marți, 16 septembrie 2014

Cărturarul, abecedarul și tableta


O discuție isterică, așa cum sînt multe la noi, răvășește internetul pentru că școala a început fără manuale de clasele I și a II-a. Sînt aproape sigur că dintre cei care „comentează” (de fapt lansează imprecații și obscenități, rar un discurs echilibrat) sînt foarte puțini părinți de copii în clasele I și II (ca mine), profesori sau autori de manuale. Toată lumea se inflamează caragialian, după ureche: e o situațiunie care mă-nțelegi... guvernul, statul, inspectoratul... toți sînt de vină... nu se poate pentru ca să... ș.a.md. Calul de bătaie sînt manualele în format electronic (încă inexistente – deci vorbim despre ceva ce nu există, ca despre himere) care strică ochii, sînt scumpe, necesită mijloace de lectură speciale a căror achiziție va fi oneroasă etc. etc. Drobul de sare încă nu există, nici măcar în pod, dar sigur va cădea prin hornul educației pe copiii din clasele mici!

Desigur, dacă factorii responsabili s-ar fi rostit contra manualelor electronice ar fi fost acuzați de îngustime de vederi, înapoiere, revenire la epoca de piatră sau a ceaslovului lui Creangă. Cum în secolul XXI, în UE (de la care RO, putem zice, depandă) să nu aibă copilul acces la tehnică? E o situațiune care...

Privesc statuia Monseniorului Ghika, „Cărturarul” a lui Gh. Anghel. Are ochii micșorați de carte, e adus de spate de cifoza lectorului. A fi cărturar înseamnă a pierde ceva. Și cărțile citite strică ochii și coloana (dar mai ales le deterioreză scrisul ore întregi). Și scrisul la opaiț / făclie / lumînare au fost dăunător sănătății lui Dante, Shakespeare, Goethe și Balzac. De citit (nu manuale și nu pe tabletă) a trebuit să-mi pun ochelari la 14 ani și m-am împăcat cu durerile de spate. Desigur, un fotbalist sau un boxeur nu are asemenea probleme, dar are altele: contuzii, fracturi, comoții.

Unde n-ar da Dumnezeu să se strice ochii din citit de manuale și nu din jucat solitaire sau poker pe tabletă! Văleu! Cît se citește un manual? El e un suport al cursului predat în clasă, al învățării. Cîte manuale au tocit cei care comentează aiurea? Apoi manualul electronic e o alternativă a unuia care va exista și pe hîrtie. Asta nu spune nimeni (pentru că nu știe, se vorbește după ureche, și aia înfundată). Că nu s-au finalizat licitațiile...? E firesc, cîtăvreme editurile consacrate și cu experiență au pierdut și au cîștigat niște anonimi oferind prețuri „la vivat concurența” – tot inevitabilul Caragiale. Dar le vor respecta? Și cu ce rabat la calitate?


De fapt într-o țară tot mai analfabetă – asta se vede după gramatica autorilor de invective care își iau like-uri cu duiumul pentru că înjură plastic – sînt tot mai puțini ochelariști afectați de lectură și tot mai mulți mardeiași. Și reali și virtuali. Priviți statuia Monseniorului, cel care a murit în închisoare în 1954 fără a cunoaște dispalyul și tableta. Iar cei ce au puțin obraz să se rușineze că nu au nobilele lui deficiențe fizice, dar și le cresc în suflete. 

În imagine, „Cărturarul” lui Gh Anghel

luni, 15 septembrie 2014

Simona Grazia Dima despre poezia lui HG

În cel mai recent număr din „Convorbiri literare”, poeta și eseista Simona-Grazia Dima publică un eseu despre volumele mele de poezie din 2011 și 2012. Este un text foarte generos dar și foarte profund, poeta dezvoltînd interpretări originale și subtile. Îl puteți citi aici.

sâmbătă, 13 septembrie 2014

In Memoriam Jeana Morărescu

Filiala București-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu deosebită tristețe încetarea din viață a scriitoarei Jeana Morărescu, critic și teoretician literar, eseistă, poetă și critic teatral de largă notorietate. Jeana Morărescu s-a născut la Craiova la 17 martie 1935 și a decedat la 16 august 2014 la București. A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România, Membră UNITER şi membră a secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Dintre lucrările sale atrag atenția volumele de critică Orizonturi critice și Nichita Stănescu – paradoxul ontologic. A publicat și versuri în volume precum Vocala bifurcată (2002). A fost o prezență activă în lumea teatrală, fiind autoarea a sute de cronici de teatru într-o activitate desfășurată vreme de zeci de ani, o susținătoare ferventă a dramaturgiei românești. Prin dispariția Jeanei Morărescu literatura și teatrul nostru suferă o grea pierdere.  


joi, 11 septembrie 2014

Cărți noi! Patru poeți și-un romancier

Liliana Popa Portretul în oglindă, Ed. Tracus arte

Poezie intimistă, delicată. Realizatoarea radio Liliana Popa debutează tîrziu în poezie cu
versuri de album, puternic personalizate ca temă, care nu ocolesc evenimentele personale:
La Malta/eu cumpăram lumină./ Din clarobscur/ percepeam pe racourci-uri/ și o pictam pe 
stîncile/ spălate de valuri. Poeta declară: decorez universul meu. Acesta pare să fie impulsul
inițial, realizarea ajungînd pînă la note de jurnal transferate prin metafore poeziei. Un text se
intitulează Bienala de la Veneția. În două scurte postfețe, autoarea e girată de Lucian Gruia
și Victoria Milescu. Cuvîntul înainte e semnat de Ioan Groșan. Liliana Popa scrie tandru și fără complexe.

Spiridon Popescu Supliment de existență / Supplemento di esistenza, Ed. Măiastra

Poet dăruit cu prea mult talent, încît își permite să-l risipească voios, gorjeanul Spiridon
Popescu are și păcatul de-a se dori umorist în fiecare clipă. Astfel multe poeme se sparg în
glumițe. Talentat fiind, din fericire se redresează cel mai adesea și lipsa de gravitate cronică i
se poate ierta. Nu-i ușor să fii un Topârceanu, la urma urmei. Tot harul personal îi permite să
scrie, aproape involuntar, cu delicatețe și grație: La dorința Poetului/ de a traversa grădina,/ 
petalele trandafirilor roșii/ înverrzesc. (Semafor). Frumoase traducerile în italiană (Mirela
Tingire) și grafica (Viorel Surdoiu, poet și el).

Iulian Sîrbu Un detectiv cu ușoare dureri de cap , Ed.Adenium.

Roman polițist clasic, antrenant, în peisaj american. Accesoriile sînt tipice; whiskey, pistoale,
droguri, gagici. Detectivul Papa Goldon (1,85, ochi verzi) e un erou dublat de un antierou și și
relatează isprăvile cu haz și autoironie în stil Peter Cheyney. O mai ia și peste bot, chiar des,
dar totul se termină cu bine. De citit în vacanță.

Viorel Surdoiu Aripi de pămînt, Editura Pim

În versurile lui Viorel Surdoiu a intervenit o decantare fericită, o limpezire. Textele, vag
mistice, panteiste, mai rar cu trimitere clară la viziuni creștine sînt clare, necăutate. Poetul
invidiază condiția christică: Tu ești fericit/ Ai avut parte de răstignire/ Mie mi-au refuzat/ 
și buretele cu oțet/ însă/ însămînțarea cu vină/ am avut-o știută/ de la primul apus. Respins
de la jertfa care dă șansa mîntuirii ca și de la dragostea nălucă, spiritul își contemplă
inconsolabil condamnarea la o veșnicie inutilă. Versuri melancolice, frison meditativ, bun-
gust liric.

Alexandru Ovidiu Vintilă Obecte psihice, Editura Karth

Scenarii și tablouri suprarealiste, amintind deopotrivă de poezia lui Gellu Naum și de
pictura lui Dali, acestea sînt poemele unui autor cu meșteșug la care absurdul – adoptat
fără excese - e o stare de spirit. Prin dedicații și citate mai apar Gherasim Luca, De Chirico,
Angela Marinescu. Poezia tratează unele lucruri, combină imagini adesea frapante dar care
melancolizează: Cu buzele mușcate de paharul cu apă/ simțind greutatea fiecărui cuvânt/ 
totdeauna/ sângele mi se urcă pe umăr/ ca o pasăre/ îndelung de/ tristă.

duminică, 7 septembrie 2014

Români, luați seama la Shakespeare!

Nu există nicio situație din viață în general și din politică în special care să nu fie deslușită în opera lui Shakespeare, mai vizionar decît Nostradamus. Citiți deci cu atenție acest pasaj din Macbeth, actul IV scena 3:

MALCOM:    (...) Dar cînd voi pune capul tiraniei
                        Sub cizmă ori în sabie să-l duc,
                        Sărmana țară va răbda mai multe
                        Nemernicii decît pînă mai ieri,
                        Mai multă suferință și în chipuri
                        Mai diferite sub acela care
                        Va cîrmui.
                       
MACDUFF:                     Și cine-ar fi acela?           
MALCOM:     Eu însumi, cred – acela-n care, știu,
                        Sînt împlîntate vicii cu grămada,
                        Încît, de mă pornesc, Macbeth cel negru
                        Va apărea ca fulgul de zăpadă
                        Și țara o să-l va dă ca pe-un miel

                        Față de răutatea-mi desfrînată.            (traducere H. G., 2014)

Înlocuiți numele tiranului Macbeth-cel-negru cu cel potrivit și pe cel al aspirantului strecurat peste noapte în cărțile puterii cu un alt nume, nu scoțian ci saxon, și veți afla direct de la Bard ce ne paște! Vorba lui: „poor state” - sărmana țară! (în imagine Macbeth cu Lady a lui și sîngele poporului)

Pentru cei care doresc să răspundă la un chestionar

Am primit din partea unei doctorande din Scoția mesajul de mai jos. Intenția ei de a realiza acest sondaj de adresează scriitorilor (mai ales traducătorilor), dar nu văd de ce nu ar răspunde și alte persoane. Cei care doresc s-o ajute găsesc un formular on-line la link-ul de mai jos. 

*

My name is Lee Williamson and I am a PhD candidate in the department for Languages and Intercultural Studies at Heriot-Watt University in Edinburgh, Scotland.
 
I am currently undertaking a project to investigate the views of subtitling practitioners on the social impact of their subtitling practice and how the academic research community supports practitioners and the development of the subtitling profession. I am interested in subtitling practitioners based in Europe and Romania is one of the countries included in the study.
 
I have developed a short questionnaire in English and I would be grateful if you could support my project by taking the time to complete the questionnaire. The survey can be accessed online here https://www.survey.bris.ac.uk/hw/socialimpactofsubtitling/ and should take around 20 minutes to complete.
 
It is crucial to hear the voice of subtitling practitioners, and your contribution based on your professional expertise is invaluable.
 

duminică, 31 august 2014

Cărți noi! Trei volume de poezie

Flavia Teoc Fiord, Ed. Limes

Flavia Teoc e o poetă cu mult peste medie. Volumul cuprinde patru cicluri lirice în care autoarea mizează pe simplitate și uneori are accente ludice care luminează un fond elegiac. Sînt exerciții de digitație de mare acuratețe și virtuozitate, jocuri, antrenamente în vederea, poate, unui volum mai profund. În cele mai mărunte poezii intimiste sau note jurnaliere se simte din fericire talentul și exigența față de scris: moartea poetului tânăr nu poate fi separată de viață/ el rămîne în amintire ca-ntr-un bob de piper/ de-acolo domesticește sunetele savanei.

Nicoleta Popa Solitudinea e țara mea, Ed. Adenium

Poezia Nicoletei Popa, atît de verbală și de ofensivă cîndva, trece printr-o fază de despodobire, de împietrire. Textele nu mai au titluri și păstrează doar cîteva versuri esențializate. Poeta se retrage în „țara ei”, muntoasă, abruptă, săracă în vegetalul metaforelor. Contactul cu ceilalți se rupe, contactul cu realitatea însăși dispare în schimbul racordării la un paradus viitor și la raiul ce se ascunde în noi. Solitudinea este adoptată de la zine, izolarea este morală: pe ce cale s-o apuci/ când la două nopatea/ cu lacrimile șiroind/ nu-ți poți suna/ decât dușmanul? Evident, pe calea poeziei țara-insulă pe care Nicoleta-Robinson ajunge s-o exploreze și s-o accepte.

Valentin Talpalaru Poemele Cotnarului, Ed. Opera Magna.


Poetul moldovean înalță ode unui topos viticol celebru într-un volum de o mare eleganță (tipo)grafică. Poezia are o prozodie clasică și cu „buchet” bogat. Înmoaie cerul un coltuc de pîine/ În vinul nou al toamnei la Cotnar/ Să dea cuminecare pentru mîine/ La cei lipsiți de bucurii și har. Din fericire, Valentin Talpalarul nu e dintre cei lipsiți de bucurii și har. Ba are, pe deasupra umor și e un bun versificator. 

joi, 21 august 2014

Pagini de istorie literară contre-jour. La Radu

În rolurile principale:

Dan Cristea, 
Eugen Suciu, 
Răzvan Voncu, 
Horia Gârbea 
și, 
în spatele camerei foto, 
Radu Voinescu


 

marți, 19 august 2014

În curînd! Luceafărul de dimineață, nr. 8 / 2014

În curînd va apărea revista Luceafărul de dimineață, nr. 8 / 2014. Cititorii vor avea ocazia lecturii unor texte capabile să le suscite interesul.

Cronica lui Dan Cristea se referă la poeții Ioan Moldovan și Ion Cocora. În caietul critic semnează Radu Voinescu, Ioan Es. Pop, Andrea Hedeș, Emil Lungeanu, Nicolae Coande, Felix Nicolau, Monica Grosu, Adrian G. Romila, Gelu Negrea. Despre alte volume, pe scurt, scriu Răzvan Voncu și Horia Gârbea. Paul Aretzu și Gabriel Rusu își confruntă opiniile despre poezia lui Nicolae Oprișan.

Substanțiale pagini de poezie sînt dedicate autorilor Simona Grazia Dima, Virgil Todeasă, Ioana Greceanu, Emilian Mirea și debutantei Flavia Adam. Din poezia lumii se pot citi versurile poetei din Grecia Kiki Dimoulá. Vlad-Ion Pappu oferă și comentează extrem de interesante pagini ale lui Edgar Papu despre Constantin Noica. La Cărți și idei apar eseuri de Simona Drăgan și Florin Mihăilescu, cartea străină e recenzată de Geo Vasile.

Irina Budeanu realizează un interviu cu autoarea dramatică Asmin N Singez din Turcia, iar Emanoil Toma un interviu estival cu Tudor Ion Vasile, administratorul Casei Scriitorilor de la Neptun. La rubrica Opinii se află un eseu al lui Radu Aldulescu. Numărul se încheie cu obișnuitele cronici muzicală, plastică și sportivă semnate de Costin Tuchilă, Iolanda Malamen și Gelul Negrea.

Revista este disponibilă la redacție (Calea Victoriei 133), la sediul Filialelor București ale USR, începînd din 1 septembrie, și se poate solicita trimiterea prin poștă de le reacție. După apariție, articolelle vor fi postate pe situl revistei.

La Mulți Ani, D. R. Popescu!

Astăzi marele prozator și dramaturg 
Dumitru Radu Popescu intră în al 80-lea an de viață. Îi doresc cu acest prilej multă sănătate și bucurie, noi opere epice și dramatice cu profunzimea și verva pe care le-am admirat întotdeauna.

La Mulți Ani!

duminică, 17 august 2014

A încetat din viață academicianul Dan Hăulică

Am aflat cu mare tristețe vestea dispariția distinsului critic de artă Dan Hăulică (1932-2014), membru al USR și membru corespondent al Academiei Române, una dintre marile personalități ale criticii de artă. 

Puteți citi aici comunicatul filialelor București ale USR.

În afara de lectura eseurilor sale, am participat la zeci de vernisaje animate de personalitatea sa. Îi voi păstra mereu o respectuoasă amintire. Dumnezeu să-l odihnească!



sâmbătă, 16 august 2014

Blogul semnalat de un blogger-poet

Pe ebloguri.ro, poetul Ștefan Alexandru Ciobanu a inițiat o utilă rubrică de recenzare a blogurilor cu conținut literar, în special ale celor care scriu poezie.

Recent, a prezentat și acest blog, care a depășit între timp 200 000 de vizitatori.
Opinia sa, însoțită de trei poeme ale mele, poate fi citită aici.

Îi mulțumesc pentru gestul colegial și pentru comentariul pertinent.
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog