joi, 21 august 2014

Pagini de istorie literară contre-jour. La Radu

În rolurile principale:

Dan Cristea, 
Eugen Suciu, 
Răzvan Voncu, 
Horia Gârbea 
și, 
în spatele camerei foto, 
Radu Voinescu


 

marți, 19 august 2014

În curînd! Luceafărul de dimineață, nr. 8 / 2014

În curînd va apărea revista Luceafărul de dimineață, nr. 8 / 2014. Cititorii vor avea ocazia lecturii unor texte capabile să le suscite interesul.

Cronica lui Dan Cristea se referă la poeții Ioan Moldovan și Ion Cocora. În caietul critic semnează Radu Voinescu, Ioan Es. Pop, Andrea Hedeș, Emil Lungeanu, Nicolae Coande, Felix Nicolau, Monica Grosu, Adrian G. Romila, Gelu Negrea. Despre alte volume, pe scurt, scriu Răzvan Voncu și Horia Gârbea. Paul Aretzu și Gabriel Rusu își confruntă opiniile despre poezia lui Nicolae Oprișan.

Substanțiale pagini de poezie sînt dedicate autorilor Simona Grazia Dima, Virgil Todeasă, Ioana Greceanu, Emilian Mirea și debutantei Flavia Adam. Din poezia lumii se pot citi versurile poetei din Grecia Kiki Dimoulá. Vlad-Ion Pappu oferă și comentează extrem de interesante pagini ale lui Edgar Papu despre Constantin Noica. La Cărți și idei apar eseuri de Simona Drăgan și Florin Mihăilescu, cartea străină e recenzată de Geo Vasile.

Irina Budeanu realizează un interviu cu autoarea dramatică Asmin N Singez din Turcia, iar Emanoil Toma un interviu estival cu Tudor Ion Vasile, administratorul Casei Scriitorilor de la Neptun. La rubrica Opinii se află un eseu al lui Radu Aldulescu. Numărul se încheie cu obișnuitele cronici muzicală, plastică și sportivă semnate de Costin Tuchilă, Iolanda Malamen și Gelul Negrea.

Revista este disponibilă la redacție (Calea Victoriei 133), la sediul Filialelor București ale USR, începînd din 1 septembrie, și se poate solicita trimiterea prin poștă de le reacție. După apariție, articolelle vor fi postate pe situl revistei.

La Mulți Ani, D. R. Popescu!

Astăzi marele prozator și dramaturg 
Dumitru Radu Popescu intră în al 80-lea an de viață. Îi doresc cu acest prilej multă sănătate și bucurie, noi opere epice și dramatice cu profunzimea și verva pe care le-am admirat întotdeauna.

La Mulți Ani!

duminică, 17 august 2014

A încetat din viață academicianul Dan Hăulică

Am aflat cu mare tristețe vestea dispariția distinsului critic de artă Dan Hăulică (1932-2014), membru al USR și membru corespondent al Academiei Române, una dintre marile personalități ale criticii de artă. 

Puteți citi aici comunicatul filialelor București ale USR.

În afara de lectura eseurilor sale, am participat la zeci de vernisaje animate de personalitatea sa. Îi voi păstra mereu o respectuoasă amintire. Dumnezeu să-l odihnească!



sâmbătă, 16 august 2014

Blogul semnalat de un blogger-poet

Pe ebloguri.ro, poetul Ștefan Alexandru Ciobanu a inițiat o utilă rubrică de recenzare a blogurilor cu conținut literar, în special ale celor care scriu poezie.

Recent, a prezentat și acest blog, care a depășit între timp 200 000 de vizitatori.
Opinia sa, însoțită de trei poeme ale mele, poate fi citită aici.

Îi mulțumesc pentru gestul colegial și pentru comentariul pertinent.

miercuri, 13 august 2014

Cărți noi! Răzvan Voncu - O istorie literară a vinului în România, Ed. Curtea Veche * * * *


„Bonum vinum cum sapore
bibit abbas cum priore,
sed conventus de peiore
semper solet bibere.“

Anonymus

O istorie literară a vinului în România! Iată un subiect măreţ şi dificil deopotrivă. Cel care s-a încumetat să rişte şi să-şi asume dificultăţile unei întreprinderi precum aceasta,nici mică, nici mijlocie, ci grandioasă, este Răzvan Voncu, unul dintre cei mai serioşi critici şi istorici literari ai post-nouăzecismului. El este un autor care beneficiază, consubstanţial cu a sa inteligenţă vie, de un stil deosebit de atractiv şi totodată foarte precis. Frazele sale, lungi de regulă, sînt perfect coerente şi logice. Fie că face o analiză de text sau are o ieşire pamfletară, ele nu se diluează nicidecum, fiind, asemenea celor atribuite lui Paşadia, „fără razne şi lăbărţări”, ci închise în matca unui înţeles strict. Pe scurt, e o plăcere să-l citesc şi volumul lui, deşi are doar puţin sub cinci sute de pagini, mi s-a părut că se termină prea repede, ca o sticlă de vin bun.

Spre deosebire de sticla de vin, care cere un nou exemplar spre studiu, volumul se poate reciti pentru o re-gustare. Ceea ce este foarte plăcut la cartea lui Răzvan Voncu (Editura Curtea Veche) este că, deşi pare că ştie totul despre cele două subiecte – îngemănate de el cu argumente –, adică literatura română şi vinul românesc, dar nu numai românesc, autorul îşi etalează vastele cunoştinţe fără ostentaţie şi mofturi aulice, de parcă spune o poveste (la un pahar de vin) unor convivi a căror competenţă o prezumă şi o flatează, considerînd-o comparabilă cu a sa. Informaţia bogată este transmisă de Răzvan Voncu cu măsură şi fineţe, iar observaţiile personale, enunţuri concentrate de o pregnanţă şi precizie care nu mă mai miră la el după ce i-am citit cinci-şase cărţi din cele 16 cîte a scris, sînt inserate parcă în treacăt. Trebuie să le culegi cu grijă din discursul care spumegă în pocal. Ca, de pildă: „La Duiliu Zamfirescu, opţiunea vin sau rachiu nu e gustativă, ci sociologică”. Răzvan Voncu mînuieşte cu exactitate metafora, comparaţia relevantă, interogaţia retorică şi multe alte procedee. Ele dau farmec textului său care nu devine o paradă de erudiţie sau o demonstraţie matematică, ci un taifas superior. De altfel, autorul este înzestrat cu darul colocvialităţii, are un har al dezbaterii care îl face – fie chiar cînd vinul lipseşte, dar, har Domnului, asta ni s-a întîmplat rar – un interlocutor ideal.

Teza cărţii este una a cărei evidenţă poate fi lesne acceptată: vinul însoţeşte istoria românilor pas cu pas şi dovezile acestui fapt, ca şi revelaţiile privind împletirea firului său roşu (sau alb, sau rozé) cu cel al istoriei noastre – din vechimea burebistă pînă la falsurile prezente – se găsesc cu prisos şi folos în literatura română care poate fi citită în evoluţia ei ca o trecere prin diferite forme ale culturii vinului şi ale „comportamentului potatoric” al românilor, cum atît de eufemistic şi superior ironic numeşte Răzvan Voncu actul şi arta de a trage la măsea. 

Cu admirabilă subtilitate, Răzvan Voncu pune vinul, aşa cum este evocat în numeroase opere lirice, epice şi dramati ce, în relaţie cu schimbările din societate, cu preeminenţa uneia sau alteia dintre clasele acesteia, cu trecerea dinspre în sfîrşit – drama coborîrii în animalitatea gregară şi disoluţia morală ale comunismului. Dar vinul evocat de istoricul literar e privit în comunicare şi rivalitate cu alte licori care şi-au cerut dreptul la consideraţie şi au o simbolistică socială. Astfel e rachiul, care însoţeşte, uneori polemic, vinul, şi mai ales berea, care îşi doreşte atotputernicia încă de la finele secolului al XIX-lea fără a o dobîndi. Căci Răzvan Voncu demonstrează foarte clar că, pînă şi în opera lui Caragiale, dominant este vinul.

Autorul descoperă neaşteptaţi poeţi ai vinului, precum menţionatul Minulescu, dar şi pe Lucian Blaga, dar şi pe Fundoianu, „insolit” după expresia sa, oarecum şi pe Arghezi, dar trage concluzii şi din absenţa neaşteptată a vinului din opera altora, precum Macedonski sau mai ales proclamatul de el „islamist” Dimitrie Anghel.

