Jacques Prévert. „La pescuit balene”

Jacques Prévert

La pescuit balene

                                 Traducere Horia Gârbea

Ca să pescuim balene, ca să pescuim balene,

Mormăia tatăl mîhnit

Către fiul său Prosper - sub dulap era lungit –

Ca să pescuim balene, ca să pescuim balene,

Nu vrei să te duci defel.

Așadar de ce să merg?

Așadar de ce să merg, să vînez o fiară care

Nu-mi făcu nimic, măi tată.

Du-te, taică, du-te tu. Pescuiește-o dacă-ți place.

Eu acasă-ntr-un cotlon o să stau cu biata mama

Și cu vărul meu Gaston.

Tatăl singur s-a urcat în baleniera lui

Și pe marea agitată

A pornit așa, haihui.

Vezi cum tata e pe mare,

Vezi cum fiul stă acasă,

Vezi balena furioasă,

Și cum vărul zis Gaston

A vărsat supa cea grasă

Din supiera de pe masă.

Marea foarte rea era,

Supa, însă, delicioasă.

Vezi cum sta Prosper la masă

Supărat: vai, de ce oare

Nu m-am dus și eu pe mare

Poate agățam balena

Și acum aveam mîncare.

Iată ușa se deschide și cu apa șiroind

Tatăl intră-abia trăgînd o sărmană răsuflare

Cu balena în spinare.

El azvîrle animalul chiar pe masă –

O balenă cît se poate de frumoasă

Și cu ochi albaștri: greu

Vezi asemenea trofeu.

Și, c-o voce plîngăcioasă:

Hai grăbiți, dați zor mai tare,

Sete, foame, vreau mîncare.

Dar iată, Prosper se scoală

Privindu-l pe tată-n ochi

Chiar în albul lor, albaștri

Fiind, ca ochii de balenă:

Așadar de ce să spintec

O sărmană fiară care

Nu-mi făcu nimic. Păcat.

Mă lipsesc de partea mea.

Zvîrle jos cuțitu-ndată,

Dar balena se ridică, repezindu-se la tată

Și îl taie în bucăți.

Gaston, vărul, spune-acum:

Asta-mi amintește cum

Prindeam fluturi, vai de mine.

Iată,

Iată-l pe Prosper,

Scrie un ferpar, iar mama

Pune hainele cernite pentru bietul ei bărbat

Și balena lăcrimează căci căminu-i destrămat.

Și deodată strigă: dar

Pentru ce l-am omorît

Pe acest sărman cretin?

Alții, chiar cu motonave, vor veni, la o adică,

M-or vîna și vor distruge

Biata mea familie mică.

Apoi izbucnind în rîs, cu un hohot foarte straniu

O pornește către ușă

Văduvei zicînd, din mers:

Doamnă, dacă vă întreabă despre mine careva

Fiți drăguță și spuneți-i dumneavoastră chiar așa:

A ieșit puțin balena,

Luați loc,

Așteptați la noi,  

Că în cincisprezece ani sigur vine înapoi.