Am pătruns într-o junglă Miraculoasă, fructele împodobeau Ramurile sălbatice, Dar erau otrăvite, În jur zburau umbre, Erau lilieci, erau oameni? Un liliac încerca sămi scoată ochiul, Altul râdea stropindu-mă cu saliva sa verde. Din fructe ieșeau viermi roșcați Cu dinți ca briciul, Ce mult doream să-mi fac o grădină, Un loc de casă și de odihnă, Dar jungla era de neînvins. M-am trezit, eram în altă junglă.
Neliniște
Capul meu stă pe tava Privirilor voastre, Tâmplele îmi zvâcnesc Ca furtuna-n fereastră, Cum de nu pot muri După ce am scris un poem? Înalț privirea, În jurul meu nu s-a schimbat Nici un semn, Nu mai pot nici ochii Să-i închid, Lumina mă orbește, Sunt ca o frunză În vid.
Frunzele moarte
Frunzele moarte se adună, se ard, Cărțile-s vechi, ochelarii s-au spart, Mâinile tremură, visu-i coșmar, Stai grănicer uitat la hotar și pasărea trece și râde în zbor și ochiul tău plânge interior.
Jungla
RăspundețiȘtergereAm pătruns într-o junglă
Miraculoasă, fructele împodobeau
Ramurile sălbatice,
Dar erau otrăvite,
În jur zburau umbre,
Erau lilieci, erau oameni?
Un liliac încerca sămi scoată ochiul,
Altul râdea stropindu-mă cu saliva sa verde.
Din fructe ieșeau viermi roșcați
Cu dinți ca briciul,
Ce mult doream să-mi fac o grădină,
Un loc de casă și de odihnă,
Dar jungla era de neînvins.
M-am trezit, eram în altă junglă.
Neliniște
Capul meu stă pe tava
Privirilor voastre,
Tâmplele îmi zvâcnesc
Ca furtuna-n fereastră,
Cum de nu pot muri
După ce am scris un poem?
Înalț privirea,
În jurul meu nu s-a schimbat
Nici un semn,
Nu mai pot nici ochii
Să-i închid,
Lumina mă orbește,
Sunt ca o frunză
În vid.
Frunzele moarte
Frunzele moarte se adună, se ard,
Cărțile-s vechi, ochelarii s-au spart,
Mâinile tremură, visu-i coșmar,
Stai grănicer uitat la hotar
și pasărea trece și râde în zbor
și ochiul tău plânge interior.
Boris Marian