vineri, 29 iunie 2012

Basarab Cumanul


Am aflat că:

"Un eveniment fara precedent a avut loc la Biserica Domneasca din Curtea de Arges. Mormantul lui Vlaicu Voda a fost deschis dupa aproape 700 de ani. Oamenii de stiinta vor preleva probe ADN care sa ateste daca cei din dinastia Basarabilor,intemeietorii Tarii Romanesti, aveau sange autohton, sau erau de alta origine."

"Basarab I Intemeietorul ar fi fost fiul unei capetenii de origine cumana, un popor venit din stepele Asiei in zorii Evului Mediu. Adica urmasii unui trib de origine turca, semintie cu care domnii Basarabi s-au razboit indelung."

"Deocamdata, istoricii nu au ajuns sa deshumeze si mormantul lui Mircea cel Batran (...) Noul ministru al culturii, Puiu Haşotti a ordonat oprirea cercetarilor.
"Mi se pare o impietate groaznica fie si numai sa ne gandim ca mormantul lui Mircea cel Batran poate fi desfacut pentru a cauta ce? Care ADN ?"

Mostrele prelevate vor fi trimise pentru studiu si la Universitatea Cambridge, dar si la alte ale laboratoare ale unor universitati din Spania si Olanda.

Ce se poate spune? Teoretic vorbind, ministrul culturii are dreptate pentru că orice deshumare e o profanare. Dar... Tehnic, atunci, orice cercetare arheologică e o profanare. Cu ce e mai breaz Basarab I decît Agamemnon, Tutankamon şi atîtea alte mumii ilustre sau chiar anonime. Numai Iisus nu poate fi deshumat pentru că a avut inspiraţia de a învia.

A cunoaşte e mai profitabil decît a nu cunoaşte. Cu ce preţ? Dacă am afla că Basarab I a fost cuman (eu m-aş bucura să aflu că era de neam turcic, dar asta e o chestiune subiectivă) sau Shakespeare scandinav nu cred că s-ar schimba mare lucru în istorie.

Dacă aş dezgropa oasele stră-stră-stră bunicului meu ucis de greci ca să aflu dacă nu cumva era turc aş fi un cercetător sau un profanator? Întrebarea nu poate avea un răspuns rezolut. Oricum, din punctul de vedere, justificabil, al dlui ministru ar trebui să lipsească întrebarea "Care ADN?" pentru că răspunsul ar putea fi: "care este!"

*

"Majoritatea specialiştilor contemporani consideră atât numele lui Basarab, cât şi pe cel al tatălui său, Thocomerius de origine turanică. Cele mai mari şi puternice ctitorii ale urmaşilor lui Basarab, mânăstirea Cozia şi mânăstirea Horezu (Hurez), poartă nume cumane (însemnând "nucet" şi respective "huhurez"; comparaţi cu cuvântul turcesc "horoz" – cocoş)."

... scrie pe blogul său istoricul Marian Deaconu şi ne putem gîndi la motivul plastic al cocoşului pe ceramica de Horezu.

Fascinant, orişicît...

2 comentarii:

  1. Mulţumesc pentru imteresul arătat blogului meu, domnule Horia Gârbea şi apreciez intervenţia dv. şi munca intensă pe care o depuneţi. O seară plăcută!
    Marian Deaconu

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu vă mulțumesc pentru informații și subiectele abordate. Voi pune blogul dvs. și pe blogroll.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog