard III cu cal cu tot.

Iar eu mă voi ocupa și de piesa aceea... la care nu se pronunță numele.

„Visul” în interpretarea actorilor


Luni seara, la Clubul Dramaturgilor, „Vis de-o noapte-n miezul verii” pe care l-am tradus recent a avut parte de un botez foarte reușit într-o lectură însuflețită a actorilor din anul 3 UNATC (toată clasa) pregătiți de profesorii universitari Olga Delia Mateescu și Paul Chiribuță, prezenți și ei desigur, și Irina Ungureanu care a avut un alt spectacol și nu a putut veni. Interpreții cuplurilor de îndrăgostiți aveau chiar vîrsta personajelor iar Prihor Prunc-Bun, jucat de două (!) fete simultan putea avea orice vîrstă.

Reușită și lansarea Cristei Bilciu din „Poema desnuda” citind cu mare haz trei proaspeți absolvenți de la facultatea de actorie a Universității Hyperion.

Lansarea volumului Shakespeare - Opere IV s-a făcut cu 2 exemplare, restul tirajului fiind epuizat, în prezența celor trei traducători ai volumului și patru ai echipei complete pentru Opere (George Volceanov, Violeta Popa și cu mine plus Lucia Verona). În curînd editura va trimite pe piață un nou tiraj, pe hîrtie mai bună se zice. Așa că îl veți găsi.

Discuțiile post-lectură au fost purtate în cerc mai restrîns pentru că la 20.30 urma să înceapă meciul Dinamo-Steaua.

Mulțumesc Luciei Verona pentru poze, reproduc una, restul le găsiți pe blogul ei.

marți, 6 decembrie 2011

PREMIILE USR pe anul 2011 - se primesc volume pînă la 1 martie

Uniunea Scriitorilor din România anunță autorii și editurile interesate că volumele participante la competiția pentru PREMIILE USR pe anul 2011 se primesc la sediul USR din Calea Victoriei nr. 115, București, sector 1, pînă la data de 1 martie 2012. Persoană de contact Roxana Sintion. Se pot înscrie volume ale autorilor care sînt sau nu membri ai Uniunii apărute în ediție princeps în anul 2011 (nu reeditări totale sau parțiale). La secțiunea „debut” pot participa numai debutanții absoluți care au publicat prima carte în 2011.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Negustorul din Veneția. Prima întîlnire cu Shylock

BASSANIO:(evreului) El e, Signor Antonio.
EVREUL:(aparte)
Ce mutră de perceptor fariseu.
Desigur, îl detest că e creștin,
Mai rău că în prostia lui cinstită
Dă bani fără dobîndă: strică piața
De credite din care mă hrănesc.
Dacă l-aș prinde pe-ăsta la strîmtoare
Mi-aș răcori ranchiuna ce i-o port!
BASSANIO: Shylock, auzi?

EVREUL: Desigur. Tocmai chibzuiam cum stau
Cu banii și, din cîte mi-amintesc,
Nu pot acoperi deodată suma:
Trei mii sînt mulți. De unde să-i găsesc?
Tubal e un evreu din neamul meu.
Bogat fiind, mă poate ajuta.
Pe cîte luni dorești? (lui Antonio) Distinse domn,
Vă pomeneam tocmai acum cu stimă.
ANTONIO: Shylock, eu nici nu iau și nici nu dau
Vreun ban ca să cîștig din treaba asta.
Acum, pentru că-i vorba de un prieten,
Stric regula. (lui Bassanio) Ai apucat să-i spui
Cîți bani dorești?
EVREUL:
Da, da, mi-a zis: trei mii.
ANTONIO: Pentru trei luni.
EVREUL: Uitasem, pe trei luni.
(lui Bassanio) Așa mi-ai spus.
(lui Antonio) Totul pe garanția ta. Parcă ziceai
Că nu dai bani și nici nu iei defel
Pentru dobînzi.
ANTONIO:
Nu. Asta niciodată.
EVREUL: Cînd Iacob turmele-i păștea lui Laban ,
Ce-i era unchi... Iacob era al treilea
După Avram , ca neam, prin lucrătura
Isteței sale mame . Cum ziceam...

ANTONIO: Și ce-i cu el? Lua unchiului dobîndă?
EVREUL: Nu, nu „dobîndă”. N-ai putea să-i spui
Chiar o „dobîndă”. Însă fii atent:
S-au înțeles atunci Laban și Iacob
Ca mieii cei vărgați și cei cu breze
Să fie luați de Iacob ca răsplată.
Toamna, ducea pe noatini la berbeci
Și, tocmai cînd mîrlitul era-n toi
Între acele creaturi cu lînă,
Vicleanul ciobănaș belea nuiele
Și le-nfigea în fața oii care
Făta, pe urmă, miei cu blana-n dungi,
Deci cuveniți, după contract, lui Iacob.
Era un mijloc de a fi bogat.
Un mijloc binecuvîntat: e drept
Să fii prosper, cît timp nu furi pe altul.
ANTONIO: Prin asta Iacob încerca norocul,
Nu voia lui îi hotăra cîștigul,
Ci mîna cea divină. Și prin asta
Tu vrei să spui: e camăta cinstită?
Ți-e aurul berbec, arginții miei?
EVREUL: N-aș zice, dar îi înmulțesc ca turma.
Asta s-o știți...
ANTONIO:
Bassanio, ține minte
Că diavolul citează texte sfinte
Spre-al său folos. Un suflet ticălos
E un tîlhar cu zîmbet drăgăstos
Sau măr frumos, dar putred la cotor.
Înșelăciuni cu un chip îmbietor.
EVREUL: Ducați trei mii, o sumă rotunjoară
Trei luni din doișpe. Hotărăsc dobînda.
ANTONIO: Hai, Shylock, cît ai vrea să-ți datorăm?
EVREUL: Signor Antonio, foarte des, mereu
Pe la Rialto socoteală-mi ceri
Că-s cămătar și că percep dobînzi.
Am ridicat din umeri, răbdător
Cum e tot neamul meu cel încercat.
Necredincios și cîine ce sugrumă
Așa mi-ai zis și mi-ai scuipat caftanul
Doar pentru că-mi trăgeam un drept al meu.
Acum, se pare, ajutor pretinzi.

NOTE:
- Fiul cel mic al lui Isaac și nepot al lui Avram după Cartea Facerii. De aici enunțul că Iacob era al treilea (a treia generație) după Avram.
- Laban era unchiul lui Iacob, fratele mamei sale și tatăl lui Lea și Rașela.
- Avram era întemeietorul neamului evreu, primul patriarh de după potop.
- Rebecca era mama lui Iacob. Ea și-a determinat soțul, prin viclenie, să-l binecuvînteze în momentul morții pe Iacob și nu pe fratele mai mare al acestuia, Esau.

Imagini: Al Pacino în rolul lui Shylock și Jeremy Irons în rolul lui Antonio în ecranizarea din 2004.

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog