duminică, 28 septembrie 2014

În ce unități se măsoară suprafața?

"După încheierea sezonului estival și desființarea teraselor și cluburilor de pe plajele din Mamaia și Năvodari au ieșit la iveală foarte multe gunoaie. Ieri, Mamaia Nord și Năvodari au fost curățate de voluntari.
„Vântul și ploaia nu i-au descurajat pe voluntarii americani de la baza Mihail Kogălniceanu, nici pe noi și nici pe partenerii de la Let`s Do It, România!, iar  plaja de la Năvodari e mai curată. Le mulțumim!”, au postat reprezentanții Ambasadei Americane la București pe Facebook.
Potrivit celor de la Let`s Do It România!, la acțiune au participat 132 de voluntari, printre care și angajați ai Ambasadei SUA în România și US Force Army de la baza Mihail Kogălniceanu. În patru ore s-au strâns 5 tone de deșeuri pe o suprafață de 2 kilometri".  (Știri Yahoo.com)
*
Nu e prima oară cînd văd că diferite „organe de presă” măsoară suprafața în unități de lungime! Ar trebui ca militarii americani să organizeze un serviciu de voluntariat pentru predarea noțiunilor de clasa a IV-a către mass-media. Mi-aduc  bine aminte ce mă mai chinuiam în clasa a IV-a cu transformarea din ari în hectare și din amîndouă în metri sau km pătrați. Și invers. Pentru că-mi aduc aminte cît lucram cu ele, țin minte și noțiunile. Alte vremuri... 
Iar generația părinților mei își aminteau (fie iertați de Domnul cei mai mulți) cum transformau volumele și  debitele din litri în picioare cubice și din galoane pe oră în metri cubi pe minut. 

sâmbătă, 27 septembrie 2014

În curînd. Luceafărul de dimineață, nr.9 / 2014


În curînd va apărea nr.9 / 2014 al revistei Luceafărul de dimineață. 

Sumarul este dominat de o amplă anchetă pe tema „Genurile minore vs. mainstream” la care răspund 21 de scriitori, cei mai mulți autori de SF, policier, thriller, dar și critici literari. Ancheta va continua și în nr. 10.


Cronica literară este semnată de Dan Cristea și se referă la Monica Lovinescu. În caietul critic mai publică recenzii Gabriel Rusu, Adrian G. Romila, Andrea Hedeș, Simona Grazia Dima, Monica Grosu, Ana Dobre, Simona Drăgan, Laura Botușan.

Paginile de poezie îi au ca protagoniști pe Cassian Maria Spiridon, Laurențiu Belizan, Passionaria Stoicescu, Cristian Burada, iar cea de proză pe Adrian Voicu. Fragmente de istorie literară publică Florin Costinescu („Scriitorii români în arhive”).

Clara Mărgineanu îi ia un interviu poetului Marian Drăghici. Cartea străină e comentată de Geo Vasile. Împlinirea a 60 de ani de la nașterea lui Traian T. Coșovei este marcată printr-un un eseu al Adinei Rotaru și un text inedit al regretatului poet. 

Rubricile de teatru, film, muzică, sport, artă plastică sînt susținute de Irina Budeanu, Călin Stănculescu, Costin Tuchilă, Gelu Negrea, Iolanda Malamen. În pagina de opinii semnează Radu Aldulescu și Adrian Costache. 


vineri, 26 septembrie 2014

Festivalul Marin Preda, Alexandria, septembrie 2014


În zilele de 25 și 26 septembrie, la Alexandria și Siliștea-Gumești a avut loc Festivalul Marin Preda.





Juriul Concursului de proză „Marin Preda” din cadrul Festivalului Marin Preda, Alexandria, septembrie 2014 compus din Florea Burtan, Stan V. Cristea, Dumitru Augustin Doman, Horia Gârbea (președinte), Rodica Lăzărescu, Florentin Popescu, Mihai Stan a decernat următoarele premii:

Premiul „Marin Preda” şi Premiul Revistei „Luceafărul de dimineaţă” - Cezar-Mihai Pârlog (Bucureşti), 

Premiul I şi Premiul Revistei „Argeş” - Mariana Dobrică (Craiova), 

Premiul al II-lea şi Premiul Revistei „Bucureştiul literar şi artistic” - Aura Lupan (Bucureşti), 
Premiul al II-lea şi Premiul Revistei „Litere” - Isabella Drăghici (Bucureşti),

Premiul al III-lea şi Premiul Revistei „Pro Saeculum” - Laur Cavachi (Constanţa), 
Premiul al III-lea şi Premiul Revistei „Caligraf” - B.M. Ionescu-Lupeanu (Bucureşti), 

În plus, cei prezenți au participat la un incitant colocviu despre Opera lui Marin Preda între confesiune și romanesc, moderat de prof. dr. Nicolae Oprea, la care au luat cuvîntul Ana Dobre, Sorin Preda, D. A. Doman, Marin Iancu, Gh. Stroe, Ștefan Mitroi, Peter Sragher, Nicoleta Milea, Florea Miu, Horia Gârbea, Florentin Popescu și au asistat la lansarea volumului lui Ştefan Mitroi "Să locuieşti într-un lătrat de câine". 

Au mai participat scriitori din Alexandria și Roșiori, din București și alte localități din sud. (Vali Nițu, Doina Gherecheș, G. Coandă, Rodian Drăgoi, Ștefan Dorgoșan, Titi Damian, Corneliu Vasile, Victoria Milescu, Corneliu Ostahie, Vasile Szolga ș.a.).

Organizatori au fost: 
Consiliul Județean Teleorman
CJCPCT - Teleorman
Direcția Județeană de Cultură Teleorman
Li s-au alăturtat numeroși parteneri organizatorici și parteneri media.

Manifestarea a fost extrem de reușită, cei prezenți fiind deciși să revină anul viitor pentru a comemora 35 de ani de la trecerea în eternitate a lui Marin Preda.

Revista Bucureștiul Literar și Artistic a decernat o binemeritată diplomă de onoare principalului organizator, criticul și istoricul literar Stan. V. Cristea.


Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”. 18 premii pentru autori sub 40 de ani!

Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, Societatea Scriitorilor Târgovişteni, Biblioteca Judeţeană  „I.H.Rădulescu”,Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”, 

REGULAMENT
Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”
Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie  2014

În organizarea Centrului Judeţean de Cultură Dâmboviţa, Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, a Bibliotecii Judeţene  „I.H.Rădulescu”, Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească”, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, se desfăşoară Concursul Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”, cu patru secţiuni de creaţie (poezie, proză scurtă, eseu şi teatru scurt), ajuns anul acesta la ediţia a XLVI-a. Concursul se adresează creatorilor din toată ţara, care nu au împlinit 40 de ani, indiferent dacă sunt membri ai uniunilor de creaţie ori  au volume de autor.
Concurenţii – care pot participa la una sau mai multe secţiuni - se vor prezenta la concurs cu un grupaj de cel mult 10 titluri pentru secţiunea de poezie,  3 proze, însumând maximum 8 pagini la secţiunea proză scurtă, 1-2 piese de teatru scurt (inclusiv piese pentru copii), pentru secţiunea teatru scurt. Se pot aborda teme la alegere. La secţiunea eseu ( două lucrări de circa 4 – 5 pagini), tema este „Dinastia Văcăreştilor şi literatura română premodernă la Târgovişte”.
Lucrările vor fi editate în word, cu caracter Times New Roman, corp 12, la un rând şi jumătate. Acestea vor avea un motto, ce se va regăsi într-un plic închis, conţinând un CV detaliat (numele concurentului, data naşterii, activitatea literară, adresa şi, obligatoriu, numărul de telefon), şi vor fi trimise prin poştă (imprimate pe hârtie şi pe un CD), până la data de 25 octombrie 2014, pe adresa: Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, str. A. I. Cuza nr.15, cod poştal 130007, Târgovişte. În cazul în care, lucrările vor fi trimise prin poşta electronică (e-mail – strategiiculturale@yahoo.com), acestea vor fi însoţite de un motto, precum şi de un CV (datele personale solicitate mai sus), organizatorii asigurând confidenţialitatea acestora până ce juriul va delibera şi va stabili premianţii ediţiei.
Concurenţii care au obţinut un premiu la una dintre secţiuni, în ediţiile anterioare, se vor putea înscrie în concurs doar la o altă secţiune. Concurenţii care nu vor trimite toate datele de identificare (în special data naşterii) vor fi eliminaţi din concurs. Nu vor participa la concurs lucrările care vor fi trimise după 25 octombrie 2014, data poştei.

N.B.
Premianţii vor fi invitaţi de către organizatori în zilele 7 şi 8 noiembrie 2014, la Târgovişte, la manifestările organizate în cadrul Festivalului-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” – ediţia a XLVI-a, 2014.
Premiile, în număr de 18, în valoare de circa 5000 lei, vor fi acordate concurenţilor, în vechea Cetate de Scaun, cu ocazia festivităţii de încheiere a concursului. De asemenea, lucrările premiate vor fi publicate într-un volum editat de Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, în colaborare cu Editura „Bibliotheca”.
Relaţii suplimentare:
Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa – telefon-0245/613112; e-mail – strategiiculturale@yahoo.com sau pe pagina www.cjcd.ro (unde vor fi publicate şi rezultatele finale).
                                                                     Organizatorii

Festivalul Național de Literatură - Cluj 5-8 oct 2014



marți, 23 septembrie 2014

Traducînd Macbeth (II)

(continuare)

Aici, celebrul monolog „Dar mîine, și cu mîine, și cu mîine...”, interpretat de Patrick Stewart.

În imagine Patrick Stewart și Kate Flatwood în „Macbeth”, 2007. 
Versiunea „stalinistă cu mitraliere”, una dintre cele mai frumoase pe care le-am găsit. 

           Deși acțiunea e mai alertă ca în alte piese ale lui Shakespeare și ca urmare limbajul e mai direct, dificultățile lexicale nu lipsesc, iar ritmul viu duce adesea la elipse și ambiguități. Pe unele dintre aceste locuri mai obscure exegeții le-au tranșat (ori au crezut că le rezolvă) dar un dubiu rămîne mereu. În ceea ce privește lexicul, am întîmpinat destule greutăți în redarea, de pildă, a expresiilor din vînătoarea cu șoimi, pentru care nu există echivalențe directe, prin perifraze. Așa de pildă:

            A flacon tow’ring in her pride of place
            Was by a mousing owl hawked, and killed.                (II.4.12-13)

a necesitat, în mod atipic pentru conduita generală a traducerii, un spor de trei versuri:

            Un șoim în zbor spiral, ce ajunsese
            La înălțimea unde se cuvine
            Să cadă peste pradă, fu vânat
            De-o bufniță, ce altfel zboară jos
            Și prinde șoareci. Apoi fu ucis.

            Fără această explicitare, pasajul ar fi devenit complet ininteligibil, mai ales spectatorului, care nu are la îndemînă note de subsol. Traducerea anterioară a lui Ion Vinea, de altfel una dintre cele mai bune dintre toate cîte s-au făcut la piesele lui Shakespeare, suferă pe-alocuri tocmai din cauza unor secvențe cu sensul greu de priceput.
             Ca și în alte piese, ne dăm seama că Shakespeare a trăit într-o lume ce era mult mai aproape de natură decît cea de azi. Termenii botanici și zoologici sînt numeroși și au o semnificație foarte precisă la care traducătorul trebuie să ia seama. Așa, de plidă, Macbeth se adresează competent doctorului cerîndu-i să-i prescrie:

What rhubarb, senna, or what purgative drug.           (V.4.54)

ca să-i scoată pe englezi din Scoția (sarcasmul e evident).
Traducerea se cuvine să se refere la plantele respective, numite precis:

Revent, siminichie sau alt leac
            Să-nghit, ca purgativ, să scot englezii?

Siminichia (Senna alexandrina), ca și reventul, are certe proprietăți purgative, mai puțin cunoscute azi, în epoca leacurilor chimice, dar prețioase la vremea bardului.

Pentru a nu prelungi aceste considerații, deși sînt multe lucruri ce ar trebui subliniate (unele pot fi găsite în notele de subsol), voi spune în final că Macbeth, ca fiecare piesă a lui Shakespeare, este pentru traducător și cititor o provocare intelectuală excepțională, susceptibilă de a stîrni pasiunea cercetării istorice, filologice dar și a altor domenii între care un loc aparte îl are psihologia, mai ales cea a criminalului.

Temele majore ale lui Shakespeare: predestinarea, lupta și crima pentru putere, confruntarea politică, răzbunarea, labilitatea omului între curaj și lașitate, ispitirea și adîncirea în păcat se adună în Macbeth într-o alcătuire de maximă tensiune, impecabilă dramatic și de o imensă frumusețe și subtilitate a replicilor. Traducerea unui asemenea text este o trudă aducătoare de fericire.




Deschiderea stagiunii 2014-2015 a Clubului Dramaturgilor

Detalii pe blogul Filialei Bucureşti-Dramaturgie

duminică, 21 septembrie 2014

Traducînd „Piesa Scoțiană” de Shakespeare

       
      La capătul a patru luni și jumătate de cînd am început, am încheiat acum cîteva zile traducerea piesei Macbeth de William Shakespeare. Acest moment al finalului, care e totdeauna unul de bucurie, mi-a prilejuit și unele reflecții asupra a ceea ce m-a bucurat și ma chinuit în acest răstimp.

          Deși este una dintre cele mai scurte lucrări dramatice ale lui Shakespeare, „Piesa scoțiană” solicită un efort deosebit din partea traducătorului. Aceasta pentru că ea cuprinde replici de o mare densitate a sensurilor și nuanțelor precum și o alternare de registre complet diferite între momentele tensionate, tragice și cele de comedie pură precum monologul portarului din actul II, între discursul personajelor umane și al vrăjitoarelor, acesta fiind și în versuri mai scurte, multe rimate, sporind dificultatea redării în limba română. Din acest punct de vedere, piesa e comparabilă cu Vis de-o noapte-n miezul verii avînd în plus dimensiunea gravă și chiar tragică.

            Personajele, foarte numeroase pentru întinderea piesei, chiar cele cu apariții episodice (portarul, doctorii, duhurile invocate de vrăjitoare) prezintă o importanță deosebită în acțiunea dramatică și unele se individualizează destul de bine și prin limbaj. O atenție specială se cuvine acordată dicursului dublu care caracterizează cuplul central, Macbeth – Lady Macbeth, în special în scena ospățului: cel oficial, sofisticat, „de fațadă” și cel intim, torturat de frică în cazul lui, clocotind de enervare pentru slăbiciunea soțului, în cazul ei. Dar un discurs dublu are și Malcom în dialogul cu Macduff.

            Lipsa monoloagelor mai lungi în această piesă este și ea un factor de atractivitate, din punct de vedere al reprezentării scenice, și de dificultate în cazul traducerii. De multe ori, jocul replicii este foarte viu, versul fiind fragmentat între personaje, ceea ce presupune păstrarea unui ritm alert și al concentrării conținutului în cuvinte puține. La această piesă, mai mult ca la oricare alta, traducătorul a simțit nevoia - și a cedat uneori – să sporească numărul de versuri al traducerii față de original și să expliciteze în traducere anumite pasaje care pentru un cititor/spectator pot deveni obscure. Este cazul celebrei comparații făcute de Lady Macbeth, iritată de lipsa de îndrăzneală a soțului său:

            …And live a coward in thine own estime,
            Letting „I dare not” wait upon „I would”,
            Like the poor cat i’th’adage?                                    (I.7.43-45)

            În acest caz am găsit că e potrivit să explic despre ce „poor cat” e vorba în proverb încă din replică:

            ...Și să rămâi ca laș în proprii ochi
            Între „mi-e frică” și „aș vrea”, ca mâța
            Ce vrea pești buni fără să-și ude coada.

Imagine: Laurence Olivier și Vivien Leigh = Macbeth și Lady M. la Stratfor (1955). Din păcate filmul plănuit nu s-a mai făcut.

(va urma) 

marți, 16 septembrie 2014

Cărturarul, abecedarul și tableta


O discuție isterică, așa cum sînt multe la noi, răvășește internetul pentru că școala a început fără manuale de clasele I și a II-a. Sînt aproape sigur că dintre cei care „comentează” (de fapt lansează imprecații și obscenități, rar un discurs echilibrat) sînt foarte puțini părinți de copii în clasele I și II (ca mine), profesori sau autori de manuale. Toată lumea se inflamează caragialian, după ureche: e o situațiunie care mă-nțelegi... guvernul, statul, inspectoratul... toți sînt de vină... nu se poate pentru ca să... ș.a.md. Calul de bătaie sînt manualele în format electronic (încă inexistente – deci vorbim despre ceva ce nu există, ca despre himere) care strică ochii, sînt scumpe, necesită mijloace de lectură speciale a căror achiziție va fi oneroasă etc. etc. Drobul de sare încă nu există, nici măcar în pod, dar sigur va cădea prin hornul educației pe copiii din clasele mici!

Desigur, dacă factorii responsabili s-ar fi rostit contra manualelor electronice ar fi fost acuzați de îngustime de vederi, înapoiere, revenire la epoca de piatră sau a ceaslovului lui Creangă. Cum în secolul XXI, în UE (de la care RO, putem zice, depandă) să nu aibă copilul acces la tehnică? E o situațiune care...

Privesc statuia Monseniorului Ghika, „Cărturarul” a lui Gh. Anghel. Are ochii micșorați de carte, e adus de spate de cifoza lectorului. A fi cărturar înseamnă a pierde ceva. Și cărțile citite strică ochii și coloana (dar mai ales le deterioreză scrisul ore întregi). Și scrisul la opaiț / făclie / lumînare au fost dăunător sănătății lui Dante, Shakespeare, Goethe și Balzac. De citit (nu manuale și nu pe tabletă) a trebuit să-mi pun ochelari la 14 ani și m-am împăcat cu durerile de spate. Desigur, un fotbalist sau un boxeur nu are asemenea probleme, dar are altele: contuzii, fracturi, comoții.

Unde n-ar da Dumnezeu să se strice ochii din citit de manuale și nu din jucat solitaire sau poker pe tabletă! Văleu! Cît se citește un manual? El e un suport al cursului predat în clasă, al învățării. Cîte manuale au tocit cei care comentează aiurea? Apoi manualul electronic e o alternativă a unuia care va exista și pe hîrtie. Asta nu spune nimeni (pentru că nu știe, se vorbește după ureche, și aia înfundată). Că nu s-au finalizat licitațiile...? E firesc, cîtăvreme editurile consacrate și cu experiență au pierdut și au cîștigat niște anonimi oferind prețuri „la vivat concurența” – tot inevitabilul Caragiale. Dar le vor respecta? Și cu ce rabat la calitate?


De fapt într-o țară tot mai analfabetă – asta se vede după gramatica autorilor de invective care își iau like-uri cu duiumul pentru că înjură plastic – sînt tot mai puțini ochelariști afectați de lectură și tot mai mulți mardeiași. Și reali și virtuali. Priviți statuia Monseniorului, cel care a murit în închisoare în 1954 fără a cunoaște dispalyul și tableta. Iar cei ce au puțin obraz să se rușineze că nu au nobilele lui deficiențe fizice, dar și le cresc în suflete. 

În imagine, „Cărturarul” lui Gh Anghel

luni, 15 septembrie 2014

Simona Grazia Dima despre poezia lui HG

În cel mai recent număr din „Convorbiri literare”, poeta și eseista Simona-Grazia Dima publică un eseu despre volumele mele de poezie din 2011 și 2012. Este un text foarte generos dar și foarte profund, poeta dezvoltînd interpretări originale și subtile. Îl puteți citi aici.

sâmbătă, 13 septembrie 2014

In Memoriam Jeana Morărescu

Filiala București-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu deosebită tristețe încetarea din viață a scriitoarei Jeana Morărescu, critic și teoretician literar, eseistă, poetă și critic teatral de largă notorietate. Jeana Morărescu s-a născut la Craiova la 17 martie 1935 și a decedat la 16 august 2014 la București. A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România, Membră UNITER şi membră a secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Dintre lucrările sale atrag atenția volumele de critică Orizonturi critice și Nichita Stănescu – paradoxul ontologic. A publicat și versuri în volume precum Vocala bifurcată (2002). A fost o prezență activă în lumea teatrală, fiind autoarea a sute de cronici de teatru într-o activitate desfășurată vreme de zeci de ani, o susținătoare ferventă a dramaturgiei românești. Prin dispariția Jeanei Morărescu literatura și teatrul nostru suferă o grea pierdere.  


joi, 11 septembrie 2014

Cărți noi! Patru poeți și-un romancier

Liliana Popa Portretul în oglindă, Ed. Tracus arte

Poezie intimistă, delicată. Realizatoarea radio Liliana Popa debutează tîrziu în poezie cu
versuri de album, puternic personalizate ca temă, care nu ocolesc evenimentele personale:
La Malta/eu cumpăram lumină./ Din clarobscur/ percepeam pe racourci-uri/ și o pictam pe 
stîncile/ spălate de valuri. Poeta declară: decorez universul meu. Acesta pare să fie impulsul
inițial, realizarea ajungînd pînă la note de jurnal transferate prin metafore poeziei. Un text se
intitulează Bienala de la Veneția. În două scurte postfețe, autoarea e girată de Lucian Gruia
și Victoria Milescu. Cuvîntul înainte e semnat de Ioan Groșan. Liliana Popa scrie tandru și fără complexe.

Spiridon Popescu Supliment de existență / Supplemento di esistenza, Ed. Măiastra

Poet dăruit cu prea mult talent, încît își permite să-l risipească voios, gorjeanul Spiridon
Popescu are și păcatul de-a se dori umorist în fiecare clipă. Astfel multe poeme se sparg în
glumițe. Talentat fiind, din fericire se redresează cel mai adesea și lipsa de gravitate cronică i
se poate ierta. Nu-i ușor să fii un Topârceanu, la urma urmei. Tot harul personal îi permite să
scrie, aproape involuntar, cu delicatețe și grație: La dorința Poetului/ de a traversa grădina,/ 
petalele trandafirilor roșii/ înverrzesc. (Semafor). Frumoase traducerile în italiană (Mirela
Tingire) și grafica (Viorel Surdoiu, poet și el).

Iulian Sîrbu Un detectiv cu ușoare dureri de cap , Ed.Adenium.

Roman polițist clasic, antrenant, în peisaj american. Accesoriile sînt tipice; whiskey, pistoale,
droguri, gagici. Detectivul Papa Goldon (1,85, ochi verzi) e un erou dublat de un antierou și și
relatează isprăvile cu haz și autoironie în stil Peter Cheyney. O mai ia și peste bot, chiar des,
dar totul se termină cu bine. De citit în vacanță.

Viorel Surdoiu Aripi de pămînt, Editura Pim

În versurile lui Viorel Surdoiu a intervenit o decantare fericită, o limpezire. Textele, vag
mistice, panteiste, mai rar cu trimitere clară la viziuni creștine sînt clare, necăutate. Poetul
invidiază condiția christică: Tu ești fericit/ Ai avut parte de răstignire/ Mie mi-au refuzat/ 
și buretele cu oțet/ însă/ însămînțarea cu vină/ am avut-o știută/ de la primul apus. Respins
de la jertfa care dă șansa mîntuirii ca și de la dragostea nălucă, spiritul își contemplă
inconsolabil condamnarea la o veșnicie inutilă. Versuri melancolice, frison meditativ, bun-
gust liric.

Alexandru Ovidiu Vintilă Obecte psihice, Editura Karth

Scenarii și tablouri suprarealiste, amintind deopotrivă de poezia lui Gellu Naum și de
pictura lui Dali, acestea sînt poemele unui autor cu meșteșug la care absurdul – adoptat
fără excese - e o stare de spirit. Prin dedicații și citate mai apar Gherasim Luca, De Chirico,
Angela Marinescu. Poezia tratează unele lucruri, combină imagini adesea frapante dar care
melancolizează: Cu buzele mușcate de paharul cu apă/ simțind greutatea fiecărui cuvânt/ 
totdeauna/ sângele mi se urcă pe umăr/ ca o pasăre/ îndelung de/ tristă.

duminică, 7 septembrie 2014

Români, luați seama la Shakespeare!

Nu există nicio situație din viață în general și din politică în special care să nu fie deslușită în opera lui Shakespeare, mai vizionar decît Nostradamus. Citiți deci cu atenție acest pasaj din Macbeth, actul IV scena 3:

MALCOM:    (...) Dar cînd voi pune capul tiraniei
                        Sub cizmă ori în sabie să-l duc,
                        Sărmana țară va răbda mai multe
                        Nemernicii decît pînă mai ieri,
                        Mai multă suferință și în chipuri
                        Mai diferite sub acela care
                        Va cîrmui.
                       
MACDUFF:                     Și cine-ar fi acela?           
MALCOM:     Eu însumi, cred – acela-n care, știu,
                        Sînt împlîntate vicii cu grămada,
                        Încît, de mă pornesc, Macbeth cel negru
                        Va apărea ca fulgul de zăpadă
                        Și țara o să-l va dă ca pe-un miel

                        Față de răutatea-mi desfrînată.            (traducere H. G., 2014)

Înlocuiți numele tiranului Macbeth-cel-negru cu cel potrivit și pe cel al aspirantului strecurat peste noapte în cărțile puterii cu un alt nume, nu scoțian ci saxon, și veți afla direct de la Bard ce ne paște! Vorba lui: „poor state” - sărmana țară! (în imagine Macbeth cu Lady a lui și sîngele poporului)

Pentru cei care doresc să răspundă la un chestionar

Am primit din partea unei doctorande din Scoția mesajul de mai jos. Intenția ei de a realiza acest sondaj de adresează scriitorilor (mai ales traducătorilor), dar nu văd de ce nu ar răspunde și alte persoane. Cei care doresc s-o ajute găsesc un formular on-line la link-ul de mai jos. 

*

My name is Lee Williamson and I am a PhD candidate in the department for Languages and Intercultural Studies at Heriot-Watt University in Edinburgh, Scotland.
 
I am currently undertaking a project to investigate the views of subtitling practitioners on the social impact of their subtitling practice and how the academic research community supports practitioners and the development of the subtitling profession. I am interested in subtitling practitioners based in Europe and Romania is one of the countries included in the study.
 
I have developed a short questionnaire in English and I would be grateful if you could support my project by taking the time to complete the questionnaire. The survey can be accessed online here https://www.survey.bris.ac.uk/hw/socialimpactofsubtitling/ and should take around 20 minutes to complete.
 
It is crucial to hear the voice of subtitling practitioners, and your contribution based on your professional expertise is invaluable.
 

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog