Cărți noi! Florentina Florin - Soare vandut (sic!) la fiare vechi, Ed. Ateneul Scriitorilor

Nu numai căciula de pe â din titlu lipsește acestui volum. El conține vreo două sute de texte scurte , cu pretenții de haiku. Pentru a nu știu cîta oară, remarc faptul că un poem minimalist, lapidar e posibil și în limba română, cu condiția să fie scris cu har. Dar un autor care își impune să scrie doar așa, avînd impresia că fabrică într-adevăr poezie japoneză este asemeni unui caucazian s-ar vopsi cu galben pe față, și-ar machia ochii ca să pară oblici și ar vrea să treacă, în tramvaiul 21, drept japonez. Textele Florentinei Florin (și pseudonimul spune ceva despre gustul autoarei, iar dacă o fi chiar numele real, merita un pseudonim) frizează uneori absurdul: „pernă de vulpi/ în stupi/ fulgerări de frică” sau ”sub stîncă/frunză betegită -/ un vișin mai mocnește încă” sau „într-o pleură de zmeură/ se ascund/ jucării de copil”. Perna de vulpi din stupi, vișinul care mocnește și pleura de zmeură (oribil!) sînt lucruri nu de vîndut la fiare vechi, ci de aruncat fără regret, ca niște cepe degerate, înainte ca mirosul lor să se întindă. „Jucării de copii” mi s-a părut mai întîi un pleonasm, dar mi-am amintit că există și jucării pentru adulți și adulte. La sex-shop, firește. Poeta nu știe ce-i iese de sub condei și de aceea numirea „poetă” este cu totul improprie în ceea ce o privește.