miercuri, 30 decembrie 2009

LA MULŢI ANI 2010!

Peste cîteva minute va începe ultima zi a lui 2009, un an care mi-a adus, printre alte bucurii, acest blog. Mulțumesc celor care l-au vizitat și au citit ce am scris, celor care au comentat. Îmi doresc o legătură puternică și utilă cu toți prietenii și cititorii mei în anul care va începe. Vă aștept pe același blog să ne bucurăm de viață și de literatură. Iar tot ce-mi doresc mie, vă doresc și vouă. LA MULȚI ANI!

luni, 28 decembrie 2009

Cărți noi! Boris Marian Mehr – Bazar oriental, Editura Nouă

Se vede treaba că Boris Marian a ajuns la concluzia că, dacă se vorbeşte de disoluţia şi confuzia genurilor, e cazul să o practice deliberat, pe scară mare, fără nicio preocupare de ce-ar putea crede cititorul sau de sistematizare proprie. În veritabilul bazar se amestecă la liber toate mărfurile, într-o ordine pe deplin aleatorie: proză, poeme, amintiri, cugetări, scurte eseuri – de altfel toate textele sînt scurte, autorul e preocupat să treacă la textul următor. Fiecare text începe abrupt cu un citat din Eminescu sau cu un comentariu sever la Freud, cu un aforism sau cu un vers propriu, cînd nu cu o propoziţie banală. Indiferent. Important e că începe şi, la un moment dat, cu sau fără o concluzie se termnină ca să lase loc pentru începerea altui text al cărui gen nu este predictibil. În aceste condiţii, e de la sine înţeles că nu se poate exprima o judecată globală despre volum, însăşi valoarea produselor fiind foarte diferită. Avem şi obiecte de preţ, avem şi suveniruri de doi bani, turtă dulce şi condimente iuţi, unele peste altele. Poftiţi şi cumpăraţi!

Cărți noi! Attila F. Balázs Missa bestialis, Ed. Limes

Mulţi dintre cei mai valoroşi poeţi maghiari din România sînt relativ puţin cunoscuţi de cei care nu pricep limba lui Ady Endre. Traducerile din opera lor sînt rare şi au o circulaţie restrînsă, încît volumul editat acum de Mircea Petean este, din start, o excepţie şi o bucurie. În traducerea în limba română de Adela Iancu şi cu o prefaţă foarte serioasă de Ştefan Borbély, versurile lui Attila F. Balázs (semnat acum ca la noi, cu prenumele înainte) sună foarte bine exceptînd o folosire obstinată a epitetului antepus şi a unor inversiuni topice. Nu ştiu care e regula în maghiară. Poate e la fel ca în engleză şi în acest caz calchierea procedeului nu se justifică şi dă o notă de preţiozitate unor poeme altfel fruste. Este însă doar un amănunt care nu întunecă percepţia unui cititor atent, ce va găsi în versuri un discurs alert şi profund, “demonic” cu metodă şi destructurant cu ştiinţă. Aşa cum prefaţatorul remarcă, Attila F. Balázs este un revoltat care se vrea chiar iconoclast, dar este şi un abil orchestrator de efecte. Subtilitatea poetului se arată într-un text precum “oraşul surpat”, un strigăt puternic dar şi ironic pe tema “ubi sunt?” dintr-un “luxor lipsit de strălucire” ca şi în poemele lungi, atent construite cu aparenţa dezordinii.

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Cărţi noi! Mircea M. Ionescu - Filozofia băşcăliei, Editura Play

Multe îmi plac la Mircea M. Ionescu începînd, fireşte, cu teatrul său. Atitudinea sa elegantă, bărbătească, dominată de fair-play în condiţiile în care, în sport şi în viaţa literară, noţiunea e pe cale de dispariţie, impune admiraţie. Am scris de multe ori despre Mircea M. Ionescu, subiectiv poate, influenţat de prietenia pe care o inspiră şi o atrage magnetic. M-am bucurat de aceea că doi prefaţatori de priceperea în teatru a lui Gelu Negrea şi Ion Parhon mi-au confirmat cu argumente, în primele pagini ale volumului de faţă, că piesele lui Mircea M. Ionescu trebuie admirate. În mod special cele două care compun cartea şi anume Filozofia băşcăliei (la titlul căreia nu ader însă) şi Născuţi să emigrăm. Sînt printre cele mai bune ale lui Mircea M. Ionescu. Dacă în ele întîlnim temele predilecte ale autorului: degradarea umanităţii sub presiunea “civilizaţiei” contemporane şi condiţia emigrantului (o obsesie firească a unui emigrant care a simţit pe viu toate durerile acestei condiţii), modul lor de expunere este superior altor texte. În plus, acete texte sînt mai “scenice” decît altele în care se mai întîmpla să primeze expunerea ideilor şi nu realizarea lor teatrală. După 13 cărţi, un autor poate să intre în rutină. Spre lauda lui, Mircea M. Ionescu tocmai se scutură viguros de ea izbutind, pe motivele predilecte ale teatrului său, să producă surprize şi performanţe.

Cărţi noi! Olga Delia Mateescu - Mierea şi canapeaua

Literatura dramatică semnată de Olga Delia Mateescu este vădit şi riscant experimentală. Ea nu se va lăsa în voia comodităţii pe care, în virtutea unei vaste panoplii de exerciţii actoriceşti, şi-o poate amenaja fără nicio dificultate. Dimpotrivă, acesta este sensul provocărilor continue pe care teatrul său le propune, va căuta „imposibilul” dincolo de orice schematism. Putem înţelege: ducînd la limite superioare interpretarea, nu mai rămîne interesant, ofertant pentru sinele creatoarei, în cealaltă ipostază, cea de creaţie textuală, decît să inoveze şi să încerce muchiile de cuţit ale unor zone neexplorate prin mijloacele actoriceşti.
Cartea de-acum conţine trei texte scurte, de facturi diferite, centrul de greutate fiind plasat la final (comedia suculentă „Canapeaua” distinsă la concursul de comedie românească FestCo 2009). Celelalte două piese sînt monodrama ingenioasă “Aniversarea” - cu 14 personaje din care apare efectiv unul singur - şi farsa într-un act “Nemuritorii”.
În opinia mea, în raportul operei sale cu critica, Olga Delia Mateescu a depăşit momentul unor simple descrieri tematice sau stilistice, meritînd, de acum, o desluşire mai profundă a resorturilor eului creator. Nu aceste rînduri succinte o vor face, dar sper că vor contribui la începerea unui asemenea demers.

joi, 24 decembrie 2009

Sarbatori Fericite!

Tuturor celor care urmaresc acest blog sau ajung doar accidental la el le urez Sarbatori Fericite si Anul Nou cu bucurie! LA MULTI ANI!

marți, 22 decembrie 2009

Singurul meu premiu din 2009



Multumesc juriului, regizorului Dan Tudor şi interpreţilor. Decernarea a avut loc pe 21 decembrie, zi mare, la Clubul dramaturgilor după lectura unei piese de Paşcu Balaci despre Revoluţia de acum 20 de ani. A fost singurul meu premiu pe 2009. Dar, ca în cunoscuta anecdotă, neavînd nicio carte apărută, n-am dat norocului nicio speranţă. Îmi doresc şi vă doresc un 2010 bogat editorial, eu cred că voi tipări patru cărţi proprii şi două antologii. Evident, sînt propuneri, iar Cel de Sus va dispune.

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Cărţi noi! Daniel Bănulescu – “Fugi din viaţa ta, revoltătoare şi slută, în cartea mea”

