sâmbătă, 21 decembrie 2013

Decembrie. 21-22 noaptea cea lungă.


    
            Au trecut 24 de ani de la revolta din decembrie 1989, urmată de lovitura de stat care a modificat considerabil destinul României. Dar chiar s-a schimbat ceva? Unii cred că nu, ceea ce e complet absurd, pentru că s-a schimbat de fapt totul. Nicio altă modificare de regim dintre 1947 și 2013 nu a fost atît de radicală precum cea din 1989. Alții, mulți dintre ei nevîrstnici, deci în necunoștință de cauză, regretă regimul lui Ceaușescu. Mi se pare aberant și mă gîndeam la asta prins în viermuiala de cărucioare dintr-un supermarket azi, 21 decembrie, la 24 de ani după ce am urmat convoaiele de oameni, absolut inocenți în ceea ce privește eventuala „lovitură de stat” care se îndreptau spre centru pe bulevardul Pache, atunci Republicii, strigînd „Veniți cu noi”.

                Că societatea românească e rău întocmită și merge prost, cel puțin în unele părți ale ei, destule, aceasta e vina chiar a acestei societăți care nu și-a păstrat decît cîteva zile, eventual cîteva luni, radicalismul din decembrie, preferînd „adaptarea din mers”, toleranța față de șmecherie. Nostalgicii comunismului vorbesc de „siguranța locului de muncă” de atunci uitînd că în România de azi șomajul e nesemnificativ și că, dacă ar exista un management exigent peste tot, ar trebui aruncați afară 60 la sută dintre angajați, de o incompetență scandaloasă.

La poștă, în magazine, în administrații, în transporturi, pînă și în presă ori sistemul editorial domnesc brambureala, incompetența, favoritismul, delăsarea. De ce ar fi incriminata „clasă politică” altfel? Sau sportul? Sau cultura? O! Nimeni n-ar vota o forță care chiar ar vrea să „facă ordine” pedepsindu-i drastic pe hoți, executîndu-i după judecăți sumare pe traficanți și ucigași, lăsîndu-le cadavrele în drum, așa cum cer cu ipocrizie atîția.

De cîte ori mestecătorii de vorbe cer „măsuri draconice” împotriva infractorilor și trîntorilor mă gîndesc, mai ales dacă-i și cunosc, că primul glonț ar trebui trimis între ochii lor.
În decembrie 1989 nu mă gîndeam că voi avea un copil. Azi aș vrea, desigur, ca el să se fi născut într-o lume mai bună, în care radicalismul revoluției să fi fost urmat și să fi rodit mai mult. N-a fost să fie. Nu toți sîntem la fel de vinovați dar, într-o oarecare măsură, sîntem vinovați cu toții de asta.

Ne-am amăgit că e o „tranziție”, că e un „complot mondial” sau unul intern. Nu e adevărat. Tot ce e bun de la noi vine, tot ce e nemernic de la propria noastră nemernicie. Și, din păcate, dacă martirii din decembrie ar fi trăit, s-ar fi comportat, în medie, ca supraviețuitorii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog