luni, 31 martie 2014

Nou! Luceafărul de dimineață, nr. 3/ 2014

A apărut revista Luceafărul de dimineață, nr. 3/ 2014

Cronica lui Dan Cristea se referă la volumul „Amintiri despre I. L. Caragiale”. Semnează recenzii și comentarii la volume recente: Radu Voinescu, Felix Nicolau, Andrea Hedeș, Simona Grazia Dima, Andrea Hedeș, Ioan Groșan, Gabriel Rusu Adrian G. Romila, Nicolae Coande. Ana Dobre și Horia Gârbea realizează o pagină despre volume ale unor „Scriitori din Sud” (Stan V. Cristea, Florea Burtan, Gh. Stroe). Publică poezie Mircea Bârsilă, Clara Mărgineanu, Ciprian Măceșaru, proză Dan Iancu, traduceri Adam Puslojic și Simona Grazia Dima, interviu Irina Budeanu (cu Vasile Menzel la aniversarea a 70 de ani). La „Cartea lunii”, Răzvan Voncu se referă la recentul volum al profesorului Ion Pop. „Vitrina Cărților” grupează semnalări de Horia Gârbea și Răzvan Voncu. 

O surpriză o contituie o povestire de Gabriel Garcia Marquez inedită în limba română, traducerea aparținînd Tudorei Șandru Mehedinți. Cronicile numărului sînt realizate de Dinu Grigorescu (teatru, despre premiera Luciei Verona), Călin Stănculescu (film), Costin Tuchilă (muzică) Gelu Negrea (sport), Iolanda Malamen (plastică). Eseuri și note publică Cornel Ungureanu, Radu Aldulescu, Ioan Buduca, Adrian Costache. S-a reluat „Revista revistelor”.

sâmbătă, 29 martie 2014

William Shakespeare. Sonetul LXVI


William Shakespeare

                        Sonetul LXVI

Prea istovit de toate, moartea-mi rog,
Văzînd virtuoșii printre cerșetori
Și pe netrebnici strălucind – mă rog! –
Și pe fideli tratați drept trădători.
Și rangul mișelește măsluit,
Și fecioria grosolan bîrfită,
Și ce-i perfect cu silă înjosit,
Dreptatea șchiopătînd disprețuită.
Și arta cu zăbală-n tiranie,
Și pe cei proști rețete dînd la buni,
Și adevărul pur numit prostie,
Și binele ca sclav pentru nebuni.
            De toate astea-aș vrea să mor, chiar mîne,
            Dar dacă mor, iubirea cui rămîne?    

                                                             Traducere de Horia Gârbea


vineri, 28 martie 2014

Lansare Shakespeare, Opere, vol. VI și VII

Între Ziua Mondială a Teatrului și Aniversarea lui Shakespeare (23 aprilie), Editura Tracus Arte și traducătorii noii ediții de Opere, coordonată de George Volceanov, va lansa cele mai recente volume ale seriei. Lansările vor avea loc în universități, la facultățile de teatru. Pe 23 aprilie, Muzeul național al Literaturii Române va organiza și un eveniment omagial complex spre a celebra 450 de ani de la nașterea marelui scriitor.
Intrarea publicului este liberă, vă așteptăm.

miercuri, 26 martie 2014

La Mulți Ani de Ziua Teatrului

Joi 27 martie, adică mîine, este sărbătorită 
Ziua Mondială a Teatrului.

Teatrul rămîne - cu toată concurențe mediei și toate crizele - o artă magică, așa cum au văzut-o Corneille (Iluzia Comică) sau Shakespeare (Vis de-o noapte-n miezul verii, Hamlet, Furtuna).

Am scris texte de teatru, am scris despre teatru, am tradus teatru, am și lucrat într-un teatru și tot nu mă satur de el.

În apropierea Zilei Teatrului a avut loc un nou spectacol lectură la Clubul Dramaturgilor la care am avut ocazia să admir, alături de numeroși confrați și spectatori o piesă izbutită a lui Mircea M. Ionescu și o interpretare plină de haz, cu multă implicare, a unei echipe demne de toată stima. Detalii aici, pe blogul dramaturgilor.


Sper ca în curînd să-mi invit publicul la o nouă premieră. Sau poate la două? Nu zic nimic din superstiție, las vrăjitorul (c-o fi Alcandre, c-o fi Prospero sau Prihor Prunc-bun) să-și desfășoare farmecele.

Pînă atunci, La Mulți Ani oamenilor de teatru și artei lor!