În ocurenţă, Răzvan Voncu elimină din istoria lui, cu bună ştiinţă, autori care s-au ilustrat aparent din plin în cîntarea şi descîntarea vinului, în primul rînd pe Al. O Teodoreanu – Păstorel, dar şi pe fratele lui mai mic, Ionel, precum şi pe alţii mai mărunţi, care au oglindit totuşi în opera lor ţeapănul „obicei potatoric” − consumul dominantului „soare potabil” (după ostracizatul Păstorel): G. Brăescu, G. Topârceanu, Damian Stănoiu, Cezar Petrescu. Fie zis în treacăt că un index al numelor de autori ar fi şezut bine la urma volumului.

Păstorel e alungat net, pentru că nu e serios ca autor al vinului, ci un simplu consumator energic, cu exaltări artificiale. Despre ceilalţi nu ştim exact de ce nu-s menţionaţi, mai ales că, nu încape vorbă, autorul îi cunoaşte. Mi-ar fi plăcut vreo cîteva rînduri despre pelin şi, în disputa vin – rachiu, să-l
convoace pe Popa din Rudeni al lui Topârceanu, ca să aflăm, de la autorizatul exeget, ce era în plosca ridicată spre „cerul gol” prin care „Popa capătă deodată/ Măreţie de simbol”. Ce-i drept însă, Răzvan Voncu îşi alege potrivit jaloanele în demonstraţia sa şi nu-i putem cere să o extindă chiar pentru a-i cuprinde pe toţi nenumăraţii autori care s-au referit la vin sau la băuturile rivale bătute la scor de acest rege-al poeziei (şi prozei) de la origini pînă azi.

Un elogiu merită, pe lîngă alegerea temei şi tratarea ei profundă, deplina seriozitate cu care operează autorul: sfredelitor, sistematic, detector al citatului potrivit. El îşi construieşte monumentul temeinic, atent la întregul vizat, ca şi la detalii, într-o expunere foarte personală, nuanţată stilistic şi totuşi discretă, fără a se pune în faţă pe sine, ci obiectul de studiu şi autorii evocaţi.

În ceea ce mă priveşte, am o deosebită afinitate pentru acest mod de tratare a literaturii ca investigaţie istorică, socială şi psihologică, în relaţie cu viaţa reală, căreia ficţiunea epică şi lirismul îi sînt oglinzi. Un astfel de volum educă fără să plictisească şi distrează fără caraghioslîc. Implicit, în ceea ce priveşte opera sa deja întinsă, Răzvan Voncu dă o carte de maturitate, potrivită să-i serbeze intrarea apropiată în al zecelea lustru de viaţă.

Chiar dacă era intrat într-o serie superioară − prin cărţile anterioare –, autorul se mai căftăneşte o dată, apăsat, cu Istoria sa literară inedită prin temă şi este pe deplin demn de a degusta vinul de care au parte fruntaşii breslei împreună cu oricare dintre ei. Căci, precum zice Anonimul, la vinul de faimă au acces doar abbas cum priore. Îmi îngădui a mă aşeza şi eu alături lor pentru următorul clondir.

sâmbătă, 9 august 2014

Cărți noi! Ovidiu Genaru „Grafitti. Afișe. Insomnii” (Ed. Ateneul Scriitorilor) - * * * * (II)

(urmare)

            Așadar, trecerea cotingentului în metafizică și a clisei dintr-o rîpă în Uvedenrode, cu imagini frizînd suprarealismul, cam ca la Virgil Mazilescu, iată ținta pe care Ovidiu Genaru o atinge fără efort vizibil. Căci metafizica moțăie la ghișeul poștei iar vîntul cîntă în butoaiele curții interioare. Evident, numai pentru cine îi percepe cîntul supramuzical. Dar nu și suprasexual pentru că poetul e om și, din cînd în cînd, chiloțeii tanga imprimați cu versuri de nichita/ pe față pe verso/ reliefeză un/ iepuraș parfumat cu brumaru.         
            Uneori ne atinge cu boarea lui suavă absurdul. Vedem bine și nu ne îndoim nicio clipă – pentru poet absurdul este o categorie pozitivă dar nu devine o predilecție, întrucît el are încă destule răfuieli cu realitatea și cu realismul. E drept că un adio imperceptibil/ fracturează îmbinările tale cu acropolea/ acestei lumi, dar și cele mai evanescente lucruri au o dimensiune tangibilă, de lumină s-o sapi cu cazmaua.
            
De o factură similară sub aspectul comunicării cu „graffitiurile” sînt „afișele”, dar formal ele se deosebesc prin faptul că ele grupează enunțuri scurte, minimale, aparent disparate, despărțite clar de asteriscuri. O frază, uneori o propoziție și atît, adică nu mai mult, are de „afișat” poetul pe ușile catedralei din Wittenbergului personal pe care credinciosul în poezie le poate parcurge odată cu îndoielile proprii căci multe afișe i se adresează direct, la persoana a doua. Vei fi și vei fi împlinit numai jinduind primejdioasele fructe (Afiș 11), hotărăște Ovidiu Genaru nuanțînd arghezianul vers primejdia o caut și o isc.
            Afișele lui Ovidiu Genaru sînt constituite din poeme miniaturale care însă nu au nimic de-a face cu spiritul de haiku, amprentate de concepte (an magic anul liliacului meu norocos/ an de o clipă/ dar îmi ajunge) sînt mai aproape de arta serială în maniera lui Richard Paul Loshe. Matricele lui nu sînt însă vectori, precum Coloana fără sfîrșit la Brâncuși, nici nu sînt constrînse la bidimensional, ca la Loshe și alți pictori, ci au – ehei, avantajele poeziei – multiple dimensiuni de dezvoltare. Apoftegmele, uneori ironice (Ți-e foame. Amintește-ți de binefacerile setei.) lovesc direct și pieziș, iradiază. Poetul ajunsese cu figurile la capătul tablei și deci e constrîns a continua demonstrația în aer, în abstract.

            Ovidiu Genaru este un poet exemplar în special prin modul în care adună sintagmele cu înțelesuri diferite sau aparent fără niciun înțeles pentru a semnifica (și a seduce) în ansamblul lor, tușe puternice și care izbesc ochiul (poetul e totuși un mare vizual) dar se cuvin înțelese numai în cadrul unei construcții care este poemul întreg. O supratemă a volumului este trecerea timpului care presară sarea senectuții pe existență și, implicit, a caducității artei care este grafitti și afiș efemer, peste care se suprapun din timp în timp alte semne, se lipesc alte postere. În concluzie, pe ultiumul mohican liric îl melancolizează condiția sa omenească: Vestea că-s om mă umple de melancolie.

            În calea timpului, poetul își lipește – cît viețuiește – afișele care exaltă și deploră totodată curgerea vremii. El asociază ori opune, după caz, nemărginirii și veșniciei din marele circuit temporal, trăirile „micului circuit” biologic și sentimental, nu mai puțin important, într-un continuum existențial și un discurs liric de o impecabilă, tulburătoare expresivitate. Textul său se înalță ca un vultur dominator. Atinge astfel, în cele mai frumoase dintre poemele volumului, multe memorabile, eminența strofei marelui său concitadin, Bacovia, pe care, la întîlnirea noastră recentă, mi-am permis să i-o reamintesc lui Ovidiu Genaru: Nemărginire, veșnicie/ În ochii tăi sînt cel mai laș./ Învață-mă filosofie/ Iubesc o fată din oraș.


În pragul împlinirii a 80 de ani de către poet, volumul de acum confirmă ceea ce știam: Ovidiu Genaru își are „afișul” pe cel mai reprezentativ panou din hall of fame al poeziei noastre.

joi, 7 august 2014

Cărți noi! Ovidiu Genaru „Grafitti. Afișe. Insomnii”, Ed. Ateneul Scriitorilor - * * * * (I)

Dintre marii poeți ai generațiilor 60 și 70 am avut onoarea să cunosc destui, pe toți aproape, desigur pe cei care au avut șansa de a trăi pînă măcar în anii 80 cînd mi-am început și eu cariera literară. Totuși, am ratat pînă deunăzi o întîlnire față în față cu Ovidiu Genaru, cel care a debutat în 1966 în Colecția „Luceafărul” a EPL, dar pe care l-am citit prima dată douăzeci de ani mai tîrziu într-o antologie din Colecția Hyperion de la Cartea Românească, una în care s-au adunat nume prestigioase.

             Iată că în iulie, la Casa Scriitorilor din Neptun – ce dovadă mai bună că este un loc salutar pentru scriitori și întîlnirile lor? – l-am cunoscut pe Ovidiu Genaru, acum legendar autor din Bacău, un poet alături de care m-am simțit în prezența unui veritabil maestru.
            Cu acest prilej, poetul mi-a oferit cel mai recent volum al său Graffiti. Afișe. Insomnii (Editura Ateneul Scriitorilor) pe care l-am citit și recitit în insomniile marine inevitabile, avînd ca zgomot de fond valurile neliniștite.

            Ovidiu Genaru se arată în acest volum un autor profund, la care instinctul ludic iese la iveală acolo unde pericolul căderii în patetism o impune. El este un reflexiv rezervat și un impulsiv care știe să se tempereze. Experiența uriașă, adunată în zeci de volume, contribuie la consolidarea impresiei că poetul știe mult mai mult decît spune și nu dezvăluie decît ceea ce consideră a fi esențial și doar lucruri pentru care a găsit și tonul potrivit.
            În poezia lui Ovidiu Genaru al anului 2014 nu există nici măcar un gram de ostentație. Așa cum – comparație inevitabilă în golfurile Olimpului – așii înotului înoată pentru ei, în timp ce masa bălăcitorilor vor să impresioneze pe cîte cineva, poetul polemic-bacovian se exprimă deplin în relație cu realitatea și nu cu vreo percepție a ei prin grila unui timp sau mode. Adică, vorba clasicului, dincolo de mode și timp, în Olimp, de data asta nu cel părăginit al Mangaliei ci, evident, al zeilor uvedenrozi.


            Autorul Patimilor după Bacovia, pretinde că scrie „grafitti”, niște picturi, eventual ideograme, grăbite care maculează realitatea sau, după caz, dau culoare ternelor pasaje impersonale și alienante, lasă așadar amprente cu personalitate pe locuri lipsite de individualitate, cam cum făcea concitadinul său, „palidul Vasiliu” (evocat ca atare), subliniind atît de puternic banalitatea unui oraș sufocant cu „cîțiva morți”, încît scotea pentru totdeauna din banalitate cetatea aceea în care se moare curat vinețiu cum o numește Ovidiu Genaru. (va urma)

200 000 de vizitatori

În cîteva zile, acest blog va ajunge la cifra de 200 000  de vizitatori unici.
Au trecut patru ani și vreo 9 luni de la inaugurarea sa.

Evenimentul cu atingerea cifrei de 200 000 va coincide probabil cu aniversarea unei vîrste de către mine pe care n-o mai menționez. Îl voi considera un dar din partea dvs., a celor 200 000 și mai ales a celor peste 220 de abonați/ simpatizanți.

Vă mulțumesc că mă citițiși vă asigur că, după trecderea lunilor de vară ritmul postărilor va deveni mai susținut pentru a discuta împreună despre literatură și alte lucruri care fac viața frumoasă.

miercuri, 30 iulie 2014

„Trecute vieți de fanți și de birlici” în atenția criticii

Pentru orice autor vînzările mari și cererile de autografe sînt foarte plăcute dar... Nu există zăbavă mai plăcută decît cititul cronicilor semnate de critici! Mai ales dacă sînt și favorabile.

De aceea mulțumesc distinșilor colegi care au binevoit să scrie atît de frumos despre cartea mea „Trecute vieți de fanți și de birlici” (ediția a doua mult completată, Editura eLiteratura) . Dacă nu aș fi părăsit demult obiceiul de a mă privi în oglindă (acea suprafață mincinoasă care inversează stînga cu dreapta și ne arată mai bătrîni și mai urîți decît ne știm) m-aș uita la mine cu suspiciunea cu care Macbeth își privea mîinile și scaunul ocupa de fantoma lui Banquo.

Din fericire sînt probabil unul dintre puținii bărbați care chiar se bărbieresc fără oglindă (șezînd în cadă cu Gilette în mîna dreaptă și un volum de Huxley în cea stîngă) și narcisismul e mult diminuat.

Mulțumesc așadar doamnelor Andrea Hedeș (care a scris în Luceafărul de dimineață), Nicoleta Milea (Litere) și domnilor Felix Nicolau (Steaua) și Răzvan Voncu (Cultura). Și celor care vor mai scrie, desigur.

duminică, 27 iulie 2014

Luceafărul de dimineață. Nr 7/2014

În curînd va apărea un nou număr (7/2014) al revistei Luceafărul de dimineață. Sumarul bogat și variat nu este tipic unui număr „de vacanță”. 

Cronica literară a lui Dan Cristea se referă la noul volum de versuri al Martei Petreu. În „Caietul critic” semnează recenzii Simona Grazia Dima (despre Andreas Embirikos), Radu Voinescu (Roxana Zanea – Miraculosul medieval) , Andrea Hedeș (Mihail Gălățanu), Ana Dobre (Ciprian Chirvasiu), Horia Gârbea (Ovidiu Genaru), Octavian Mihalcea - debut (despre Ioan Bogdan Ștefănescu). Paginile de poezie găzduiesc versuri de Aurel Pantea, Carmen Focșa, Anghel Gâdea ca și de tinerii poeți Marina Popescu, Ștefan Al. Ciobanu, Valeriu Marius Ciungan. O proză scurtă publică Nicolae Rotaru. „Cărțile lunii” sînt prezentate de Răzvan Voncu și Horia Gârbea. 

Ioan Holban marchează aniversarea a 90 de ani de la nașterea regretatului Radu Albala iar Simona Drăgan recenzează „cartea de idei” (Alain de Botton). Un incitant eseu semnează Ioan Buduca despre reprezentarea iconografică a Învierii la Arsenie Boca. Reportajul lunii e realizat de Roni Căciularu (Israel) și se referă la receptarea lui Kafka. Interviul lunii e realizat de Andra Rotaru cu Ruxandra Cesereanu. Cartea străină e prezentată de Geo Vasile. 

Radu Aldulescu scrie un eseu despre „Ispita presei”. Rubricile de arte și sport sînt susținute de Călin Stănculescu, Costin Tuchilă, Iolanda Malamen, Gelu Negrea. Dintre comunicările susținute la „Colocviul de critică” sînt publicate cele prezentate de Ion Simuț și Virgil Diaconu. Debutează în Luceafărul de dimineață și universitarul craiovean Adrian Niță. Vitrina cărților și Revista revistelor completeză acest număr al publicației. 

Pentru a procura revista vă puteți adresa la sediile USR și respectiv Filialelor București ale USR. Se poate solicita expedierea ei prin poștă sau în format pdf. În curînd numărul va fi disponibil și pe situl revistei. 

marți, 22 iulie 2014

Concurs internațional de poezie și teatru. Pentru autori sub 30 de ani

International Poetry Competition Castello Di Duino-
XI Edition- 2015
      Deadlines sections I and II: Individual  participation, 2014 october 31th  
Section III: School projects, 2014 december, 31th  
GENERAL  RULES
 
Ø      The competition is open to young people under 30 years of age.
Ø      Participation is free.
 
Theme of the XIth Edition- 2015
 
“… After the Journey”
 
(The journey, as a reality or imagination, metaphor of the life but also a real moment of transformation, passage from a “before” to a “after” )
(The suggestions may be dealt with absolute liberty)
 
One can participate to one or more sections
 
I. SECTION FOR UNPUBLISHED POEMS
 
Ø  Participants have to send only one unpublished, never prized poem (maximum 50 lines).
Ø  Poems will be accepted in the mother tongue of the authors. A translation into English, Spanish, French or Italian is required.
Ø  An international Jury will evaluate the poems as far as possible also in the mother tongue of participants
 
Works must arrive before October 31th 2014
 
a)          Preferably by E-Mail  to valeragabriella@gmail.com.  
 
Please, send the complete Application Form (see below) in the message and  the poem
attached to the message in Format word or rft.
 
b)      or by regular mail  to Prof. Gabriella Valera Gruber, Via Matteotti 21, 34138, Trieste (Italy). As far as the deadline is concerned, we will take into consideration the postmark, but no poem will be taken into consideration, which arrives after the jury has started its evaluation process (soon after the deadline)
 
 
Prizes:
Ø  First, Second and Third Prize: € 500.   In accordance with the aim of the competition to combine solidarity and poetry, the winners will choose a humanitarian cause  to which they will devote a part of the prize (€200). 
Ø  Medal of the President of Italian Republic for a poem with a particular social-humanitarian value
Ø  “Sergio Penco” Plate for the best poem “under 16”
Ø  Cups or other minor prizes for other noteworthy poems.
Ø      The poems of the winners and a selection of the best poems will be published for free by   “Ibiskos Publishing House Risolo” (Empoli, Italy) (Sponsor of the Competition), in both the  Italian and English version together with a CD in the original languages. The proceeds of the sales will be devoted to Luchetta-Ota-D’Angelo-Hrovatin Foundation for children war victims (www.fondazioneluchetta.org ).
Ø  Special mentions and minor prizes for noteworthy poems of young “poets” under 16th.
 
 
 
 
II. SECTION THEATER : MONOLOGUE OR DIALOGUE BETWEEN 2 PEOPLE.
 
 
1 unpublished and never prized Dramatic Work (Monologue or Dialogue between 2 people), max 5 pages (no more than 10000 characters).
A GOOD TRANSLATION INTO ITALIAN IS UNCONDITIONALLY REQUIRED.  THE WORKS WILL NOT BE EVALUATED IN THEIR ORIGINAL LANGUAGE BUT ONLY IN THEIR ITALIAN TRANSLATION.
 
Works must arrive before October 31th 2014
 
b)          Preferably by E-Mail  to valeragabriella@gmail.com  
 
Please, send the complete Application Form (see below) in the message and  the poem
attached to the message in Format word or rtf.
 
b)      or by regular mail  to Prof. Gabriella Valera Gruber, Via Matteotti 21, 34138, Trieste (Italy). As far as the deadline is concerned, we will take into consideration the postmark, but no poem will be accepted, which arrives after the jury has started its evaluation process (soon after the deadline)
 
 
Prizes:
 
The jury will designate three winners (who will awarded with cups and plates) and reserves the right of selecting other dramas of special worth.
The best dramas  will be performed in an important city theater within the Prize Giving Ceremony events.
 
 
III SECTION: SCHOOL PROJECTS. DEADLINE : 2014 DECEMBER 31TH
 
 
The jury will designate  the best Poetry-Projects presented as a collective work by Schools (students and teachers):
Ø  1st prize  500 euro, that have to be devoted to an humanitarian scope chosen by the awarded students and teachers
Ø  other minor prizes.
 
To the prized or considered as noteworthy schools - groups, which will come to Trieste for the prize- giving ceremony a whole day of readings and performance is reserved in an important location of the city. Students will have the opportunity to read their poems and teacher to explain their projects.
 
The official award will be given to the teachers during the prize giving Ceremony in Castello di Duino.
 
Projects must be sent as follow:
 
2 copies by regular mail  to Prof. Gabriella Valera Gruber, Via Matteotti 21, 34138, Trieste (Italy). As far as the deadline is concerned, we will take into consideration the postmark, but no project will be accepted, which arrives after the jury has started its evaluation process (soon after the deadline).Possibly also a copy  by E-Mail  to castelloduinopoesia@gmail.com
 
PUBLICATION OF THE RESULTS
 
The list of the winners will be published in the website of the competition www.castellodiduinopoesia.org
 
Winners will be informed by e-mail, phone or normal post.
 
The prise-giving ceremony will take place on March 22, 2015 in Duino Castle
 
 
Application Form (Section I. and II.)
 
Name ,                                                Surname ,
Birth Date,                                          Nationality, 
Address,                                              City,                                                 Country,
Phone,                                                 E-Mail,
Title of the work,  
 
Statements:
I declare that the work….     ….is my original work, has never been prized and is unpublished.
I give my permission to its possible publication and presentation to the general audience
I declare that I have not  subscribed to SIAE nor to any other similar Societies, which protect copyrights.
 
Application form (Section III-Schools)
 
Name of the teacher ,                                 Surname of the teacher ,
School 
List of the participants students   
Address of the school
City,                                                           Country,
Phone,                                             E-Mail of the school
E- Mail of the teacher
  
Statements:
I declare that the work….     ….is an original work, has never been prized and is unpublished.
I give  permission to its possible publication and presentation to the general audience
I declare that the authors have not  subscribed to SIAE nor to any other similar Societies, which protect copyrights.
 
Info: Prof. Gabriella Valera Gruber, Via Matteotti 21, 34138 Trieste, Italy - Tel. 0039 040 638787 E-Mailcastelloduinopoesia@gmail.com
 
 
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog