joi, 9 aprilie 2015

Olimpiada și matematica, străinul și milițianul

              Mă uit periodic la subiectele date la olimpiada de matematică (faza națională a fost chiar ieri),  mă mir și admir. Cît de inteligenți trebuie să fie copiii de gimnaziu care rezolvă fie și 1-2 subiecte de acest tip! Mă refer mai ales la problemele de gimnaziu și de clasele a IX-a, eventual a X-a care nu solicită, normal, cunoștințe matematice de înalt nivel, ci dintre cele pe care le are, sau ar trebui să le aibă, orice om obișnuit. 

               Diferența o face inteligența „pură”.  Nu poate fi vorba de experiență la acea vîrstă, oricîte „exerciții” ar face un copil. Un adult ca mine rezolvă acele probleme punînd în joc mai ales experiența de om hîrșit în calcule și deprinderile. Deși mă întreb dacă mulți dintre adulți, chiar cu studii superioare tehnice, ar face față unor probleme de clasa a VII-a date ieri la olimpiada națională. Nu-i de mirare că unii „olimpici” au fost deja acceptați pentru studii viitoare la Harvard sau MIT încă din clasa a X-a sau a XI-a.

                Prin contrast, cît de precare sînt subiectele de verificare de la „capacitate” (sau cum îi mai zice examenului final de clasa a VIII-a) și Bac. Diferența de inteligență dintre un olimpic de a VIII-a și un licean care trece, cu o notă mijlocie (7-8) Bac-ul la matematică este de la om la maimuță sau de la cîine la vrabie. E excelent că se fac concursuri cu asemenea subiecte „grele”, de fapt probabil inaccesibile pentru 90% dintre restul elevilor, și e jalnic că subiectele „regulate” ale evaluărilor au coborît - prin contrast - la un nivel care să permită promovarea cretinilor congenitali.


                Și mai rău este că „olimpicii” vor avea astfel un minim dialog cu „ceilalți”, precum străinul care știa 10 limbi străine cu milițianul care constata cu suficiență și mîndrie că ele „nu i-au folosit la nimic”, el – presupusul interlocutor - necunoscînd niciuna dintre ele.

8 comentarii:

  1. Eu cred ca inteligenta este un har,un dat al divinitatii care guverneaza universul si nicidecum un merit al celui ce o poseda.Tot astfel,lipsa ei inseamna ca acest har nu a fost acordat,dar ambele situatii sunt fatete ale aceleiasi probleme.Imi amintesc faptul ca am citit undeva ca lui Einstein(in tinerete) i se atribuie urmatoarea gandire(rezum din memorie): Dumnezeu sigur a facut numai bine;atunci cum de exista rau,sau Dumnezeu a facut lumina;atunci cum de exista intuneric,etc.?Raspunsul pe care si l-a dat: exista numai bine,lumina...;raul,intunericul...nu inseamna decat lipsa acestora...Ce as mai vrea sa spun este faptul ca trebuie sa existe toleranta si pentru cei lipsiti de o inteligenta remarcabila.Ceea ce trebuie facut tine de stiinta de a organiza lucrurile astfel incat fiecare sa-si strabata drumul nestanjenit.Parerea mea. Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inteligența ca și frumusețea sînt haruri, dar nu rămîn mai puțin admirabile. Cum să spui: „nu te admir că ești frumos și inteligent pentru că tu n-ai niciun merit în asta”? Grav e că nu se face destul pentru antrenarea/școlirea celor mai puțin dotați pentru a putea avea un dialog și a-i seconda pe cei dăruiți. De la un anumit nivel încolo nici inteligența singură nu e suficientă, trebuie susțiută de educație, de responsabilitate, moralitate etc.

      Ștergere
  2. Cred ca ar merita dezvoltata aceasta idee de inteligenta "pura", matematica. In ce masura poate fi explicat gradul de puritate al unei astfel de inteligente, adica in ce masura este innascuta vs. dobindita si in ce consta o inteligenta "pura". Imi aduc aminte ca am participat in clasa a X-a la faza judeteana a olimpiadei de matematica, fara sa fi avut nici o pregatire speciala, prealabila. Rezultatul a fost unul catastrofal, nu am reusit sa rezolv decit 2 sau 3 subpuncte din cele 4 probleme, fiecare din ele avind 3-4 subpuncte. Fiind prima olimpiada la care am participat, impactul emotional a fost foarte mare si imi aduc aminte multe detalii din modul cum a decurs concursul. Retin si acum una din problemele de analiza matematica cu care m-am luptat 3 ore in care se dadea o relatie matematica intre f(x) si f'(x), se dadeau valorile f(x) si f'(x) intr-un anumit punct si trebuia gasita functia f(x). Si au trecut aproape 20 de ani de atunci. Ceea ce m-a "izbit" a fost faptul ca nu stiam cum sa incep demonstratia, nefiind deloc obisnuit cu enunturile si cerintele problemelor, care comportau un nivel de abstractizare cu care nu eram obisnuit. Pe scurt, nu aveam dezvoltat modul de gindire necesar abordarii unor astfel de probleme pentru ca eram obisnuit cu un anumit mod de gindire conditionat de problemele din clasa, care erau, de cele mai multe ori, o joaca pentru mine. Evident, nu am avut nici aceasta inteligenta "pura" la care faceti referire. Personal, cred ca intuitia matematica vazuta ca o capacitate nativa de a dezlega enigma unui puzzle matematic este un factor determinant la acest nivel inalt de performanta, dar ea trebuie sa fie sustinuta de o pregatire solida, continua. Adica de experienta. Imi aduc aminte ca am discutat cu profesoara apoi citeva din subiectele de la olimpiada si mi-a explicat tehnicile de abordare a problemelor. Dintr-o data, cerintele mi se pareau clare si puteam sa vizualizez inlantuirea operatiilor logice matematice. In ceea ce ma priveste, sint sigur ca as fi putut obtine un rezultat bun daca m-as fi pregatit pentru acest tip de concurs studiind de exemplu problemele din Gazeta Matematica in locul celor din culegerile obisnuite. Pentru mine, un olimpic la matematica este o persoana pasionata cu o imaginatie matematica foarte bine dezvoltata. Si da, imaginatia matematica poate fi lucrata si imbunatatita atunci cind exista pasiune, cind simti ca ceva in interiorul tau vibreaza dupa ce reusesti sa rezolvi o problema din Gazeta Matematica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord. De la clasa a X-a și după aceea o anumită educație, o orientare „antrenată”, exercițiul devin necesare. În muzică, lucrul acesta e absolut obligatoriu la vîrste mai fragede. Cum spuneam mai sus: nu se face destul pentru antrenarea/școlirea celor mai puțin dotați pentru a putea avea un dialog cu și a-i seconda pe cei dăruiți. Cu un exemplu paralel: cîțiva elevi din fiecare școală au un talent muzical ieșit din comun. Ceilalți elevi, care nu pot cînta Chopin după partitură trebuie educați măcar pentru a deveni un public avizat pentru primii .

      Ștergere
  3. Ma bucura faptul ca nici unul dintre comentariile care au urmat nu m-a contrazis . In esenta este vorba de a se organiza lucrurile astfel incat cei superinteligenti sa-si puna in valoare aceasta calitate,iar ceilalti sa se faca utili dupa posibilitatile lor,fara a se incurca unii pe altii ;cum spuneam,fiecare sa-si strabata drumul care i se potriveste, nestanjenit.Eu am putut face asta,matematica fiind pentru mine o disciplina fara taine.Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă felicit. Eu regret că - deși am predat discipline matematizate și chiar aplicații ale matematicii în inginerie - am încă multe „taine” de descoperit iar pe unele nu le voi cunoaște niciodată din păcate - nu în profunzime - pentru că nu vin în atingere cu domeniul meu (structuri algebrice, funcții complexe, spații multidimensionale, geometrii ne-euclidiene și altele). Și nu mai am timp să le studiez acum. Recunosc că ingineria te reduce la un aparat matematic nu foarte extins, cu accent pe geometrie plană (și sintetică și analitică), analiză elementară, algebră la fel și oricum în mulțimea numerelor reale, probabilități.

      Ștergere
  4. Ca matematica nu are taine pentru mine ,e un fel de a-mi declara pasiunea pentru ea; la modul absolut nimeni nu poate spune asta,fiindca ar insemna ca totul a fost descoperit in materie...Daca ma gandesc bine,nu am prea nimerit-o fiindca ,se stie,cu cat stii mai mult,cu atat iti dai seama cat de putin stii.Insa,ceva,ceva matematica am stapanit,lucrand in cercetare si conceptie in domeniul energiei nucleare.Acesta a fost acum,sa zicem ,nevoia mea de adevar intr-o zi mare,fiind azi Pastele. Celor care scriu sau doar trec pe aici,Hristos a Inviat ! Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevărat a înviat! Nimeni nu poate spune despre o disciplină că „nu mai are taine pentru el”. O verific zi de zi în domenii pe care le practic de zeci de ani ca traducerea de teatru sau rezistența materialelor. De fizică sau matematică nici nu putem vorbi! Nici Țițeica sau Barbilian n-ar fi putut spune asta și nici n-ar fi spus. Iar Hilbert a arătat posterității un număr de probleme pe care nu știa să le facă. Multe sînt tot nerezolvate și azi.

      Ștergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog