vineri, 27 decembrie 2013

Tolstoi, Stanca și Justiția

“Publicistul George Stanca a fost condamnat la un an de inchisoare cu suspendare, fiind declarat vinovat pentru faptul că a plagiat "Jurnalul" lui Lev Tolstoi (sic!).  In noiembrie, Curtea de Apel Bucuresti a confirmat sentința dată de magistrații Tribunalului București, dar Stanca mai are o cale de atac la Curtea Supremă”,  anunță un sit de știri.

În realitate G. S. nu a plagiat „jurnalul lui Tolstoi”, cum aberant e formulată știrea, abia asta era o lovitură! Ci a semnat o traducere care nu era a lui, fusese realizată de Jeanina și Ion Ianoși. E foarte probabil că G.S. nici nu știe (bine) limba rusă.

Din folclorul urban și din relatările inculpatului știu următoarea poveste (dacă e inexactă, nu e vina mea):

Editorul al doilea al volumului a încercat să achiziționeze de la primul editor drepturile, dar tîrziu, și se pare că primul editor, deținătorul drepturilor, a cerut un preț exorbitant. Atunci i s-a pus în vedere lui G.S. să semneze o traducere ușor modificată, în caz contrar urmînd să-și piardă postul. După o dezbatere de conștiință, G.S. a cedat și și-a asumat un risc. De altfel minim, comentez eu, pentru că nu prea era de așteptat să ia o condamnare grea și de fapt a primit o pedeapsă minimă. Cînd s-a pus problema unei sancțiuni din partea Uniunii Scriitorilor, s-a argumentat că sentința nu e definitivă și că, oricum, se poartă tratative cu deținătorii drepturilor ca să se stingă conflictul. Se pare însă că, din nou, prețul cerut de primul editor a fost prea mare.

Revin la comentariul meu. Dincolo de persoana justițiatului, pe care îl înțeleg pînă la un punct, mă bucur pentru acest rezultat pentru că un autor dar mai ales un traducător sînt foarte expuși unor asemenea practici. Traduci o piesă, cu trudă (cunosc cazuri) și ea se joacă apoi, cu cîteva replici și didascalii schimbate, și numele altuia pe afiș, fără niciun ban pentru traducătorul „de fapt”. Un exemplu trebuia dat, vor urma sper și altele.

Îmi pare rău  însă că s-a început cu George Stanca. El nu a pus cu bună știință numele lui pe ceva ce nu-i aparținea ca să vîndă acel obiect drept al său, ci a fost obligat să și-l pună. Măcar pedeapsa lui pentru slăbiciune va folosi altora. 

UPDATE: În urma comentariului unui cititor neatent revin și întăresc precizarea din prima frază: GS nu l-a plagiat PE TOLSTOI (cum rezultă din știre). ci pe TRADUCĂTORII LUI. Era culmea să-și atribuie jurnalul lui Tolstoi cu scrierea romanului „Război și pace” cu tot. 

6 comentarii:

  1. Avind in vedere afirmatia "Din folclorul urban și din relatările inculpatului știu următoarea poveste...", rezulta ca enuntul "În realitate G. S. nu a plagiat..." formulat mai sus ar trebui reformulat de genul "În realitatea lui G. S., acesta nu a plagiat ..."
    Altminteri, cineva poate sintetiza demersul dvs. cam asa: "G.S. n-a plagiat! Stiu de la el!" Ceea ce suna ca dracu', vorba unui celebru contemporan ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ați citit corect enunțul! Se întîmplă foarte des din păcate ca oamenii să nu citească bine o frază simplă. Recitiți!

      „GS nu a plagiat Jurnalul lui Tolstoi” (adică nu și-a atribuit acest jurnal, cum eronat rezultă din știre). Rezultă clar: „GS a plagiat TRADUCEREA jurnalului lui Tolstoi”. El s-a substituit traducătorilor, nu autorului. Și nu a „plagiat” ci efectiv și-a atribuit traducerea!

      Am spus cu ironie „abia asta era o lovitură!”. Adică GS să publice sub numele său un jurnal în care frazele să fi fost scrise de Tolstoi, adică să-și atribuie „Război și pace” etc.

      Deci GS, cum a și recunoscut, nu a „plagiat”, ceea ce presupune un act de disimulare (vezi cazul E. Barbu), ci s-a substituit autorilor traducerii (constrîns, presat etc.)

      Ștergere
    2. Nu inteleg de ce atata valva pe marginea acestui subiect. Horia Garbea a explicat destul de clar. Presupun ca multi dintre noi nu stim ce inseamna plagiat. George Stanca nu ar fi fost in stare sa-si insuseasca nici macar o virgula din opera altcuiva. Da, intr-o anume conjunctura, a acceptat sa-si puna parafa pseudonimului, la rugamintea unei edituri care l-a incredintat ca totul e in regula. Cel putin din punct de vedere moral, George Stanca e perfect nevinovat. Si asta conteaza cel mai mult.

      Ștergere
  2. Candva,demult,produceam versuri cu rima in gerunziu pentru a fi cat mai original. Repede am aflat ca Shakespeare si Rabindranath Tagore au experimentat modelul,rusinandu-ma de incultura mea.Daca apucam sa perseverez fara cercetare,nu aveam habar nici de plagiat,nici de grija sa-mi protejez creatia in exclusivitate personala,chiar daca e grabita si lasata pentru filtrare pe seama editorului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt convins ca George Stanca,un sarpe al cuvantului,o cobra,nu aspira dupa medievalul Tolstoi in reproducere, decat accidental.Copil fiind,am citit Hagi Murad crezand ca e o varianta Hagi Tudose,dar am ramas dezamagit si uituc de continut.Dealtfel,mai toate cartile citite au fost date uitarii de teama sa nu copiez involuntar din memoria lor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Repet: Nu ați înțeles nici dvs. GS. nu a plagiat pasaje din Tolstoi. Și-a pus numele pe o traducere din Tolstoi care fusese realizată de alții. El nu a plagiat textul tolstoian ci traducerea lui.

      Cu „medievalul Tolstoi” nu știu ce-ați vrut să spuneți.

      Ștergere

Postări populare

Arhivă blog