Am primit cu mare tristețe vestea morții unui scriitor canonic, exemplar și a unui om de o mare delicatețe. Prezența lui Mircea Horia Simionescu era angelică și opera sa, în continuă extindere, chiar după ce scriitorul o sporea cu mari sacrificii constituia legătura noastră cu marea literatură. Pentru lumea noastră literară dar mai ales pentru scrisul în limba română, dispariția lui MHS este o pierdere nemăsurată, imposibil de compensat. Fie odihnit de Dumnezeu!
Într-adevăr, a plecat un mare senior, un literat din cei puțini, de viță nobilă. D-zeu să-l primească de-a dreapta Sa!
RăspundețiȘtergereDinu D. Nica
Da. Un lord al literaturii și al lumii noastre altfel atît de triviale. Mai erau doar trei. Au mai rămas cu noi doar Al. George și Barbu Cioculescu. De-am putea să îi păstrăm cît mai mult și să îi onorăm cum se cuvine.
RăspundețiȘtergereSă vă audă Dumnezeu!
RăspundețiȘtergereMare pierdere pentru literatura română. Îmi pare atât de rău pentru dispariția acestui mare prozator. Fie-i țărâna ușoară !
RăspundețiȘtergereDe acord cu accepţiunea dvs., un mare OM a părăsit scena. Ce păcat de atâtea valori şi cât avem să regretăm aceasta.
RăspundețiȘtergereDan MInoiu - d.minoiu.yahoo.com
Ce folos de atâta tristeţe?... Cuvintele sunt sparte. Dan Minoiu - dminoiu@yahoo.com
RăspundețiȘtergereE adevarat ce spuneti. Totusi tristetea e inevitabila.
RăspundețiȘtergeredrept ati grait, M.H.S. ramine un mare scriitor, umbrit, nemeritat, de zgomotul actualitatii noastre literare. sa/i fie tarina usoara! viorica
RăspundețiȘtergere