vineri, 28 noiembrie 2014

Omagiu prietenilor dispăruți: Sorin Preda și Ion Crețu

Am aflat cu mare tristețe, în aceeași zi, ieri, despre încetarea din viață a profesorului universitar și prozatorului Sorin Preda (1951-2014) și a criticului literar Ion Crețu (1942-2014).

Sorin Preda s-a stins chiar alaltăieri, pe neașteptate, tocmai cînd mă pregăteam să plec spre Alexandria unde îl întîlnisem ultima oară la „Zilele Marin Preda” din septembrie. Am avut astfel tristul prilej de a-l evoca la adunarea care a avut loc cu ocazia decernării „Premiilor Revistei Caligraf” în biblioteca județeană ce poartă numele unchiului său, Marin Preda. La solicitarea mea, Președintele Consiliului Județean Teleorman a promis că va institui un premiu care să se atribuie la Festivalul Marin Preda și care să poarte numele lui Sorin Preda, prozator optzecist însemnat și un reputat ziarist, legat de revista „Formula As” la care a lucrat 20 de ani.

Ion Crețu locuia de mai mulți ani la Alba Iulia, păstram legătura prin internet. Am apreciat întotdeauna rubrica lui de recenzii „Lecturi de serviciu”, unde scria despre volume din literatura universală. A fost un critic inteligent, un bun traducător și un om înzestrat cu umor. A publicat și poezie.

Prin dispariția lui Ion Crețu și Sorin Preda, literatura noastră suferă două grele pierderi care se adaugă dureros celei, tot premature, a Corneliei Maria Savu. Se confirmă trist credința populară că oamenii trec la cele veșnice cîte trei dintr-un grup, familie, breaslă.

Ultima mea fotografie cu Sorin Preda - Alexandria, 25 septembrie 2014 în casa unui prieten al lui și al lui Ștefan Mitroi. De la stînga: Sorin Preda, gazda noastră, Ștefan Mitroi, HG

joi, 27 noiembrie 2014

La Mulți Ani, Domnule Nicolae Manolescu!


Azi, 27 noiembrie 2014 domnul academician Nicolae Manolescu aniversează o vîrstă minunată. Îi doresc multă sănătate și multe bucurii. Sper să apuc și eu centenarul Domniei-Sale. 

Tocmai citesc cel mai recent volum al său, lansat acum trei zile (”Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc”), cu bucuria cu care citeam Teme-3 acum 32 de ani, cînd l-am cunoscut. Domnul Nicolae Manolescu este un personaj important al formării și  biografiei mele. 


Cu deosebit respect: La Mulți Ani, Domnule Profesor!

(Foto: Festivalul „Zile și nopți de literatură” - Mangalia, 13 iunie 2009. Sus:  Alexandru Vlad, Nicolae Manolescu, Horia Gârbea, jos: Alexandru Vlad, Nicolae Manolescu, în planul doi Dan Cristea și Florina Ilis)

Premiului „Cartea Anului” al revistei „România literară” - 26 noiembrie 2014

Azi, la sediul Uniunii Scriitorilor a avut loc ceremonia de decernare a Premiului „Cartea Anului” al revistei „România literară”. Cel mai important premiu literar din RO. 

Printre nominalizați: „Echipa Shakespeare” - pentru vol. VIII și IX ale noii ediții de Opere complete ale bardului (de la stînga): George Volceanov - coordonator, Violeta Popa, Lucia Verona, Horia Gârbea (Foto: Irina Horea, mulțumirile noastre). Laudatio: acad. Nicolae Manolescu - super mulțumiri. 

Mulțumiri întregului juriu (Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Gabriel Dimisianu, Mihai Zamfir, Sorin Lavric, Simona Vasilache, Cosmin Ciotloș).




Laureații la „Cartea Anului”: Dan Cristea și Mihai Dinu ex-aequo. 

Nu se putea alegere mai fericită! 

Nominalizarea alături de ei și clasarea în urma lor face cît două victorii. Și ceilalți nominalizați au fost la fel de prestigioși: Gabriela Adamesteanu, Ioan Moldovan. Matéi Visniec, Tania Radu, Eugen Uricaru. Plus Nicolae Manolescu și Gabriel Chifu care s-au retras, fiind în juriu. În Anul Shakespeare, omul din Stratford a fost cu noi.

Am menționat în cuvîntul de mulțumire că fără volumele despre teoria versificației ale dlui prof. Mihai Dinu, traducerile mele n-ar fi fost la fel de bune. 

Sincer omagiu prof. Mihai Dinu și șefului meu de la „Luceafărul” Dan Cristea! 

Felicitări tuturor colegilor nominalizați!

duminică, 23 noiembrie 2014

În curînd: „Luceafărul de dimineață” nr. 12 / 2014

În curînd va apărea nr. 12, ultimul din acest an, al revistei Luceafărul de dimineață. Revista are pe prima pagină două scurte poeme de Eugen Suciu. Cronica lui Dan Cristea este consacrată poeților Ion Horea și Lucian Vasilescu. 

În caietul critic semnează recenzii Andrea Hedeș (despre antologia „Clujul poeților”, alcătuită de Horia Bădescu), Horia Gârbea (despre Carmen Dominte și Coca Popescu), Răzvan Voncu (Magdalena Brătescu), Nicolae Coande (Constantin Iftimie), Ana Dobre (C. M. Ungureanu), Nicoleta Milea (Dinu Adam), Emil Lungeanu (Veronica Florescu), Sonia Elvireanu (Mircea Stâncel), Viorica Răduță (Stelian Țurlea), Barbu Cioculescu (Maria Calciu). 

Paginile de poezie îi au ca protagoniști pe Leo Butnaru, Virgil Botnaru, Felix Nicolau și Alexandru Păduraru, iar cele de proză pe Mihail Gălățanu (fragment de roman) și Ștefania Coșovei. N. Scurtu semnează o pagină de istorie literară. Din lucrările Colocviului Național de Literatură SF „Ion Hobana”, revista preia două eseuri substanțiale de Radu Voinescu și Marian Truță. 

Răzvan Voncu scrie la „Cartea lunii” despre volumul lui Ștefan Cazimir La Belle Epoque. Minciuna vine de la Răsărit. Spovedania „foștilor”. Laura Botușan comentează cartea străină (H. Murakami), iar Adrian Niță un volum de „gastrofilie” de Mădălina Diaconu. Consemnări despre un roman de Alessandro Baricco semnează Geo Vasile, iar Ion Popescu-Brădiceni despre poezia lui Eugen Evu. 

Rubricile obișnuite ale revistei grupează cronicile de film (Călin Stănculescu), muzică clasică (Costin Tuchilă) și rock (Dumitru Ungureanu), teatru (Ana-Maria Nistor), artă plastică (Iolanda Malamen), educație (Adrian Costache) și sport (Gelu Negrea). 

In Memoriam Cornelia Maria Savu

Colegii din Filalele București ale Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe dispariția prematură a distinsei poete Cornelia Maria Savu.
Cornelia Maria Savu s-a născut la 4 septembrie 1954 la Vatra Dornei, judeţul Suceava. A absolvit cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română (secţia română-engleză) a Universităţii Bucureşti în 1977.  A lucrat ca profesoară de limba engleză, redactor la Editura Ion Creangă, redactor, şef departament, editorialist, editor senior la cotidianul Curierul naţional şi la revista Cultura.
A publicat volumele de versuri : "Totem în alb", Editura Albatros 1973, "Uraniu, forme şi oameni de zăpadă", Editura Eminescu, 1978, „Emblema", Editura Eminescu, 1980, "Aventuri fără anestezie", Editura Eminescu, 1983, "Semne de viaţă", Editura Eminescu, 1987, "Roman cu sertare", Editura Vinea, 2005, 2009, Editura Dacia XXI, 2012.
Pentru poezia și publicistica ei, Cornelia Maria Savu a primit numeroase premii literare între care Premiul Nicolae LabişPremiul Asociației Scriitorilor București (2005) și Premiul Revistei Luceafărul pentru poezie, premiul pentru jurnalism cultural al Uniunii Scriitorilor din România, premiul pentru jurnalism cultural al APLER şi premiul pentru jurnalism cultural al revistei Tomis. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer.
Prin trecerea în eternitate a Corneliei Maria Savu, poezia românească și lumea noastră literară suferă o dureroasă pierdere.

marți, 18 noiembrie 2014

Bizar? Doar în aparență...

Unii ar spune că e un lucru bizar ca într-o țară cu populație 95% ortodoxă și cu peste 85% etnici români, mulți cetățeni să aleagă președinte un minoritar, reprezentantul unei comunități etnice și religioase nesemnificative numeric și, de la o vreme, chiar cultural.

                S-ar putea crede că este un sindrom românesc îngrijorător și persistent: ura și scîrba de sine, încrederea exagerată în personalitatea providențială, mîntuitoare „din afară”. Sindrom agravat precedentul care a funcționat o singură dată, în cazul lui Carol I. Românii au așteptat „nemții să facă ordine” (vezi pentru referințe G. Călinescu), apoi „americanii”, ba, în 1989, la Revoluție, au „anunțat la Moscova cine sîntem”. Am aflat de la bunicii mei că în anii 1936-38 erau siderați să fie salutați de vechi prieteni - pe stradă, în București, în loc de „bună ziua” - cu „Heil Hitler”.
            
    Un partid care a avut ca deviză „Prin noi înșine” nu găsește în rîndurile lui - sau fie și în afara lor - un român exponențial?  Se va spune că e „mentalitatea  de asistat”: să vină „altul” - străinul - să ne facă ordine în ograda lăsată în devălmășie, că noi „nu sîntem în stare”, „sîntem niște scîrbe” (citat din nou din G. Călinescu, revoltat, în 1936, de atitudinea unor intelectuali care deplorau neîncrederea unor români față de „civilizatorii” de la Berlin).

                Populația majoritară (cea rurală, cea mai puțin educată) se lasă mai greu contaminată de acest sindrom al îndrăgirii de alții. Totuși votează și ea pentru că, vorba lui I. L. Caragiale, „omului îi trebuie mai binele”. E înduioșător să vezi că oamenii vor să-și procure măcar cîteva zile, ore de entuziasm. Apoi vin dezamăgirile - dar a fost acea clipă de beție a aparentului triumf. Atunci se uită ușor că rivalii de azi sînt aliații care se pupau ieri  și care - prea posibil - se vor pupa din nou în „piața endependenți(i)”, trecînd peste „micile pasiuni” etc. etc.

                Deci nu e nimic ciudat: uitarea e scrisă în legile omenești ca și căutarea „mai binelui”. Căzînd ciclic din greșeală în greșeală spre victoria niciodată finală.


Primiri de noi membri în USR. Rezultate la Filiala București Dramaturgie

Consiliul USR întrunit în ședință ordinară la data de 17 noiembrie a validat primirile în Uniune pe 2014. Au fost luate în discuție dosarele noi depuse în 2014 și titularizarea stagiarilor primiți în perioada 2010-2012. Noul statut nu mai prevede forma „membru stagiar”.

La Filiala București - Dramaturgie toate propunerile înaintate de Comitetul filialei au fost validate:

Marilena Dumitrescu - primită ca membru titular
Zeno Fodor - primit ca membru titular
Ion Bogdan Martin - titularizat
Eugen Virgil Nicoară - titularizat

Felicitări noilor colegi și bun venit alături de noi!

Salut de asemenea primirea dramaturgului Emanoil Toma la Filiala Brașov.

Au fost titularizați în total 203 membri stagiari în cele 20 de filiale la care se adaugă primirile din anul curent. De remarcat exigența Filialelor București care au propus puține dosare noi, doar ale unor scriitori de notorietate, și care, drept urmare, au fost primiți în marea lor majoritate.


Shakespeare va fi cu noi la Gaudeamus!

La Tîrgul de Carte Gaudeamus care va începe miercuri 19 noiembrie la RomExpo va fi lansat și volumul IX din seria de Opere ale lui William Shakespeare (traduceri noi în ediția critică inițiată și coordonată de prof. George Volceanov).

Volumul a apărut la Editura Tracus Arte cu sprijinul AFCN și cuprinde trei piese:

Eduard al III-lea (traducere și note de George Volceanov)
Mult zgomot pentru nimic (traducere de Lucia Verona, note de George Volceanov)
Macbeth  (traducere și note de Horia Gârbea)



Piesa Eduard al III-lea se află la prima traducere în limba română. A fost recent inclusă în canon (Cambridge în 1998, Oxford în 2005). Paternitatea stabilită prin mijloace electronice în 2009 îi dă ca autori pe Shakespeare (40%) și Thomas Kyd căruia i se atribuise integral în sec. XX.

Traducerea piesei Macbeth cuprinde și fragmentele atribuite lui Thomas Middleton, traduse acum pentru prima dată în românește.

Lansarea va avea loc vineri, 21 noiembrie ora 12 la standul editurii.

Vor fi disponibile pentru public și volumele V, VI, VII, VIII ale seriei, publicate tot la Tracus Arte.

Volumul VIII, apărut tot în 2014 cuprinde:

Richard al III-lea  (traducere și note de Horia Gârbea)
Măsură pentru măsură (traducere și note de George Volceanov)
Poveste de iarnă (traducere de Violeta Popa și note de George Volceanov)

duminică, 16 noiembrie 2014

Luceafărul de dimineață, nr. 11 pe 2014

În curînd va apărea Luceafărul de dimineață, nr. 11 din 2014. Sumarul bogat și variat se deschide cu o variantă originală de a aniversa cei 75 de ani ce-i va împlini, la 27 noiembrie, academicianul Nicolae Manolescu: o scrisoare inedită a acestuia, datînd din 20 februarie 1963 (marele critic avea 23 de ani), comunicată de profesorul N. Scurtu.

Caietul critic cuprinde cronici de Radu Voinescu, N. Georgescu, Răzvan Voncu, Gh. Schwartz, Simona Grazia Dima, Felix Nicolau, Adrian G. Romila, Monica Grosu. La pagina de istorie literară, Ioan Holban discută reeditarea operei lui Daniel Turcea.

Avanpremierele editoriale grupează versuri de Gellu Dorian, Rodian Drăgoi, Andrea Hedeș, Eugenia Țarălungă și proză de Constantin Arcu. De la Colocviul național de literatură SF și Fantasy „Ion Hobana” (15 noiembrie 2014) Luceafărul preia comunicările semnate de Micea Opriță, Oana Bădăluță și Eugen Cadaru (vor urma și altele în nr. 12).  În pagina de consemnări, Geo Vasile se referă la romancierul polonez Pawell Huelle, iar Ioan Es. Pop la Terezia Filip, hermeneută a poeziei lui Nichita Stănescu.

Un reportaj de Irina Budeanu descrie Zilele Mihail Sebastian de la Brăila. Cartea lunii este comentată de Răzvan Voncu, iar cartea de idei și cea străină de Simona Drăgan și Laura Botușan. O pagină de de Max Alhau este tradusă de poetul Horia Bădescu.


În premieră, rubrica de teatru este semnată de un actor: Candid Stoica, prezent la recenta premieră a lui Dinu Grigorescu de la Pitești, iar cea de film, ca de obicei, de Călin Stănculescu. Două noi rubrici sînt inaugurate în acest număr: Rock – de Dumitru Ungureanu și Cronica TV de Ioan Groșan. Zece volume de versuri sînt recenzate pe scurt în Vitrina cărților de Horia Gârbea. Adrian Costache își continuă eseurile despre educație iar Boris Marian publică „afurisme”. Cronica muzicală îi aparține lui Costin Tuchilă, iar cea sportivă lui Gelu Negrea. Pe ultima pagină, Iolanda Malamen se referă la Salonul Național de grafică solicitînd pentru acesta un spațiu de expunere mai generos.

joi, 13 noiembrie 2014

Cărți noi! Traian Dobrinescu Cei morţi înainte de moarte, Editura Aius * * * (II)

Odată revoluţia încheiată, Pădureanu îl va recunoaşte pe noul soţ al nevestei sale în primele rînduri ale Frontului care îşi va atribui meritul schimbării şi va lua rapid puterea cu ajutorul unui nucleu de comandă al KGB, care acţionează chiar în interiorul clădirii fostului CC, stabilind, între altele: „cîteva victime trebuie să fie”. Dinu Pădureanu e şi învingător: regimul e răsturnat, şi-a regăsit familia. E însă şi un învins – nu va mai fi soţul Ioanei şi tatăl lui Andrei, iar revoluţia a fost confiscată.

Reajuns acasă, la Podul Rugilor, unde-l pusese în libertate pe procuror, constată că acesta, în loc să revină în lume, s-a sinucis.Povestea lui Pădureanu este destul de puternică şi de palpitantă, cu elemente de tra gedie şi neprevăzut, ca să ţină trează atenţia cititorului. Autorul alege să scoată în faţă
şi partea de istorie reală, să-i acorde un loc mai important decît şi-ar dori un cititor care s-a ataşat de partea centrală a romanului şi care, uneori, devine nerăbdător s-o regăsească. Este, probabil, reflexul de politician şi analist al autorului, precum şi dorinţa lui de a cuprinde în carte cît mai mult din epocă.

Astfel, Dinu Pădureanu e uşor umbrit, dar, din fericire, e destul de puternic pentru a rămîne ceea ce este în fond: eroul central al naraţiunii. Relatarea lui Traian Dobrinescu este simplă, dialogurile sînt fireşti, în afara unor explicitări cam lungi, destinate probabil lectorilor mai tineri, care nu cunosc suficient istoria. Timpul acţiunii se schimbă des între prezent şi trecut, aşa cum şi-l aminteşte personajul principal, dar nu numai. Romancierul are fluenţă în tratarea temei şi o mînă sigură în conducerea acţiunii. El insinuează la început şi un plan mitic, dar se dovedeşte că misterioasa migraţie a lostriţelor e de fapt apariţia unor mutanţi din pricina poluării.

O insistenţă în acest plan ar fi fost prea mult şi e bine că autorul a renunţat la el. Cei morţi înainte de moarte este un roman solid, capabil să intereseze un număr însemnat de cititori.

„Arte, Carte și Capricii” - sîmbătă, ora 19, la TVR 2

Sîmbătă, 15 noiembrie, de la ora 19.00, la TVR 2 puteți vedea „Arte, carte și capricii” cu Horia Gârbea și Ciprian Enea. Moderator: Liana Stanciu. Co-realizator Tudor Călin Zarojanu.
Subiect: „Valoare și succes în artă (literatură)”.

Foto: Liana Stanciu și HG în studioul 1 (foto: T.C. Zarojanu)

miercuri, 12 noiembrie 2014

God bless America!

Zi de zi, în jurul orelor 3-4 a. m. la București, statisticile acestui blog marchează  o creștere semnificativă a audienței iar pe hartă se „înverzește” teritoriul SUA. E semn că, înainte de a adormi, prietenii din America și probabil cei din Canada trec să vadă ce e nou pe aici. Le mulțumesc pentru interes.

luni, 10 noiembrie 2014

Cărți noi. Traian Dobrinescu Cei morți înainte de moarte, Editura Aius * * * (I)


Un cititor mai cîrcotaş ar putea aduce unele obiecţii romanului recent Cei morţi înainte de moarte al lui Traian Dobrinescu, dar în niciun caz aceea că este lipsit de acţiune şi suspans, că nu stîrneşte interesul cititorului prin episoadele narate şi personajele sale. Ca mulţi alţi autori români, Traian Dobrinescu aspiră la un roman „total” care să dea seama, sintetic, de perioada comunistă din România, de la în ceputul ei şi pînă la prăbuşirea din 1989 şi, în acest caz, puţin după ea. 

Romanul se bazează în chip vădit pe o documentare foarte cuprinzătoare asupra fap telor petrecute în cei 50 de ani de comunism, dar şi a celor din decembrie 1989, cărora le sînt dedicate ultimele nouă din cele 27 de capitole ale cărţii. Dar şi pe experienţa autorului, precum şi, desigur, pe fantezia lui. Apar în roman numeroase personaje reale, pe care romancierul le face să vorbească şi să acţioneze într-un chip ce nu se poate depărta de o realitate plauzibilă. Ele sînt atît din sfera puterii comuniste (Iulian Vlad, Nicolae Milea, Nicolae Ceauşescu însuşi), cît mai ales din cea a foştilor deţinuţi politici, în majoritate ţărănişti, care aşteaptă schimbarea, urmăriţi vigilent de Securitate, iar apoi se organizează sperînd că vor putea con duce ţara şi, eventual, reinstaura monarhia, cu toată rezistenţa celor care doresc şi chiar preiau puterea, creionaţi şi ei mai succint, dar convingător: Ion Iliescu, Sidorovici Brucan (numit aşa), Victor Stănculescu, Petre Roman şi alţii. 

 Această lume a realităţii, de istorie re constituită şi ficţionalizată doar în detalii, ca într-un docu-drama, pe care unii cititori au cunoscut-o mai mult sau mai puţin direct, este fundalul unei acţiuni ficţionale. Aş ob serva că Traian Dobrinescu, îndemnat de pasiunea pentru istorie şi politică, reliefează chiar prea accentuat această zonă care, în opinia mea, s-ar fi cuvenit să rămînă mai es tompată în raport cu ceea ce este firul principal al acţiunii, cel ficţional. Această albie majoră a povestirii este simplă şi puternică, inter-relaţionează strîns cu fondul epocii. Ea e povestea personajului central, Dinu Pădu reanu, fost deţinut politic, cu peste un deceniu de detenţie la activ. Pădureanu este supravegheat strîns şi torturat în continuare fizic şi moral de Securitate. Este fixat într-un loc „păduros” la propriu, unde îşi înjghebează, cu toate constrîngerile, un aşezămînt (în locul numit Podul Rugilor) ca şi inaccesibil, în Munţii Lotru lui, protejat de natura sălbatică, dar şi de mitologia locală, care atribuie zonei un caracter magic şi malefic. În acelaşi timp, el călătoreşte, ajunge chiar la Bucureşti, unde vine în contact cu alţi foşti deţinuţi din grupul rezistent al lui Corneliu Coposu, numit în carte Sever Ardeleanu (altora le păstrează numele reale: Carandino, Klaustian etc.). Totul, desi gur, sub ochii omniprezentei Securităţi care „îi lasă” să discute, mulţumindu-se să-i supravegheze. Scopul lui Pădureanu e să-şi găsească familia (soţia şi fiul) pe care o caută obstinat.

El izbuteşte să-l răpească pe procurorul care l-a trimis în închisoare, un anume Margine, să-l sechestreze în sălaşul lui montan şi să-i ceară informaţii despre familia de care a fost despărţit şi pe care n-a mai regăsit-o la ieşirea din detenţie. În acest timp, primeşte vizita unui colonel de Securitate, Răuţ, care îi ia urma. Dar nu ca să-l denunţe, ci ca să-i propună un pact: adevărul despre familia lui în schimbul unei colaborări, cînd, sîntem deja în toamna lui 1989, lucrurile se vor schimba inevitabil. Dinu Pădureanu află că soţiei sale i s-a cerut să divorţeze, apoi i s-a spus că el a murit, a fost împinsă la căsătoria cu un nomenclaturist care i-a adoptat fiul şi cu care are acum încă un copil. Pădureanu îşi regăseşte soţia care, însă, nu mai vrea să se apropie de el, preferînd confortul noii fami lii şi îi cere să nu-şi dezvăluie identita tea în faţa fiului. Cu acesta, cu Andrei, Pădureanu se va întîlni chiar în focul Revo luţiei, în seara zilei de 21 decembrie 1989. Dar, credincios cuvîntului dat, nu îi va spune cine este.

(va urma)


joi, 6 noiembrie 2014

Aniversări de azi. La Mulți Ani sărbătoriților!

Ce mulți scriitori s-au născut azi, 6 noiembrie! 
Iar unii sînt și actori...

Olga Delia Mateescu
Viorica Răduță
Liviu Lucaci
Alex Ștefănescu


LA MULȚI ANI tuturor!


Premiile Filialei București-Poezie pe anul 2013

Am primit următorul comunicat:
„Juriul Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România, alcătuit din: Magda Cârneci, Denisa Comănescu, Cornelia Maria Savu, Dan Mircea Cipariu (preşedinte), Octavian Soviany, întrunit,  miercuri, 5 noiembrie 2014, a decis acordarea premiilor Filialei pentru anul editorial 2013 astfel:
Premiul Cartea Anului al Filialei București Poezie:

Ioana Nicolaie – „Autoimun”, Editura Cartea Românească (Premiu acordat de Primăria sectorului 2 Bucureşti);

Ioana Diaconescu – „Nusakan”, Editura Timpul, Iaşi; (oferit de Filială);
Premiul ”Opera Omnia”: Ioana Ieronim (oferit de Filială);
Premiul Special „Opera Scrisă.ro”: Valeriu Mircea Popa – „Cercul de camfor”, Editura Herg Benet (oferit de Opera Scrisă.ro);
Premiul de debut – Simona Dumitrache – „Viziuni mute”, Editura Palimpsest (oferit de Filială).”

Felicitări cîștigătorilor care își bine-merită premiile și o satisfacție personală pentru distincția obținută de Simona Dumitrache, la al treilea premiu important în acest an. Un triumf pentru lirica feminină care a obținut 4 din 5 trofee. 

luni, 3 noiembrie 2014

Urgent! Școala de traduceri literare, Paris. Termen 8 noiembrie



L’École de Traduction Littéraire ouvrira le 10 janvier 2015 une nouvelle session de deux années, en partenariat entre le Centre National du Livre et l’Asfored.

Ce cursus s’adresse à des traducteurs professionnels en début de carrière, ayant au moins une traduction à leur actif chez un éditeur commercial. Les traducteurs depuis et vers toutes les langues étrangères sont éligibles. Priorité sera donnée aux langues dites «rares ».

L’école propose, un samedi sur deux dans les locaux du CNL à Paris, des ateliers de traduction multilingue, ainsi que des modules professionnels. Ces ateliers sont animés par des traducteurs renommés, ainsi que par des représentants du monde de l’édition (éditeurs, correcteurs, responsables de droits, directeurs commerciaux…). Ils seront complétés par des ateliers d’écriture, ainsi que par des cours consacrés au droit de l’édition, à l’utilisation des outils informatiques dans la pratique professionnelle.

Les dossiers de candidature doivent être adressés avant le 8 novembre 2014 par courrier à l’Asfored 21 rue 
Charles-Fourier – 75013 Paris, ou par mail : etl-cnl@asfored.org

Les candidats retenus seront informés par courrier à partir du 25 novembre.
Pour plus d’informations, cliquez ici.

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Cărți noi! Carul cu poeți (II)

Doina Cherecheș Sfârșit de vară, Editura Nico

De profesie medic, ajungînd tîrziu la literatură (debut editorial la 45 de ani), Doina Cherecheș recuperează rapid, fiind autoarea a două romane dar și a unor volume de versuri. Cel de față, apărut în 2014, adună poezii cu teme, stiluri și valori foarte diferite. Predomină poezia convențională: o Scrisoare către Eminescu, un imn copilăriei închinat zilei de 1 iunie, mici dileme rezolvate în dialoguri cu sinele (De vorbă cu mine însămi). Uneori poeta se lasă ispitită de prozodia clasică, deși nu are deloc înzestrare pentru versificație (destule versuri șchioape, rime banale, chinuirea topicii ca să iasă ritmul).  Cele mai reușite sînt poemele „bahice” deși aș paria că e vorba doar de experiențe livrești.

George Coandă  Entropiile, Editura Bibliotheca

Un istoric literar și animator cu multe merite, care mai este și o persoană eminamente simpatică, precum George Coandă își poate permite  și cîte un derapaj liric. Entropiile sale nu-i înfiorează pe cei care-l cunosc, indiferent că au auzit sau nu de integrala lui Clausius. Consecvent cu acesta, George Conadă mărește entropia volumului său adiabatic prin comprimare dar și prin zgîlțîirea sensurilor (pe care nici măcar axiomatica lui Carathéodory n-a luat-o în calcul) pînă la impenetrabil: Rândunicile de aur ale continentelor/ explodează-n aer la trecerea Ta /  nevăzută Esență /.../ căci aștept în timpu-mi vorace Timpul/ ca pe o supremă comprehensiune// flamini și pontifici îmi prezic Sufletul/ în auspiciile Tale augurale/ nevăzută Esență. Pînă la suprema comprehensiune, poetul exersează incomprehensiunea cu ale sale „dianoetice” și „habitusuri universale”. Între timp, International Biographical Center de la Cambridge l-a nominalizat printre „iluminați” ceea ce costă, conform paginii web a instituției menționate, 315 dolari plus 16 dolari taxe poștale (expedierea volumului cu toți iluminații). Dar nu pentru asta îl iubim pe George Coandă. 

Ion Șerban Drincea Alfabetocrația gândului, Editura Brumar

Septuagenar cu zece volume de poezie printre care a strecurat și vreo două romane, Ion Șerban Drincea are o rutină a scrisului care ar trebui să-l apere de titluri precum cel sub care și-a așezat prezenta carte. La fel, experiența l-ar putea feri de eroarea de a-și intitula la fel, monoton, 29 de texte foarte diferite: Erată (de la Erată I la Erată XXIX). Cînd nu joacă rolul poetului grav și încordat, ci o dă pe epic și umor, I. Ș. Drincea devine agreabil: Trebuie să recunoaștem/ că moartea este o tipă interesantă/ nu are pic de grăsime pe ea/ mușchii îi sînt numai fibre/ de-atîta drum între cer și pămînt/.../ are un trup care curge ca un șnur/ fără burtă fără cur/ ca vedetele de la televiziuni/ care leșină nemîncate la emisiuni. Moartea în viziunea lui Drincea e integră: nu ia șpagă de la muritori. Sînt multe poeme thanatice în alfabetocrația lui Dirncea, dar sînt jucăușe. Să sperăm că autorul nu trage-a rău!

Florentin Sorescu Schimbarea la față, Editura Brumar

Asemănător pînă la epigonism cu Cristian Popescu, Florentin Sorescu nu are, din păcate, „nebunia” acestuia din „Familia Popescu”, nici măcar pe cea din „Arta Popescu”. Biografia unui personaj identificabil autorului,  încă din epoca vieții intrauterine, este narată în stilul cu care ne obișnuise regretatul nouăzecist, în limbaj familiar: Ce știi ’mneata... Acu’ e greu să mai ții o inimă. S-o mai crești. Greu, dom’le. Greu al dracu’. Treb’e multă căldură etc. etc. Prea prozaică și mai ales prea legată de evidentul său model, poezia lui Florentin Sorescu din Schimbarea la față nu impresionează prin ea însăși. Autorul pare însă că ar avea aptitudini pentru a realiza texte interesante cu condiția de a-și găsi un drum propriu.

Noni-Emil Iordache zzzbOr în formă de..., Editura Amurg sentimental


Ajuns la o vîrstă și un număr de volume care s-ar fi cuvenit să-l consacre, Noni-Emil Iordache ezită între mai multe formule: în acest an a mai publicat un volum de cu totul alt tip la aceeași editură. Cel la care mă refer are un titlu bizar: zzzbOr în formă de (și mai jos e imaginea unui pumn strîns, văzut din față). Dar poezia din interior nu e deloc agresivă. Toate textele sînt terține în „spiritul nipon” care face încă furori pe la noi. Toate sînt lipsite de titlu. Dintre ele unele cochetează cu absurdul: ochii ce-aleargă/ și-ar mînca zborul, dacă/ ar ști să cînte. Există și texte izbutite și unele care nu atrag sentimente dulci: sunt un om cu ploaie/ și curg șiroaie-n baie – / atlas personal. Dar impresia globală nu este una favorabilă, textul nu atrage. E timpul, cred, ca poetul să ofere ceva consistent cu care să-și cucerească eventualul cititor.

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog