Cărți noi! Patru poeți și-un romancier

Liliana Popa Portretul în oglindă, Ed. Tracus arte

Poezie intimistă, delicată. Realizatoarea radio Liliana Popa debutează tîrziu în poezie cu
versuri de album, puternic personalizate ca temă, care nu ocolesc evenimentele personale:
La Malta/eu cumpăram lumină./ Din clarobscur/ percepeam pe racourci-uri/ și o pictam pe 
stîncile/ spălate de valuri. Poeta declară: decorez universul meu. Acesta pare să fie impulsul
inițial, realizarea ajungînd pînă la note de jurnal transferate prin metafore poeziei. Un text se
intitulează Bienala de la Veneția. În două scurte postfețe, autoarea e girată de Lucian Gruia
și Victoria Milescu. Cuvîntul înainte e semnat de Ioan Groșan. Liliana Popa scrie tandru și fără complexe.

Spiridon Popescu Supliment de existență / Supplemento di esistenza, Ed. Măiastra

Poet dăruit cu prea mult talent, încît își permite să-l risipească voios, gorjeanul Spiridon
Popescu are și păcatul de-a se dori umorist în fiecare clipă. Astfel multe poeme se sparg în
glumițe. Talentat fiind, din fericire se redresează cel mai adesea și lipsa de gravitate cronică i
se poate ierta. Nu-i ușor să fii un Topârceanu, la urma urmei. Tot harul personal îi permite să
scrie, aproape involuntar, cu delicatețe și grație: La dorința Poetului/ de a traversa grădina,/ 
petalele trandafirilor roșii/ înverrzesc. (Semafor). Frumoase traducerile în italiană (Mirela
Tingire) și grafica (Viorel Surdoiu, poet și el).

Iulian Sîrbu Un detectiv cu ușoare dureri de cap , Ed.Adenium.

Roman polițist clasic, antrenant, în peisaj american. Accesoriile sînt tipice; whiskey, pistoale,
droguri, gagici. Detectivul Papa Goldon (1,85, ochi verzi) e un erou dublat de un antierou și și
relatează isprăvile cu haz și autoironie în stil Peter Cheyney. O mai ia și peste bot, chiar des,
dar totul se termină cu bine. De citit în vacanță.

Viorel Surdoiu Aripi de pămînt, Editura Pim

În versurile lui Viorel Surdoiu a intervenit o decantare fericită, o limpezire. Textele, vag
mistice, panteiste, mai rar cu trimitere clară la viziuni creștine sînt clare, necăutate. Poetul
invidiază condiția christică: Tu ești fericit/ Ai avut parte de răstignire/ Mie mi-au refuzat/ 
și buretele cu oțet/ însă/ însămînțarea cu vină/ am avut-o știută/ de la primul apus. Respins
de la jertfa care dă șansa mîntuirii ca și de la dragostea nălucă, spiritul își contemplă
inconsolabil condamnarea la o veșnicie inutilă. Versuri melancolice, frison meditativ, bun-
gust liric.

Alexandru Ovidiu Vintilă Obecte psihice, Editura Karth

Scenarii și tablouri suprarealiste, amintind deopotrivă de poezia lui Gellu Naum și de
pictura lui Dali, acestea sînt poemele unui autor cu meșteșug la care absurdul – adoptat
fără excese - e o stare de spirit. Prin dedicații și citate mai apar Gherasim Luca, De Chirico,
Angela Marinescu. Poezia tratează unele lucruri, combină imagini adesea frapante dar care
melancolizează: Cu buzele mușcate de paharul cu apă/ simțind greutatea fiecărui cuvânt/ 
totdeauna/ sângele mi se urcă pe umăr/ ca o pasăre/ îndelung de/ tristă.