În imagine, actori și dramaturgi la lectura recentă a piesei „N-aveți un mort de vînzare?” de Mircea M. Ionescu. În distribuție, de la stînga: Maria Teslaru, Pavel Bârsan, Ion Haiduc, Alexandra Agavriloae, Alexandru Georgescu, încadrați de moderator și autor. Foto: Mihai Cratofil


marți, 25 martie 2014

Unirea scriitorilor și România cu r mic


Lumea noastră în general și cea literară în special e tare ciudată!

Am citit deunăzi despre aniversarea unei poete cu destule cărți la activ, vreo șase. Biografia ei este însă curioasă. Să aibă parte de mulți ani fericiți. Dar… o absolventă de filologie (deci nu de vreo facultate tehnică) promoția 1963 care debutează după 38 de ani (2001) e un fenomen bizar, să nu zic suspect. A absolvit filologia cînd eu aveam un an și pînă a scos a doua carte (2003), eu eram membru al Uniunii Scriitorilor de 10 ani. În condițiile în care, din cauza vremurilor, eu n-am avut un debut editorial precoce (la 31 de ani, în 1993). Mai nou, văd că filialele din București ale Uniunii Scriitorilor, în special cea de poezie, sînt asaltate de candidați. La Poezie am numărat vreo 30 de aspiranți, destul de „copți”. Vîrsta lor, adunată, trece de 2000 de ani ! Dacă ar fi trăit pe rînd și nu simultan, primul dintre ei ar fi putut asista la crucificarea Domnului Iisus. Numele lor sînt, în majoritate zdrobitoare, complet necunoscute în republica literelor.

Din fericire la dramaturgie a fost depus un singur dosar. Teatrul e o artă ceva mai dificilă.

Dar poezia ! Oho ! Această artă a precocității, care i-a dat pe Labiș și Rimbaud, pe junele Eminescu cu „Venere și Madonă” la 20 de ani, devine apanajul octogenarilor care și-au serbat debutul odată cu primirea primului talon de pensie.

*
Am primit recent o revistă (de 16 pagini format tabloid) care apare la Lugoj. Numele ei este „Actualitatea literară”.  Valoarea materialelor și opțiunile estetice ale redacției (în care am recunoscut o veche prietenă) sînt amestecate, violent inegale. Invitatul lunii e Ioan Es. Pop, „școala de poezie” este ilustrată de cîte o pagină a poeților Geo Galetaru și Marian Oprea. Nu-i rău, veți zice. Ehei… Nu vă grăbiți ! Pentru că, deși „invitatul” e Ioan Es. Pop, vedeta numărului, cu o poză romboidală tip „Click” pe pagina 1, este doamna Lia Faur care etalează niște texte zdrobitoare și care fac parte din volumul „Poeme pentru fluturi bolnavi”. E aproape sigur că fluturii bolnavi s-ar delecta cu ele, pentru că despre cititori sănătoși nu poate fi vorba. Poemul cu titlul oximoronic „Amor cast” începe așa : „mă îmbată amorul tău cast/ pe care l-am pierdut/ într-o amiază de toamnă” etc. La mijloc, poemul dulceag se sucește brusc: „poeme în lichid amniotic/ se vor naște de-acum în pînetcul meu/ și vor lua chipul îngerilor din pomi” etc. nu  mai insist. Să naști poeme printr-un contact cast e o performanță! Pentru paternitatea unei sintagme vezi Mihail Gălățanu  - „Poeme amniotice”. Dar acest împrumut nesolicitat e fără efect. Textele dnei Faur rămîn niște aberații de gust : „eu mă uit la sexul tău/ tu îl adulmeci pe al meu” … „aș vrea să te nasc înăuntru nu în afară/ să te strecori încet în mine”. Încet și trist, vorba bancului.

Dar ceea ce pune moț bizareriei este că revista se intitulează „a unirii scriitorilor din românia” (România cu r mic! așa se scrie în Timiș?). Deci nu a Uniunii, ci a unirii. Ce-o fi „unirea” asta nu mi-e clar, după nu-i clar de ce niște persoane serioase acceptă să publice sub această titulatură. Și încă mai puțin limpede de ce Primăria Municipiului Lugoj și Consiliul Județean Timiș dau „sprijin” unei asemenea „uniri”. Oare CJ Timiș nu știe că la Timișoara există și o filială a Uniunii Scriitorilor din România (cu U mare și R mare), instituție de „utilitate publică” și o revistă a acesteia, „Orizont”?

Ei da, trăim într-o lume ciudată ! 


duminică, 23 martie 2014

Ziua Poeziei și "Recitalul cu Pereche”. Un maraton neprevăzut. Amintirea lui Flora


Vineri 21 martie, de Ziua Mondială a Poeziei, la Muzeul Național al Literaturii, 24 de poeți contemporani au evocat 24 de poeți plecați în Raiul Poeziei, au citit din poemele acelora ca și din ale lor. Din pricina evocărilor emoționante, cele două ore prevăzute s-au prelungit la patru, transmisia Radio România Cultural preluînd în direct doar prima jumătate a manifestării. Cea de-a doua s-a transmis înregistrată.

Au fost momente de bucurie dar și de emoție, prezența poeților dispăruți fiind resimțită efectiv de cei de față, poeți, public și animatori (Dan Mircea Cipariu, Ioan Cristescu, Ioan Groșan, Mircea Tiberian - la pian). O relatare amplă se poate citi pe Agenția de carte aici.

Sala a fost arhiplină, a fost o concentrare impresionantă de mari poeți, s-a rîs mult dar nu au lipsit nici lacrimile. Pe un ecran au apărut imaginile a 24 de poeți rămași în amintire, dar au fost evocați și mulți alții.

Regret că autorii proiecției nu au pus pozele trimise de mine, absolut inedite cu Ioan Flora în China, dar m-am bucurat să-l evoc așa cum a fost în acea călătorie. Am citit poemul lui despre propria-i mamă: „Moartea cu efect întîrziat” și un text al meu, mai nou, care dă titlul viitorului volum: „Celălalt țărm”.

Recitarea cea mai aplaudată a fost cea a lui Nicolae Prelipceanu care a citit un „pomelnic” liric al poeților dispăruți.

Mulțumiri organizatorilor.

În fotografii: Ioan Flora la Marele Zid cu o șapcă tipic chinezească, model „revoluția culturală”, Ioan Flora în Orașul Interzis, Ioan Flora și alt mare dispărut, Mircea Ghițulescu, la Xi'An cu armata soldaților din lut. Foto: Horia Gârbea, iulie 2004.

vineri, 21 martie 2014

La Mulți Ani, Florica Bud!


Astăzi, 21 martie, nu e doar Ziua Poeziei ci și aniversarea poetei și prozatoarei Florica Bud, una dintre cele mai tinere bunici din sud-estul Europei. Îi urez La Mulți Ani fericiți alături de familia sa. Abia aștept să mă invite la nunta lui Darius (peste vreo 35 de ani).

Florica Bud e singura doamnă din această poză, făcută la lansarea unui roman al ei în 2007, la Tîrgul Gaudeamus. Mai apar (de la stînga) Neagu Udroiu, Nicolae Breban, Teodor Ardelean, Ilieș Cîmpeanu, Gh. Iova și Horia Gârbea

joi, 20 martie 2014

De strajă patriei. Kalașnikovul din 23 și cărămizile de la baza democrației

Într-o postare pe facebook, îndrăgitul scriitor și blogger Nea Costache, ne amintește că, la un caz de răzbel, românii sub 35 de ani nu ar ști să manevreze un banal kalașnikov, fiind neinstruiți ca soldații de dinainte de Cuza Vodă (sub Cuza s-a început „muștra”).

Eu unul nici n-aș da arma pe mîna chiar oricăror cetățeni ai patriei de teamă să nu tragă tot în noi ca după 22 (precum și la 21, 48, 64, 77 ețetera, ețetera). Ultima dată cînd am ținut în mînă o armă de război, AK-47, (deși eram soldat neinstruit cu livret) a fost chiar după 22, mai exact în ziua de 23 decembrie 1989 la Casa de Cultură care tocmai își pierduse numele de „Grigore Preoteasa”.

Atunci și eu, ca și alți români, am avut pornirea de a trage tot într-un român. Mai exact am vrut să-l împușc pe tovarășul B. care încă era pe-acolo și părea tot șef, cum a și rămas. Această idee pioasă mi-a fost abătută de scriitorul de-atunci și diplomatul de azi Cătălin Țîrlea. El, diplomat încă de pe atunci, m-a convins că tovarășii au trecut de partea revoluțiunii și nu se face, mă-nțelegi, să pleci la un drum nou și luminos făcînd moarte de om.

În neinstruirea mea soldățească, n-am verificat încărcătorul și nu voi ști niciodată dacă acea pușcă avea cu adevărat gloanțe în „sector” și cîte anume. Îmi place să cred că avea și că prietenul meu a salvat o viață.
Cert e că, în caz de mobilizare, puțin probabilă la vîrsta mea și la gradul deținut –căci am rămas tot soldat neinstruit – primind armă să apăr pămîntul strămoșesc, i-aș verifica întîi încărcătorul. Abia după aceea aș căuta să fac bine patriei.

Oricum, Nea Costache, în ziua de azi sînt arme mai subtile, n-o să ajungem la kalașnikov sau la baionetă. O să ridicăm în aer un mig sau două, dacă nu chiar pe toate trei. Și, neapărat steagul dacic. Deși tot experiența mă învață că folosești armele care-ți stau la îndemînă: în ziua de 13 iunie 1990, în Piața Universității am asistat la o canonadă cu jumătăți de cărămidă. Ar fi o exagerare să afirm că am aruncat și eu, dar măcar m-a dus capul să mă întreb de unde erau atîtea jumătăți de cărămidă la îndemînă. De-atunci am mai trecut pe la Universitate, dar n-am mai văzut niciuna! Deci cînd vrea cineva să-ți dea muniție, se găsește și se folosește. Tot atunci, în iunie 1990, am văzut un miner subțiratic, curățel, cu lămpaș și cu pistol. Presupun că el era instruit deci, la o adică, are cine să tragă și cu arma dacă-i musai.

marți, 18 martie 2014

Cărțile arse și focul gheenei

Lucrul cel mai oribil care se poate imagina este arderea cărților. Procedeul a fost totuși folosit în istorie, chiar în cea recentă, ca mod de exterminare a unei gîndiri presupuse „nocive” sau ca procedeu demonstrativ, simbolic de exorcizare a „gîndirii greșite”. De aici succesul utopiei negre a lui Ray Bardbury (1953, ecranizare de Fr. Turffaut în 1966) Fahreneit 451, care totuși are un final optimist.

Totuși, în ultima vreme, am simțit acut nevoia să distrug niște cărți. Cărți ce se voiau de „literatură”!

Le-aș fi pus și pe foc dacă precedentele n-ar fi fost atît de terifiante și dacă nu m-aș fi temut că poluez mediul cu încă o fumegare. Așa, pur și simplu le-am deschis, le-am apucat zdravăn de cîte o jumătate și le-am rupt în două, de-a lungul cotorului. Am aruncat jumătățile obținute nu pe tubul gunoaielor menajere, cum am fost tentat inițial, ci în conteinerul potrivit, cel pe care scrie „hîrtie” și care are în mine un furnizor constant de ambalaje, ziare dar pînă deunăzi nu de cărți.

Cînd am vrut să scap de cărți slabe, abuzive, netrebuitoare, le-am adunat totuși în cutii și le-am donat unor așezăminte unde, poate, puțin probabil, cineva ar putea să le găsească totuși un minim folos.

Dar în ultimul timp am întîlnit unele care mi s-au părut atît de impardonabil de proaste încît menținerea lor în „viață” poate fi nocivă. Am fost înfricoșat de ele nu prin conținutul lor ofensiv sau „eretic”. Nici vorbă! O erezie, oricît de teribilă, presupune totuși o încordare a gîndirii. E vorba aici de texte ale unor persoane care aspiră și uneori primesc (de la nemernici asemeni lor) statut de „scriitori”. Dar incapabile funciar, structural (și cultural/gramatical) să scrie chiar și o frază cumsecade. Și care totuși au lăsat semnele lor aberante pe cîteva zeci, uneori sute de pagini.

În loc să planteze un pom, să sădească flori, să adune gunoiul de pe stradă sau pur și simplu să citească ei înșiși pentru a-și deschide mintea, acești nenorociți au pierdut ore și zile să „scrie”, activitate incompatibilă cu puținătatea minții lor. Ca să le tipărească (rușine editorilor care sub pretextul că „omul a plătit” le-au editat) au cheltuit bani cu care se puteau înzestra orfelinate sau castra maidanezi.

De ce? Defulare demențială, sete de o recunoaștere care oricum le e interzisă? Nu știu. Admit că există cărți slabe, neglijabile chiar, de la Cezar Petrescu și Victor Moldovanu (cîndva președinte al SSR)  pînă la amatorii care populau o rubrică a lui Alex Ștefănescu dedicată cărților ridicole. La cărțile de care vorbesc aici e altceva, e mult mai rău, e un atentat ecologic.

Dar ceea ce mă înspăimîntă cel mai tare este sensibila lor înmulțire și sufocarea cărților măcar onorabile de această buruiană fără leac. Să nu alegem totuși focul ca ultimă soluție: trebuie să reciclăm, măcar un sul de hîrtie igienică să iasă din fiecare!  

luni, 17 martie 2014

Ziua internațională a poeziei. Recital cu pereche. 21 martie 2014 la MNLR


Arhitecți români în închisorile comuniste

Arhitectul dr. Vlad Mitric-Ciupe, autorul unei teze de doctorat cu același subiect, a editat la Institutul Român pentru Studiul Totalistarismului al Academiei Române o impunătoare lucrare pe această temă, bogată în mărturii ca și în ilustrații, mărturisind despre detenția a peste de 100 de arhitecți români în anii totalitarismului comunist de la noi.

Lucrarea s-a bucurat de un viu interes, la lansarea de la sediul ICR de săptămîna trecută sala fiind neîncăpătoare și publicul achiziționînd ultimele exemplare ale tirajului acum epuizat. În cuvîntul lor, prezentatorii volumului, arhitecții profesori doctori Radu Tănăsoiu, Sorin Vasilescu, Radu Ciuceanu, ca și scriitorii Ana barton și Horia Gârbea au exprimat speranța că Vlad Mitric-Ciupe va continua cercetările sale merituoase, oferind în curînd o nouă ediție extinsă a volumului.

Foto: Mihail Cratofil

duminică, 16 martie 2014

Recital cu pereche. „Noi și amintirea lor” - un omagiu poeților dispăruți

O inițiativă foarte frumoasă a Filialei București - Poezie și MNLR: recital cu pereche.

În ceea ce mă privește, m-am oferit să citesc un poem de Virguil Mazilescu sau Ioan Flora, mă bucur că organizatorii au ales Ioan Flora și că se va recita și un poem de Mazilescu (de Ioana Greceanu). Cu acest prilej am oferit poze inedite cu Ioan Flora, din arhiva mea, sper că se vor proiecta în timpul recitalului. 

E, desigur, trist să ne amintim cîți mari poeți au fost pînă deunăzi lîngă noi iar azi nu mai sînt. Dar e necesar să ne amintim de ei. În afară de M. Ivănescu și Dan David i-am cunoscut pe toți, de mulți am fost chiar apropiat, unii m-au încurajat și sprijinit în încercările mele litrare. Le aduc un sincer omagiu tuturor.

*

„Vineri, 21 martie 2014, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, între orele 17.00- 19.00, va avea loc evenimentul RECITAL CU PERECHE – “Noi şi amintirea lor”, un proiect ce marchează sărbătorirea Zilei Internaţionale a Poeziei. Organizatori: Filiala Bucureşti Poezie a Uniunii Scriitorilor din România, Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti şi Radio România Cultural. Partenerii media ai proiectului sunt revista “România literară”, revista “Cultura” şi AgenţiadeCarte.ro. Coproducător: Asociaţia Euro CulturArt. 24 de poeţi contemporani citesc poemele a 24 de poeţi români plecaţi în raiul poeziei. Invitaţi speciali: Ioan Groşan şi Mircea Tiberian. Amfitrioni: Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru.”

RECITAL CU PERECHE – “Noi şi amintirea lor”:

Constantin Abăluţă – George Almosnino
Dan Mircea Cipariu – Traian T. Coşovei
Denisa Comanescu – Iustin Panţa
Ioana Crăciunescu – Ion Drăgănoiu
Ioana Diaconescu – Ion Stratan
Simona-Grazia Dima – Mircea Ivănescu
Marian Drăghici – Mircea Ciobanu
Rodian Drăgoi – Petre Stoica
Mariana Filimon – Constanţa Buzea
Horia Gârbea – Ioan Flora
Mihail Galatanu – Dan David
Ioana Greceanu – Virgil Mazilescu
Riri Sylvia Manor – Nichita Stănescu
Ioana Nicolaie – Cristi Popescu
Niculina Oprea– Marin Sorescu
Ioan Es Pop – Ioan Alexandru
Nicolae Prelipceanu – Marius Robescu
Cornelia Maria Savu – Mariana Marin
Liviu Ioan Stoiciu – Aurel Dumitaşcu
Adrian Suciu – Dimitrie Stelaru
Eugen Suciu – Augustin Frăţilă
Grigore Şoitu – Marin Mincu
Lucian Vasilescu – Călin Angelescu
Paul Vinicius – Alexandru Muşina 


sâmbătă, 15 martie 2014

Urare pentru sărbătoare

Prietenilor, vizitatorilor și tuturor celor care, începînd de azi, 

sărbătoresc Purimul le doresc pace și bucurie în deplină libertate.


Chag Purim Sameach!


joi, 13 martie 2014

Aesthetica Creative Writing Competition. Call for Entries

The Aesthetica Creative Writing Competition has launched its Call for Entries, presenting a fantastic opportunity for established and emerging writers to showcase their poetry and short fiction to an international audience. 

Previous winners and finalists from the Aesthetica Creative Writing Competition have gone on to achieve recognition around the world, having been selected from over 3,000 entries to be published the anthology. Last year, poetry winner and award-winning novelist Sylvia Adams was selected for her piece Hands A Choice, and Jennifer Roe championed the Short Fiction category with Roses are Red.

Prizes include publication in the Aesthetica Creative Writing Annual, a compelling anthology of new writing loved by audiences internationally including literary students and fellow writers, a selection of inspirational books from our competition partners and £500 prize money.

Visit www.aestheticamagazine.com/creativewriting for more information and to register your entry today. Entry is £10 and the deadline to submit your work is 31 August 2014. One entry permits the submission of two works into any one category.

Fiction entries should be no more than 2,000 words each and poetry entries should be no more than 40 lines each. Both short fiction and poetry entries should be written in English. Submissions previously published elsewhere are accepted.

*
Aesthetica it is a British litterary magazine


Concurs de povești. Pentru nemembrii Uniunii Scriitorilor

Muzeul Literaturii Române Iaşi, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – filiala Iaşi, organizează cea de-a XXII-a ediţie a Concursului Naţional „Ion Creangă” de creaţie literară – POVEŞTI, ediţie care va avea loc în perioada 12-13 aprilie 2014, la Muzeul „Ion Creangă” (Bojdeuca din Ţicău). 
Creatorii, indiferent de vârstă, îşi pot înscrie lucrările până pe data de 30 martie 2014. La concurs pot participa români de pretutindeni, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor (inclusiv din Republica Moldova şi Ucraina). 
Manuscrisele (maximum 15 pagini), dactilografiate la 2 rânduri, în 5 exemplare, vor fi însoţite de un motto. Numele autorului, vârsta, adresa, numărul de telefon, e-mail-ul se vor afla într-un plic sigilat, pe care va fi scris acelaşi motto şi menţiunea „Poveşti scrise de copii” sau „Poveşti scrise de adulţi”. Textele care nu vor respecta aceste rigori vor fi descalificate. 
Concurenţii vor expedia lucrările în plic timbrat (imprimate), până la data de 30 martie 2014 (data poştei) pe adresa: Muzeul „Ion Creangă” (Bojdeuca), str. Simion Bărnuţiu, nr. 4, Iaşi, cod 700118, tel. 0747.499.488. 
O serie de premii vor fi acordate câştigătorilor de către juriul format din membri ai Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul Zilelor Bojdeucii, în ziua de 13 aprilie 2014.

luni, 10 martie 2014

Concursul „Porni Luceafărul...” - Editia 33. Regulament

CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII  TRADIŢIONALE BOTOŞANI

transmite


Regulamentul  de organizare şi desfăşurare al Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul...”, ediţia a XXXIII-a, 14-16 iunie 2014, Botoşani.
           
                  Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoșani, în colaborare cu Editurile Junimea şi   „Convorbiri Literare” din Iaşi, precum şi cu reviste partenere organizează, în perioada 14-16 iunie 2014 Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul...”, ediţia a XXXIII-a.
                
         Concursul îşi propune să descopere şi să promoveze noi talente poetice şi critice şi se adresează
poeţilor şi criticilor literari care nu au debutat în volum şi care nu au depăşit vârsta de 40 de ani.

                  Concursul are trei secţiuni:
                  POEZIE:
                  1) Carte publicată – debut editorial: – Se vor trimite 2 (două) exemplare din cartea de poezie apărută în intervalul  10 mai 2013 – 5 mai 2014. Vor fi acordate 2 premii: a) „Horaţiu Ioan Laşcu” al Filialei Iaşi a USR şi b) al Uniunii Scriitorilor din R.
Moldova. 
                  2) Poezie în manuscris (nepublicată) - Se va trimite un print (acelaşi volum şi pe un CD – un singur exemplar!) în 3 exemplare, care va cuprinde cel mult 40 de poezii semnate cu un moto. Acelaşi moto va figura şi pe un plic închis în care vor fi introduse datele concurentului: nume, prenume, anul naşterii, adresa poştală, e-mail, telefon. Se vor acorda două premiu care vor consta în publicarea a câte unui volum de poezie. Juriul are latitudinea, în funcţie de valoarea manuscriselor selectate, să propună spre publicare şi alte manuscrise, în funcţie de disponibilitatea editurilor prezente în juriu.
                   Manuscrisele care nu vor primi premiul unei edituri vor intra în concurs pentru premiile revistelor implicate în jurizare. Toţi poeţii selectaţi pentru premii vor apărea într-o antologie editată de instituţia organizatoare.

                   3) Interpretare critică a operei eminesciene: - Se va trimite un eseu de cel mult 15 pagini în 3 exemplare ( în copie şi pe un CD), semnat cu un moto. Acelaşi moto va fi scris pe un plic închis în care vor fi incluse datele concurentuluiSe vor acorda premii ale unor reviste literare implicate în organizare. Eseurile premiate vor fi publicare în revistele care acordă premiile şi în antologia editată de instituţia organizatoare.

                     Festivitatea de premiere va avea loc la Botoşani în ziua de 15 iunie 2014.
                    
                     Organizatorii asigură concurenţilor cheltuieli de masă şi cazare.

Lucrările vor fi trimise, până la data de 10 mai 2014, pe adresa:
CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE BOTOŞANI, Str. Unirii, nr. 10, Botoşani. Relaţii la tel. 0231-536322 sau e-mail: centrul_creatiei_bt@yahoo.com.
Se primesc grupaje de până la 15 pagini şi pe e-mail!

duminică, 9 martie 2014

Arhitecții români și detenția politică - Lansare de carte

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST), în colaborare cu Institutul Cultural Român, are onoarea de a vă invita să participaţi la un important eveniment academic: lansarea volumului Arhitecții români și detenția politică 1944-1964. Între destin concentraționar și vocație profesională, autor dr. arh. Vlad Mitric-Ciupe.
Evenimentul va avea loc în data de 12 martie 2014, ora 17.00 la sediul Institutului Cultural Român din Alea Alexandru, nr. 38,  Bucureşti.
Volumul va fi prezentat de:  Ana Barton (publicist), Prof. dr.  Radu Ciuceanu, Director al INST, Prof. dr. arh. Sorin Vasilescu (UAUIM), Prof. dr. em. arh. Radu Tănăsoiu (USH), Conf. dr. Horia Gârbea (ICR) și autorul, dr. arh. Vlad Mitric-Ciupe (USH).


Primul roman coreean tradus în românește




Institutul Cultural Român în colaborare cu Fundația Culturală Adsum – Editura ZIP și cu sprijinul Ambasadei Republicii Coreea la București a organizat vineri 7 martie, la sediul ICR lansarea romanului “Te rog, ai grijă de mama” de Kyung-sook Shin.

La lansarea, foarte reușită, au luat parte și au prezentat scurte alocuțiuni vicepreședinții ICR Liviu Jicman și Mihail Nagy, Excelența Sa, ambasadorul Republicii Coreea la București. Volumul a fost prezentat de Horia Gârbea și de tinerii scriitori Marius Conu și Alexandru Groza.

Romanul “Te rog, ai grijă de mama” prezintă un interes special prin notorietatea de care se bucură pe plan internaţional (vânzările se apropie de 2 milioane exemplare în 19 ţări, până acum) ca şi prin faptul că este primul roman coreean modern tradus şi publicat în limba română. În anul 2011 romanul a fost tradus pentru prima dată în limba engleză şi a cucerit publicul din Statele Unite, primind « 2011 Man Asian Literary Prize » (cel mai bun roman scris de un cetăţean al unei ţări asiatice, publicat sau tradus în limba engleză), fiind primul scriitor coreean şi totodată prima femeie care îl câştigă.

Traducerea în limba română a fost facută de domnul Tae Hyun OUM, profesor de limba română la HUFS (Hankuk University of Foreign Studies) în Coreea de Sud, deţinător al unui doctorat în limba română susţinut la Bucureşti.

Foto: Silviu Tănase

miercuri, 5 martie 2014

Cutremure. 37 de ani? 10 noiembrie 1940 - 4 martie 1977 - 4 martie 2014

Nu las să treacă niciun „4 martie” (știu că azi e deja 5) fără să atrag atenția asupra a ceea ce inevitabil ne așteaptă: un cutremur major. Între 1940 și 1977 au trecut 37 de ani. Avem deja 37 de ani de la cel din 1977. Cum spunea o mătușă a mea: „se strînge funia la par!” N-o să fie mîine, va fi peste o lună sau peste șase...

Suprapopularea Bucureștiului și haosul administrației vor face ca în acest oraș crescut aberant să fie cele mai multe victime. Nicio autoritate, niciun guvern nu a încercat măcar teoretic (nici măcar nu s-au gîndît, nefiind obișnuiți cu asta) să descongestioneze prin măsuri energice acest oraș, adevărată groapă comună în caz de catastrofă naturală - vezi paralizia anuală în fața zăpezii perfect previzibile.

Toți troglodiții se stabilesc într-un București supra-aglomerat într-un demers, în fond, sinucigaș. Se estimează că bucureșteni de a 2-a - măcar - generație sînt în Capitală doar 16% din cei care-i calcă străzile și se plîng de lipsă de civilizație. Civilizat ar fi să se ducă și să edifice în satele și orașele în care au văzut, unii din eroare, lumina zilei. Presupun că bucureștenii de generația a 5-a sau a 6-a ca mine sau ca fiul meu sînt rarisimi. Dar nu asta contează la o adică...

Orășenii de multe generații sau țăranii veniți să se „arănească”, vor fi expuși la viitorul cutremur aceleiași soarte: lipsa de medicamente, de apă chiar, de sînge, de alimente, de carburanți. De medici și infirmieri (poate unul la 1000 să fie, minus cei care vor muri la rîndul lor). Vor urma, să nu fim naivi, jaful care caracterizează toate marile catastrofe și specula. Societățile de asigurări nu vor putea plăti nici în vise vreo despăgubire celor care sînt, cîți sînt, asigurați.

În caz de cutremur major românii și mai ales bucureștenii vor muri efectiv ca muștele, deși la noi muștele sînt extrem de rezistente. Ce e de făcut? În afară de noroc de la Dumnezeu, să avem totuși niște rezerve de alimente greu perisabile și apă, de medicamente, baterii multe și lanterne, chiar și lumînări (cu riscul incendiilor care nu vor lipsi). Să avem cît mai des în minte, într-o clădire și mai ales acasă: unde am fi în siguranță dacă seismul ar începe în următoarele 30 de secunde. Adică să ne dăm, pe lîngă ce ne dă Pronia, o șansă în plus.

marți, 4 martie 2014

La Mulți Ani, Lucia Verona!


Azi, 4 martie, scriitoarea Lucia Verona împlinește un număr frumos de ani și de luștri!

Îi doresc inspirație și succes, sănătate și bucurii! Dar și o ședere plăcută în orașul ei preferat unde a ales să-și împlinească noua vîrstă. Ați ghicit - Paris!

Așadar: La Mulți Ani, Lucia Verona!

Pentru cine nu știe, dar puțini nu știu, Lucia Verona este dramaturg și prozatoare iar în ultimul timp s-a afirmat ca traducătoare a unor piese de Shakespeare: Doi tineri din Verona, Troilus și Cresida, Henric al VI-lea, partea a II-a. În prezent lucrează la Othello. Simultan, piesele ei cu umor și suspans au cucerit publicul la Comedie (Moștenitoarea) și Teatrul ”Tudor Vianu” - Giurgiu (Secretul atomic - premieră acum o săptămînă cu mare succes).

Tot în ultimii ani a publicat o serie de romane polițiste (Crima de la Jublieu, Crima de la Casa Scriitorilor, Moartea zboară cu low-cost, Crime la festival ) care au consacrat un personaj inedit: diva detectivă Stella Marian - Harrington. Lucia Verona a fost președinte a secției de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București și vicepreședinte a ASB, este acum vicepreședinte a unei asociații internaționale a autoarelor dramatice. Piesele ei au mai fost prezentate public și în SUA și Franța. Lucia Verona este proprietara foarte activă a unui blog cu rating foarte bun „Blog ca să fiu trendy” și a inițiat în anii trecuți niște premii pentru bloggeri.

În imagini: Lucia Verona înaintea premierei de la Giurgiu și o imagine din spectacolul cu Secretul atomic, actorii Violeta Teașcă și Pavel Bârsan.






sâmbătă, 1 martie 2014

Puțin șah (și el face viața frumoasă). Mat în 9 mutări!


Un record absolut pentru mine – mat în 9 mutări (2 min, 13 s) contra unei americance. Pe web, evident.

Apărarea Damiano: după mutările de deschidere și rocada mea,

1. e4, e5 2. Cf3, f6 3. Nc4, Nc5, 4. 0-0 ,

negrul joacă neinspirat Ce7 (?). Eu joc d4. Schimbăm pionii și nu ia calul cu nebunul, ci scoate celălalt cal Cf6. Eu schimb caii la C6 și dau șah cu Dh5, atacînd și nebunul de la c5. Mută regele în față la e7 (??) în loc să joace g6 (nebunul oricum era pierdut). Dar eu nu mai iau nebunul, ci dau șah la Df7 cu dama lipită de rege. Singurul cîmp liber e Rd6 și atunci scot nebunul de negre: Nf4 mat. Partida era de 7 minute fiecare. Eu am gîndit 55 de secunde, ea 1 min, 18 s.


Apărarea Damiano e o soluție proastă pentru negru, zic eu (mai ales dacă nu știi să joci), pentru că după ce alb joacă 3.Nc4,  negrul ori scoate calul la margine ori îl pierde și i se strică rocada mică. E mult mai solidă apărarea lui Phillidor (2. Cf3,  d6), deschide diagonala nebunului de alb spre flancul regelui alb, utilă după rocada albului. 

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog