marți, 10 decembrie 2013

Referințe critice: Mircea Bârsilă și Gh. Mocuța

În revista „Argeș”, nr. 11/2013, poetul Mircea Bârsilă face o analiză foarte amplă și amănunțită a volumului meu de poezie „Trecutul e o sărbătoare”, cu observații pertinente și multe citate. O puteți citi și pe web, aici. Îi mulțumesc poetului-critic și pe această cale.

Iată un fragment care se referă la poemul titular, cunoscutul de-acum „poem cu Vasile”.


„Volumul este structurat în două secţiuni ,,Cum se anunţă o victorie’’ şi ,,Amintiri din închisoare’’ realizate, sub aspectul scriiturii, în modalităţi diferite. ,,Cum se anunţă o victorie’’începe cu o poezie antologică (,,Trecutul – o sărbătoare’’), în care umorul amar, ce pendulează între grotesc şi absurd şi care, în final, glisează spre fantastic, susţine o inedită şi tragică viziune poetică asupra timpului distrugător, ce concurează în această privinţă cu celebra poezie ,,Tocirea’’ (din Operele imperfecte) a lui Nichita Stănescu. Secvenţa dedicată cârciumarului pentru care, totuşi, timpul este benefic, şi, respectiv, ,,poanta’’ din ultimele două versuri ale poeziei deschid mesajul spre înţelesuri ce adâncesc, prin ambiguizare, ,,povestea’’ despre bătrâneţea atât de dură a celor trei personaje ale colectivităţii rurale: tâmplarul, groparul şi preotul. Transcriem în întregime această poezie în care crâşma este altceva decât obişnuitul ,,topos’’ bahic, iar îngăduitorul sau, dimpotrivă, violentul crâşmar – doar în aparenţă un ,,concetăţean’’ aflat la dispoziţia ,,consumatorilor’’ lipsiţi de vlagă şi ale căror gesturi au lentoarea unor imagini de film ce se derulează cu încetinitorul”: [urmează poemul]


În volumul său dedicat „generației nouăzeci”, poetul optzecist Gh. Mocuța, acum în ipostază de critic, acordă atenție, dintre scrierile mele, doar romanului „Căderea Bastiliei” (1998, Ed Allfa, reeditat în 2007 la Ed. Corint),  într-un capitol foarte substanțial și scris cu multă vervă. Mă bucur dacă scrisul meu i-a stimulat umorul pe care îl posedă, de altfel, din belșug. Observațiile lui Gh. Mocuța sînt o contribuție prețioasă la interpretarea romanului și îi mulțumesc. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Arhivă blog