Puţini autori români au talentul lui Daniel Bănulescu. Zicerea în proză a lui Daniel Bănulescu zboară firesc, ca un hulub pe lîngă nişte bombardiere cu sute de piese care le ţin artificial în aer, pe lîngă volumele celor mai preţioşi romancieri contemporani. Faţă de frăgezimea frazei lui, cele ale unor Agopian sau Vosganian par nişte baclavale uitate în frigider. Daniel Bănulescu e bun cînd reuşeşte şi sublim cînd ratează! Ratările lui intră automat în seria match-ball-urilor irosite de Ilie Năstase la Wimbledon, a penalty-urilor cu care naţionala de fotbal putea urca în semifinalele modiale. Cînd citeşti un roman de Daniel Bănulescu îţi vine să-l pipăi şi să urli ca Zorba Grecul: “Aţi mai pomenit o prăbuşire ca asta?!”
Primul lui roman, “Te pup în fund, conducător iubit”, anunţa cu marile lui calităţi şi defecte, modul de a şuta peste poarta goală după ce i-a driblat pe toţi. În loc să-l lase în colecţia debuturilor de aur mînjite cu magiun, Daniel Bănulescu s-a apucat să-l mai scrie încă o dată, să-l înghesuie într-un ciclu artificial din care a scris volumele unu şi trei. Pe lîngă a fi neuzitată, ideea de a rescrie un roman, bun sau rău, este păguboasă. Mai ales faţă de mobilitatea şi fantezia autorului, acest procedeu e perdant. La nivelul acţiunii şi naraţiunii, Daniel Bănulescu îşi propune probabil să le ridice complexitatea şi, de fapt, le încîlceşte.
Ceea ce rămîne, este formidabilul stil al prozatorului, modul strălucit de a găsi nişte sintagme care uluiesc publicul, acesta ajungînd să facă abstracţie de miza “meciului” a cărui desfăşurare este de altfel greu de urmărit din cauza păcatelor de construcţie. Daniel Bănulescu refuză o minimală construcţie romanelor sale, deşi mimează tocmai o elaborare complexă, piramidală etc. În fapt, el nu sesizează uriaşa lor prolixitate. Probă irefutabilă: titlul însuşi.

Cărţi noi! Theodor Vârgolici Mărturii literare (Ed. MNLR)

Mărturisirile istoricului literar, criticului Theodor Vârgolici vin tîrziu, cînd autorul a intrat în al nouălea deceniu al vieţii, şi sînt extrem de succinte, zgîrcite chiar cu cititorul. Cauza este modestia memorialistului care se teme tot timpul - o spune mereu – că va fi judecat ca un orgolios care evocă mari figuri ca să se pună într-o lumină avantajoasă. Acest scrupul extrem reduce numărul de pagini şi e păcat, căci sînt pline de savoare şi informaţii interesante. Nici aşa nu e rău, deşi darul de portretist al lui Theodor Vârgolici l-ar îndreptăţi să îşi spună mai des cuvîntul. Într-adevăr, istoricul alege pentru amitirile lui forma unor portrete bine conturate ale personalităţilor care i-au jalonat existenţa şi astfel, implicit, prin descrierea relaţiei cu autorul, aflăm aproape totul despre acest excesiv de modest truditor, la propriu, în vastele biblioteci. Zece figuri, dintre care opt români şi doi italieni, sînt vrednici să dea titluri celor zece capitole ale mărturiilor literare scrise de Teodor Vârgolici. L-am cunoscut mai bine pe Theodor Vârgolici cu prilejul unui juriu din care facem parte împreună în fiecare an. L-am admirat pe istoricul literar, de o exigenţă şi conştiinciozitate fără egal, de perfectă probitate, nelipsit de o undă de umor. Nu am ştiut însă, pînă la aceste mărturii, că Theodor Vârgolici este şi un condei sprinţar şi un excelent portretist.

joi, 17 decembrie 2009

Bridge on-line. Rezultate remarcabile :)

Name Score Rank
whata-axea 34.07 IMPs 1
mkucukgenc-haydari 26.15 IMPs 2
sirsharp-finecall 22.85 IMPs 3
hepto-mini9 21.63 IMPs 4
yavuzalp-Julidere 17.85 IMPs 5
dumansiz-ghoria 16.28 IMPs 6
mludi08-gurhan73 16.26 IMPs 7
masedu-lamesange 15.03 IMPs 8


... din 56 de axe participante Dumansiz (TUR)- Ghoria (ROU) locul 6 pe lama lor.

Cărţi noi! Stelian Tăbăraş - Zile de retrăit

Un moment foarte trist al anului 2009 a fost pentru scritori despărţirea de blîndul şi stenicul lor confrate Stelian Tăbăraş. Volumul său de amintiri,Stelian Tăbăraş Zile de retrăit, Editura Paralela 45, mult timp pregătit de autor, a apărut postum. Este o carte frumoasă, scrisă cu verva obişnuită a lui Stelian Tăbăraş, cu erudiţie neostentativă şi cu umor. Din cîte a trăit, scriitorul alege şi relatează cronologic, în capitole scurte, lipsite de titluri, doar întîmplări şi întîlniri semnificative pentru el şi care pot deveni ca atare pentru un cititor. Fapte memorabile autorul a văzut destule, mai ales ca redactor la Televiziune, şi apoi în calitate de călător prin Europa. Partea ultimă a cărţii combină memoriile cu un fel de jurnal de călătorie nesistematic, dar cu atît mai savuros. Capitolul final este o meditaţie foarte interesantă pe tema cărţii şi mai ales a dispariţiei acestui obiect. În curînd, spunea cu dreptate Stelian Tăbăraş, înainte ca volumele să fie înlocuite de cărţi electronice, vor dispărea manuscrisele: reconstituirea etapelor scrierii unei cărţi devine imposibilă din cauza computerului. Din nefericire pentru autor şi din fericire pentru cititori, electronică sau pe hîrtie, o carte durează cu mult mai mult decît cel care a scris-o. Uneori, ca în cazul regretatului Stelian Tăbăraş, ea îşi începe destinul după ce scriitorul l-a încheiat pe al său.

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Şedinţa Comitetului ASB

Comitetul de conducere al Filialei Bucureşti a Uniunii Scriitorilor, întrunit la 11 decembrie cu 7 membri, prezenţi, 2 membri absenţi motivat, 2 invitaţi, a luat în discuţie, în urma adresei nr. 43 adresată de conducerea USR filialei, proiectele secţiilor filialei preliminate pentru anul 2010. S-au avansat numeroase propuneri de proiecte, altele urmînd a fi adăugate în funcţie de fonduri şi apariţia unor oportunităţi de realizare.
Comitetul de conducere al Filialei Bucureşti a ales de asemeni, prin vot secret, juriul pentru decernarea premiilor filialei pentru cărţi apărute în 2009. Volumele vor fi depuse de autori sau editori la sediul Filalei pînă la 1 februarie 2010. Din juriu vor face parte scriitorii: Ioana Ieronim, Eugen Simion, Octavian Soviany, Tudorel Urian, Radu Voinescu.

Concurs de volume pentru tinerii autori la Uniunea Scriitorilor

Uniunea Scriitorilor anunţă lansarea Concursului de volume deschis tinerilor autori, sub 35 de ani, ediţia 2010. Manuscrisele vor fi depuse la Secretariatul Uniunii pînă la data de 15 ianuarie 2010. Un juriu al USR va premia cîte un volum de poezie, proză şi eseu. Volumele cîştigătoare vor fi publicate la Editura Cartea Românească.

joi, 10 decembrie 2009

Cărţi noi. Valeriu Stancu Miroirs du sommeil, Ed. L’arbre à paroles,

Poezia lui Valeriu Stancu sună bine şi în franceză. Dacă aş vrea să fiu maliţios, aş spune că sună chiar mai bine în franceză. Dar ar fi inexact, chiar dacă ar fi amuzant. Realitatea este că volumul, tipărit în Belgia în 600 de exemplare, după cum ne informează un colofon, prezintă un poet senin şi stăpîn pe lumea sa. Faţă de alte culegeri anterioare, elementele ludice şi bizare de care uza poetul au dispărut. El frazează sobru, concis, căutînd să cîştige densitate prin economia de cuvinte, repetînd ritual unele versuri de-a lungul poemului. E firesc pentru poet să-şi caute publicul şi să se plieze lui. Norocul lui Valeriu Stancu de a fi bilingv în poezie îi conferă un indiscutabil avantaj. Textul curge pur, elevat: “Personne ne saura l’effondrement/ Des mes pensées, des tes pensées,/ Des mes paroles, des tes paroles,/ Des mes pas, des tes pas,/ Des mes paumes, des tes paumes…// Les gens se taisent et parfois s’en vont./ Le temps s’arrête, l’espace s’envole,/
Mais une ancienne toile/ Me tente toujours/ Avec ses nouvelles évocations.” Patria lui Valeriu Stancu e limba valonă!

luni, 7 decembrie 2009

Ziua lui Huppy


Acum trei ani, mai exact 3 ani fără vreo 12 ore, pe 8 decembrie 2006, la ora 12.25, s-a născut Huppy. Era o zi mohorîtă, fără ploaie sau zăpadă. Eu l-am văzut pe la 13.30, înaintea Ruxandrei, epuizată de operaţie şi emoţii. Aveam 44 de ani, 3 luni şi 28 de zile. Pentru prima dată m-am simţit nemuritor şi indestructibil. Trei ani reprezintă un prag - pot cumpăra fără emoţii jucăriile pe care scrie: nerecomandat copiilor sub 3 ani! (deşi am făcut-o cu mult înainte, acum e oficial). Pe scurt, dacă nu ne întîlnim să îl dau eu, găsiţi singuri şi beţi un pahar pentru Huppy (Tudor-Alexandru-Nicolae). Şi pentru noi, dacă vă lasă inima.

Cum am cîştigat o bere!?

Simplu! Înainte de turul I am pariat cu colegul meu de birou, de la facultate, pe Băsescu contra Geoană, fără speranţă de altfel! După vreo 3 săptămîni, în care berea părea tot mai departe, atacurile presei (90% anti-Băse) şi prestaţia lui Urechilă de la meciul final (cînd a tras Vântu) mi-au adus berea fără niciun efort. Între timp, Steaua a cîştigat şi ea al doilea meci consecutiv în minutul 93. Goluri marcate de un ungur, sigur UDMR-ist! Cum să pleci din România, cum zic unii?! Aici viaţa e atît de frumoasă şi palpitantă!

Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor = Cartea anului (după România literară)

Varujan Vosganian este cronologic un autor nouăzecist: cam de-o vîrstă cu Ioan Es. Pop şi Cristian Popescu, a frecventat cenaclurile “cumplitului deceniu” al nouălea al secolului trecut, avînd o certă notorietate printre practicanţii literaturii. Romanul Cartea şoaptelor, primul semnat de Varujan Vosganian, e încîntător dar şi foarte derutant. E foarte dens, fiecare pasaj e un sîmbure de posibil roman, ceea ce face lectura oarecum dificilă, dar şi foarte "nuclear" în sensul că poate fi citit de oriunde. Mai curios şi foarte original este textul din punct de vedere naratologic: vocea naratorului adună, sintetizează şi grupează numeroase alte voci care devin creditabile prin asumarea lor de către narator. Foarte reductiv povestind, e vorba de istoria unei familii, adunate din “şoapte” de un descendent contemporan. Familia e armenească, fapt ce apare mai exotic decît s-ar crede. Eroul principal Garabet şi cel ce-i scrie istoria - nepotul lui - sintetizează un mod de existenţă care este, într-un fel, chiar arta de a şopti, adică de a povesti, de a transmite, oral, tradiţia. Scris cu un condei înmuiat în miere şi plin de apoftegmatice “învăţături ale lui Garabet către nepotul său Varujan”, acest roman ne apare ca un examen de maturitate literară. O carte care are greutatea istoriei dar şi uşurinţa spiritului desprins de corp.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

USR a pierdut trei membri în aceeaşi zi

Anunţ cu regret dispariţia, vineri 4 decembrie, a poetei Elena Zarescu, a dramaturgului Valeriu Sârbu şi a profesorului Marin Mincu, critic, poet şi prozator. Amănunte pe Blogul Scriitorilor din Bucureşti (scriitoridinbucuresti.blogspot.com)

joi, 3 decembrie 2009

Cărţi noi. Augustin Buzura - A trăi, a scrie

Volumul lui Augustin Buzura a apărut la numai o zi distanţă de cel al lui Nicolae Manolescu (Ed. Limes) şi are un titlu foarte asemănător. Doctorul Buzura preferă verbele (a trăi, a scrie) ceea ce e semn de dinamism, iar Nicolae Manolescu alege rezultatele prin substantivele de consecinţă (viaţă şi cărţi). Partea iniţială şi cea mai atractivă a volumului lui Augustin Buzura este un lung interviu, aproape 100 de pagini, realizat de Crisula Ştefănescu în anul 1989, chiar în decembrie, la Munchen. Acest interviu care a mai apărut într-o carte în 2004 este revelator pentru viaţa şi opera autorului. În 2004, Augustin Buzura l-a completat cu observaţii ale momentului punînd în evidenţă actualitatea celor spuse atunci.
În a treia parte a volumului, încă şi mai întinsă, Augustin Buzura îşi mai adună “cîteva”, scrie el, nu chiar puţine, remarc eu, interviuri date între 1988 şi 2009 mai multor interlocutori între care Alex Ştefănescu, Angela Martin, Daniel Cristea-Enache, Eugen Simion şi Valeriu Cristea. La mijloc, romancierul pune sub titlul “Tentaţia risipirii” cam 150 de pagini de “precizări incomode” tot despre sine şi despre opera sa. Acestor pagini, sciitorul le acordă un “vechi şi chinuitor sentiment de zădărnicie”, un statut de predici în pustiu, un pseudojurnal dezamăgit.

Cărţi noi. Nicolae Manolescu - Viaţă şi cărţi

Cea mai clară trăsătură a “amintirilor” lui Nicolae Manolescu (Viaţă şi cărţi – amitirile unui cititor de cursă lungă, Editura Paralela 45) este varietatea, chiar dacă în prima parte accentul este pus pe lecturi, iar în a doua pe existenţa autorului: ascendenţi, biografie, aventura politică, lupta operei proprii cu cenzura. Interesul deosebit pe care îl trezesc aceste pagini vine din faptele inedite descrise, de la portretele bine realizate ale unor scriitori mai mult sau mai puţin notorii, (Z. Stancu, Al. Ivasiuc, N. Breban) unor politicieni (Corneliu Coposu mai ales, dar şi alţii), dar şi ale unor oameni orecare întîlniţi de-a lungul vieţii şi de la opiniile originale, dar nu excentrice, în diferite probleme care au împărţit grupuri de oameni: revizuirea valorilor în literatura noastră, crearea unui partid dintr-o organizaţie civică, consecinţele compromisului marilor scriitori cu puterea şi aşa mai departe.
Scrisul lui Nicolae Manolescu are fluenţă şi este relaxat, lipsesc pledoariile în favoarea unei expuneri mai degrabă neutre, impresia de obiectivitate domină capitolele. Aceste capitole sînt puse într-o oarecare dezordine care le face simpatice pentru că lasă o senzaţie de conversaţie liberă într-un spaţiu confortabil. În relatarea unor fapte tensionate precum participarea criticului la zilele revoluţiei sau la propriul său “roman de spionaj”, în lunile supravegherii sale strînse de securitate, se vede talentul de prozator al autorului.

marți, 1 decembrie 2009

"Misterul Pianinei" la Club Calderon


La Clubul Dramaturgilor a avut loc o şedinţă atipică într-un spaţiu nou: centrul cultural Calderon (str. J.L. Calderon nr. 39), amenajat şi administraz de Primăria sectorului 2. Amfitrioni au fost directoarea Centrului, dna Mihaela Popescu şi dl. Mircea Ghiţulescu fondatorul şi animatorul Clubului Dramaturgilor. După ce au fost lansate două volume de teatru de MIrcea M. IOnescu şi respectiv Nicolae Havriliuc, şase actori printre care Mircea Albulescu, Monica Davidescu şi Carmen Ionescu au citit, în cordonarea regizorului Dan Tudor comedia "Miesterul Pianinei" de Horia Gârbea. Asistenţa a fost numeroasă şi, în locul oricăror comentarii formale, cei prezenţi au preferat un recital muzical de pianină şi un cocktail în deplină armonie. (Foto: Dan Mircea Cipariu)

Aniversare prin cărţi




În ziua de 27 noiembrie 2009, criticul Nicolae Manolescu, proaspăt reales preşedinte al Uniunii Scriitorilor a împlinit 70 de ani. Numeroşi scriitori şi nescriitori i-au urat La Mulţi Ani! Cu acest prilej, la Tîrgul Gaudeamus s-au lansat 3 volume dintre care unul omagial, culegere de texte despre sărbătorit, şi unul de memorii, acesta semnat de Nicolae Manolescu. Pentru că e vorba de o viaţă dedicată cărţilor, ilustrez postarea nu cu poza autorului, ci cu cea a volumului care este incitant şi savuros. Îi urez şi eu, încă o dată viaţă lungă şi cărţi multe!

Comitet director al USR


Luni 30 noiembrie a avut loc o şedinta a Comitetului Director al USR care a rezolvat probleme curente care nu suportau amînare şi a stabilit agenda pentru viitorul comitet şi consiliu din ianuarie 2010. Au fost prezenţi membrii bucureşteni al Comitetului legătura cu ceilalţi fiind asigurată telefonic. S-a decis achiziţionarea aparaturii, foarte simplă de altfel, care să permită video-teleconferinţe pentru a se realiza şedinţele CD fără deplasarea membrilor, fapt ce ar însemna economii însemnate de timp şi fonduri.

Postări populare

Arhivă blog