După ce am preluat comanda
garnizoanei, într-o joi, am avut cîteva săptămîni de pace. Am pregătit cu grijă
totul pentru un eventual atac. Într-o luni, noaptea, barbarii au atacat
fortăreața. Totul era prevăzut. Am executat o ieșire fulgerătoare și i-am
capturat pe cei mai de seamă doi comandanți ai barbarilor. Oastea lor s-a
retras și s-a oprit la o distanță prudentă de ziduri. Am închis prizonierii cu
grijă. A doua zi, după cum citisem cîndva într-o carte, i-am poftit prin semne
curtenitoare la masă. Ofițerii și cu mine am mîncat terci, cu mîna, din blide
de lut și am băut o poșircă din cupe de lemn. Celor doi
barbari le-am oferit mîncare de soi în farfurii de argint, cu tacîmuri de aur
care-i stinghereau, și le-am dat vin vechi în cupe de cristal. După masă, i-am
eliberat pe poarta principală, cu toată ceremonia. Barbarii nu s-au retras.
Spre seară, am primit de la ei o solie cu un mesaj scris în limba noastră, cu o
gramatică îngrozitoare. Scrisoarea ne poftea pe mine și pe aghiotantul meu să
luăm masa la ei în ziua următoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu