duminică, 23 noiembrie 2014

În curînd: „Luceafărul de dimineață” nr. 12 / 2014

În curînd va apărea nr. 12, ultimul din acest an, al revistei Luceafărul de dimineață. Revista are pe prima pagină două scurte poeme de Eugen Suciu. Cronica lui Dan Cristea este consacrată poeților Ion Horea și Lucian Vasilescu. 

În caietul critic semnează recenzii Andrea Hedeș (despre antologia „Clujul poeților”, alcătuită de Horia Bădescu), Horia Gârbea (despre Carmen Dominte și Coca Popescu), Răzvan Voncu (Magdalena Brătescu), Nicolae Coande (Constantin Iftimie), Ana Dobre (C. M. Ungureanu), Nicoleta Milea (Dinu Adam), Emil Lungeanu (Veronica Florescu), Sonia Elvireanu (Mircea Stâncel), Viorica Răduță (Stelian Țurlea), Barbu Cioculescu (Maria Calciu). 

Paginile de poezie îi au ca protagoniști pe Leo Butnaru, Virgil Botnaru, Felix Nicolau și Alexandru Păduraru, iar cele de proză pe Mihail Gălățanu (fragment de roman) și Ștefania Coșovei. N. Scurtu semnează o pagină de istorie literară. Din lucrările Colocviului Național de Literatură SF „Ion Hobana”, revista preia două eseuri substanțiale de Radu Voinescu și Marian Truță. 

Răzvan Voncu scrie la „Cartea lunii” despre volumul lui Ștefan Cazimir La Belle Epoque. Minciuna vine de la Răsărit. Spovedania „foștilor”. Laura Botușan comentează cartea străină (H. Murakami), iar Adrian Niță un volum de „gastrofilie” de Mădălina Diaconu. Consemnări despre un roman de Alessandro Baricco semnează Geo Vasile, iar Ion Popescu-Brădiceni despre poezia lui Eugen Evu. 

Rubricile obișnuite ale revistei grupează cronicile de film (Călin Stănculescu), muzică clasică (Costin Tuchilă) și rock (Dumitru Ungureanu), teatru (Ana-Maria Nistor), artă plastică (Iolanda Malamen), educație (Adrian Costache) și sport (Gelu Negrea). 

In Memoriam Cornelia Maria Savu

Colegii din Filalele București ale Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe dispariția prematură a distinsei poete Cornelia Maria Savu.
Cornelia Maria Savu s-a născut la 4 septembrie 1954 la Vatra Dornei, judeţul Suceava. A absolvit cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română (secţia română-engleză) a Universităţii Bucureşti în 1977.  A lucrat ca profesoară de limba engleză, redactor la Editura Ion Creangă, redactor, şef departament, editorialist, editor senior la cotidianul Curierul naţional şi la revista Cultura.
A publicat volumele de versuri : "Totem în alb", Editura Albatros 1973, "Uraniu, forme şi oameni de zăpadă", Editura Eminescu, 1978, „Emblema", Editura Eminescu, 1980, "Aventuri fără anestezie", Editura Eminescu, 1983, "Semne de viaţă", Editura Eminescu, 1987, "Roman cu sertare", Editura Vinea, 2005, 2009, Editura Dacia XXI, 2012.
Pentru poezia și publicistica ei, Cornelia Maria Savu a primit numeroase premii literare între care Premiul Nicolae LabişPremiul Asociației Scriitorilor București (2005) și Premiul Revistei Luceafărul pentru poezie, premiul pentru jurnalism cultural al Uniunii Scriitorilor din România, premiul pentru jurnalism cultural al APLER şi premiul pentru jurnalism cultural al revistei Tomis. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer.
Prin trecerea în eternitate a Corneliei Maria Savu, poezia românească și lumea noastră literară suferă o dureroasă pierdere.

marți, 18 noiembrie 2014

Bizar? Doar în aparență...

Unii ar spune că e un lucru bizar ca într-o țară cu populație 95% ortodoxă și cu peste 85% etnici români, mulți cetățeni să aleagă președinte un minoritar, reprezentantul unei comunități etnice și religioase nesemnificative numeric și, de la o vreme, chiar cultural.

                S-ar putea crede că este un sindrom românesc îngrijorător și persistent: ura și scîrba de sine, încrederea exagerată în personalitatea providențială, mîntuitoare „din afară”. Sindrom agravat precedentul care a funcționat o singură dată, în cazul lui Carol I. Românii au așteptat „nemții să facă ordine” (vezi pentru referințe G. Călinescu), apoi „americanii”, ba, în 1989, la Revoluție, au „anunțat la Moscova cine sîntem”. Am aflat de la bunicii mei că în anii 1936-38 erau siderați să fie salutați de vechi prieteni - pe stradă, în București, în loc de „bună ziua” - cu „Heil Hitler”.
            
    Un partid care a avut ca deviză „Prin noi înșine” nu găsește în rîndurile lui - sau fie și în afara lor - un român exponențial?  Se va spune că e „mentalitatea  de asistat”: să vină „altul” - străinul - să ne facă ordine în ograda lăsată în devălmășie, că noi „nu sîntem în stare”, „sîntem niște scîrbe” (citat din nou din G. Călinescu, revoltat, în 1936, de atitudinea unor intelectuali care deplorau neîncrederea unor români față de „civilizatorii” de la Berlin).

                Populația majoritară (cea rurală, cea mai puțin educată) se lasă mai greu contaminată de acest sindrom al îndrăgirii de alții. Totuși votează și ea pentru că, vorba lui I. L. Caragiale, „omului îi trebuie mai binele”. E înduioșător să vezi că oamenii vor să-și procure măcar cîteva zile, ore de entuziasm. Apoi vin dezamăgirile - dar a fost acea clipă de beție a aparentului triumf. Atunci se uită ușor că rivalii de azi sînt aliații care se pupau ieri  și care - prea posibil - se vor pupa din nou în „piața endependenți(i)”, trecînd peste „micile pasiuni” etc. etc.

                Deci nu e nimic ciudat: uitarea e scrisă în legile omenești ca și căutarea „mai binelui”. Căzînd ciclic din greșeală în greșeală spre victoria niciodată finală.


Primiri de noi membri în USR. Rezultate la Filiala București Dramaturgie

Consiliul USR întrunit în ședință ordinară la data de 17 noiembrie a validat primirile în Uniune pe 2014. Au fost luate în discuție dosarele noi depuse în 2014 și titularizarea stagiarilor primiți în perioada 2010-2012. Noul statut nu mai prevede forma „membru stagiar”.

La Filiala București - Dramaturgie toate propunerile înaintate de Comitetul filialei au fost validate:

Marilena Dumitrescu - primită ca membru titular
Zeno Fodor - primit ca membru titular
Ion Bogdan Martin - titularizat
Eugen Virgil Nicoară - titularizat

Felicitări noilor colegi și bun venit alături de noi!

Salut de asemenea primirea dramaturgului Emanoil Toma la Filiala Brașov.

Au fost titularizați în total 203 membri stagiari în cele 20 de filiale la care se adaugă primirile din anul curent. De remarcat exigența Filialelor București care au propus puține dosare noi, doar ale unor scriitori de notorietate, și care, drept urmare, au fost primiți în marea lor majoritate.


Shakespeare va fi cu noi la Gaudeamus!

La Tîrgul de Carte Gaudeamus care va începe miercuri 19 noiembrie la RomExpo va fi lansat și volumul IX din seria de Opere ale lui William Shakespeare (traduceri noi în ediția critică inițiată și coordonată de prof. George Volceanov).

Volumul a apărut la Editura Tracus Arte cu sprijinul AFCN și cuprinde trei piese:

Eduard al III-lea (traducere și note de George Volceanov)
Mult zgomot pentru nimic (traducere de Lucia Verona, note de George Volceanov)
Macbeth  (traducere și note de Horia Gârbea)



Piesa Eduard al III-lea se află la prima traducere în limba română. A fost recent inclusă în canon (Cambridge în 1998, Oxford în 2005). Paternitatea stabilită prin mijloace electronice în 2009 îi dă ca autori pe Shakespeare (40%) și Thomas Kyd căruia i se atribuise integral în sec. XX.

Traducerea piesei Macbeth cuprinde și fragmentele atribuite lui Thomas Middleton, traduse acum pentru prima dată în românește.

Lansarea va avea loc vineri, 21 noiembrie ora 12 la standul editurii.

Vor fi disponibile pentru public și volumele V, VI, VII, VIII ale seriei, publicate tot la Tracus Arte.

Volumul VIII, apărut tot în 2014 cuprinde:

Richard al III-lea  (traducere și note de Horia Gârbea)
Măsură pentru măsură (traducere și note de George Volceanov)
Poveste de iarnă (traducere de Violeta Popa și note de George Volceanov)

duminică, 16 noiembrie 2014

Luceafărul de dimineață, nr. 11 pe 2014

În curînd va apărea Luceafărul de dimineață, nr. 11 din 2014. Sumarul bogat și variat se deschide cu o variantă originală de a aniversa cei 75 de ani ce-i va împlini, la 27 noiembrie, academicianul Nicolae Manolescu: o scrisoare inedită a acestuia, datînd din 20 februarie 1963 (marele critic avea 23 de ani), comunicată de profesorul N. Scurtu.

Caietul critic cuprinde cronici de Radu Voinescu, N. Georgescu, Răzvan Voncu, Gh. Schwartz, Simona Grazia Dima, Felix Nicolau, Adrian G. Romila, Monica Grosu. La pagina de istorie literară, Ioan Holban discută reeditarea operei lui Daniel Turcea.

Avanpremierele editoriale grupează versuri de Gellu Dorian, Rodian Drăgoi, Andrea Hedeș, Eugenia Țarălungă și proză de Constantin Arcu. De la Colocviul național de literatură SF și Fantasy „Ion Hobana” (15 noiembrie 2014) Luceafărul preia comunicările semnate de Micea Opriță, Oana Bădăluță și Eugen Cadaru (vor urma și altele în nr. 12).  În pagina de consemnări, Geo Vasile se referă la romancierul polonez Pawell Huelle, iar Ioan Es. Pop la Terezia Filip, hermeneută a poeziei lui Nichita Stănescu.

Un reportaj de Irina Budeanu descrie Zilele Mihail Sebastian de la Brăila. Cartea lunii este comentată de Răzvan Voncu, iar cartea de idei și cea străină de Simona Drăgan și Laura Botușan. O pagină de de Max Alhau este tradusă de poetul Horia Bădescu.


În premieră, rubrica de teatru este semnată de un actor: Candid Stoica, prezent la recenta premieră a lui Dinu Grigorescu de la Pitești, iar cea de film, ca de obicei, de Călin Stănculescu. Două noi rubrici sînt inaugurate în acest număr: Rock – de Dumitru Ungureanu și Cronica TV de Ioan Groșan. Zece volume de versuri sînt recenzate pe scurt în Vitrina cărților de Horia Gârbea. Adrian Costache își continuă eseurile despre educație iar Boris Marian publică „afurisme”. Cronica muzicală îi aparține lui Costin Tuchilă, iar cea sportivă lui Gelu Negrea. Pe ultima pagină, Iolanda Malamen se referă la Salonul Național de grafică solicitînd pentru acesta un spațiu de expunere mai generos.

joi, 13 noiembrie 2014

Cărți noi! Traian Dobrinescu Cei morţi înainte de moarte, Editura Aius * * * (II)

Odată revoluţia încheiată, Pădureanu îl va recunoaşte pe noul soţ al nevestei sale în primele rînduri ale Frontului care îşi va atribui meritul schimbării şi va lua rapid puterea cu ajutorul unui nucleu de comandă al KGB, care acţionează chiar în interiorul clădirii fostului CC, stabilind, între altele: „cîteva victime trebuie să fie”. Dinu Pădureanu e şi învingător: regimul e răsturnat, şi-a regăsit familia. E însă şi un învins – nu va mai fi soţul Ioanei şi tatăl lui Andrei, iar revoluţia a fost confiscată.

Reajuns acasă, la Podul Rugilor, unde-l pusese în libertate pe procuror, constată că acesta, în loc să revină în lume, s-a sinucis.Povestea lui Pădureanu este destul de puternică şi de palpitantă, cu elemente de tra gedie şi neprevăzut, ca să ţină trează atenţia cititorului. Autorul alege să scoată în faţă
şi partea de istorie reală, să-i acorde un loc mai important decît şi-ar dori un cititor care s-a ataşat de partea centrală a romanului şi care, uneori, devine nerăbdător s-o regăsească. Este, probabil, reflexul de politician şi analist al autorului, precum şi dorinţa lui de a cuprinde în carte cît mai mult din epocă.

Astfel, Dinu Pădureanu e uşor umbrit, dar, din fericire, e destul de puternic pentru a rămîne ceea ce este în fond: eroul central al naraţiunii. Relatarea lui Traian Dobrinescu este simplă, dialogurile sînt fireşti, în afara unor explicitări cam lungi, destinate probabil lectorilor mai tineri, care nu cunosc suficient istoria. Timpul acţiunii se schimbă des între prezent şi trecut, aşa cum şi-l aminteşte personajul principal, dar nu numai. Romancierul are fluenţă în tratarea temei şi o mînă sigură în conducerea acţiunii. El insinuează la început şi un plan mitic, dar se dovedeşte că misterioasa migraţie a lostriţelor e de fapt apariţia unor mutanţi din pricina poluării.

O insistenţă în acest plan ar fi fost prea mult şi e bine că autorul a renunţat la el. Cei morţi înainte de moarte este un roman solid, capabil să intereseze un număr însemnat de cititori.

„Arte, Carte și Capricii” - sîmbătă, ora 19, la TVR 2

Sîmbătă, 15 noiembrie, de la ora 19.00, la TVR 2 puteți vedea „Arte, carte și capricii” cu Horia Gârbea și Ciprian Enea. Moderator: Liana Stanciu. Co-realizator Tudor Călin Zarojanu.
Subiect: „Valoare și succes în artă (literatură)”.

Foto: Liana Stanciu și HG în studioul 1 (foto: T.C. Zarojanu)

miercuri, 12 noiembrie 2014

God bless America!

Zi de zi, în jurul orelor 3-4 a. m. la București, statisticile acestui blog marchează  o creștere semnificativă a audienței iar pe hartă se „înverzește” teritoriul SUA. E semn că, înainte de a adormi, prietenii din America și probabil cei din Canada trec să vadă ce e nou pe aici. Le mulțumesc pentru interes.

luni, 10 noiembrie 2014

Cărți noi. Traian Dobrinescu Cei morți înainte de moarte, Editura Aius * * * (I)


Un cititor mai cîrcotaş ar putea aduce unele obiecţii romanului recent Cei morţi înainte de moarte al lui Traian Dobrinescu, dar în niciun caz aceea că este lipsit de acţiune şi suspans, că nu stîrneşte interesul cititorului prin episoadele narate şi personajele sale. Ca mulţi alţi autori români, Traian Dobrinescu aspiră la un roman „total” care să dea seama, sintetic, de perioada comunistă din România, de la în ceputul ei şi pînă la prăbuşirea din 1989 şi, în acest caz, puţin după ea. 

Romanul se bazează în chip vădit pe o documentare foarte cuprinzătoare asupra fap telor petrecute în cei 50 de ani de comunism, dar şi a celor din decembrie 1989, cărora le sînt dedicate ultimele nouă din cele 27 de capitole ale cărţii. Dar şi pe experienţa autorului, precum şi, desigur, pe fantezia lui. Apar în roman numeroase personaje reale, pe care romancierul le face să vorbească şi să acţioneze într-un chip ce nu se poate depărta de o realitate plauzibilă. Ele sînt atît din sfera puterii comuniste (Iulian Vlad, Nicolae Milea, Nicolae Ceauşescu însuşi), cît mai ales din cea a foştilor deţinuţi politici, în majoritate ţărănişti, care aşteaptă schimbarea, urmăriţi vigilent de Securitate, iar apoi se organizează sperînd că vor putea con duce ţara şi, eventual, reinstaura monarhia, cu toată rezistenţa celor care doresc şi chiar preiau puterea, creionaţi şi ei mai succint, dar convingător: Ion Iliescu, Sidorovici Brucan (numit aşa), Victor Stănculescu, Petre Roman şi alţii. 

 Această lume a realităţii, de istorie re constituită şi ficţionalizată doar în detalii, ca într-un docu-drama, pe care unii cititori au cunoscut-o mai mult sau mai puţin direct, este fundalul unei acţiuni ficţionale. Aş ob serva că Traian Dobrinescu, îndemnat de pasiunea pentru istorie şi politică, reliefează chiar prea accentuat această zonă care, în opinia mea, s-ar fi cuvenit să rămînă mai es tompată în raport cu ceea ce este firul principal al acţiunii, cel ficţional. Această albie majoră a povestirii este simplă şi puternică, inter-relaţionează strîns cu fondul epocii. Ea e povestea personajului central, Dinu Pădu reanu, fost deţinut politic, cu peste un deceniu de detenţie la activ. Pădureanu este supravegheat strîns şi torturat în continuare fizic şi moral de Securitate. Este fixat într-un loc „păduros” la propriu, unde îşi înjghebează, cu toate constrîngerile, un aşezămînt (în locul numit Podul Rugilor) ca şi inaccesibil, în Munţii Lotru lui, protejat de natura sălbatică, dar şi de mitologia locală, care atribuie zonei un caracter magic şi malefic. În acelaşi timp, el călătoreşte, ajunge chiar la Bucureşti, unde vine în contact cu alţi foşti deţinuţi din grupul rezistent al lui Corneliu Coposu, numit în carte Sever Ardeleanu (altora le păstrează numele reale: Carandino, Klaustian etc.). Totul, desi gur, sub ochii omniprezentei Securităţi care „îi lasă” să discute, mulţumindu-se să-i supravegheze. Scopul lui Pădureanu e să-şi găsească familia (soţia şi fiul) pe care o caută obstinat.

El izbuteşte să-l răpească pe procurorul care l-a trimis în închisoare, un anume Margine, să-l sechestreze în sălaşul lui montan şi să-i ceară informaţii despre familia de care a fost despărţit şi pe care n-a mai regăsit-o la ieşirea din detenţie. În acest timp, primeşte vizita unui colonel de Securitate, Răuţ, care îi ia urma. Dar nu ca să-l denunţe, ci ca să-i propună un pact: adevărul despre familia lui în schimbul unei colaborări, cînd, sîntem deja în toamna lui 1989, lucrurile se vor schimba inevitabil. Dinu Pădureanu află că soţiei sale i s-a cerut să divorţeze, apoi i s-a spus că el a murit, a fost împinsă la căsătoria cu un nomenclaturist care i-a adoptat fiul şi cu care are acum încă un copil. Pădureanu îşi regăseşte soţia care, însă, nu mai vrea să se apropie de el, preferînd confortul noii fami lii şi îi cere să nu-şi dezvăluie identita tea în faţa fiului. Cu acesta, cu Andrei, Pădureanu se va întîlni chiar în focul Revo luţiei, în seara zilei de 21 decembrie 1989. Dar, credincios cuvîntului dat, nu îi va spune cine este.

(va urma)


joi, 6 noiembrie 2014

Aniversări de azi. La Mulți Ani sărbătoriților!

Ce mulți scriitori s-au născut azi, 6 noiembrie! 
Iar unii sînt și actori...

Olga Delia Mateescu
Viorica Răduță
Liviu Lucaci
Alex Ștefănescu


LA MULȚI ANI tuturor!


A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog