Miercuri a apărut volumul ultim (153) din colecția de literatură română a Jurnalului Național.
Consider că a fost o colecție de succes și foarte importantă pentru literatura noastră.
Am fost onorat să scriu trei prefețe în cadrul colecției, ultima chiar la capărul seriei: „Jar. Amîndoi” de Liviu Rebreanu. În prefață am încercat un recurs la vedictul prea sever al unor critici (G. Călinescu, Nicolae Manolescu fiind cei mai mari dar și cei mai duri), mai ales la adresa romanului „Amîndoi”, laudat însă de alții ca Ion Negoițescu și Alexandru George.
Iată cîteva pasaje din motivarea „apelului” meu:
„Deși, dacă avem în vedere posibilele comparații – strivitoare - cu marile romane, argumetele apelanților par simple pretexte avocățești, o judecată circumstanțiată ar favoriza, în opinia mea un tratament mai blînd și recunoașterea unor merite indiscutabile acestor opere secunde, poate, dar în niciun caz nevizitabile.
În primul rînd, și mă refer acum la Jar și Amîndoi, romanele care compun sumarul volumului de față, e vorba despre romane ale lui Liviu Rebreanu. Autorul lui Ion nu era altul cînd le-a scris, chiar dacă putem admite scăderi ale artei sale. Să le punem alături, pentru comparație, nu doar cu punctele de maxim ale creației sale ci și cu alte romane din epocă și vom observa că ambele valorează, după vorba consacrată, puțin cînd le contemplăm, mult cînd le comparăm.
Apoi - și consider că aici critica excesiv de severă face o eroare de situare ce poate fi invocată în favoarea „învinuitelor” - Jar și Amîndoi sînt... ceea ce efectiv sînt, după cum le-a creat autorul lor, și nicidecum ceea ce ne închipuim sau ne dorim să fi fost. Pretențiile însele ale semnatarului de la aceste producții nu sînt comparabile cu cele avute de același de la Ion sau Pădurea spînzuraților. (...) Jar și Amîndoi sînt în chip vădit, programatic, un mic roman sentimental și de moravuri și, respectiv, un policier psihologic, eventual un thriller cu accente sociologiste, cu personaje care, orice s-ar zice, se rețin.”
De săptămîna viitoare, vor apărea cu Jurnalul Național volume din seria „Nobel”, ale laureaților premiului Nobel pentru literatură. La primul, „Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello, am și eu o măruntă contribuție ca traducător. Vor urma, din cîte am aflat Sienkievics, Soljenițîn, Pearl Buck. Dacă voi fi solicitat, voi colabora cu plăcere, ba chiar sper că la Dario Fo se va utiliza și o traducere a mea.
Postări
Multumesc!
RăspundețiȘtergere