vineri, 29 ianuarie 2016

Cărți noi! Elena Vulcănescu - „Veronica Micle – Lumina dintre marmuri”, Ed. Etnos și Convorbiri literare * * * *



Editurile Etnos și Convorbiri literare, asociate, ne oferă un volum masiv (450 de pagini) intitulat Veronica Micle – Lumina dintre marmuri, titlu liric care ascunde însă rezultatul unor foarte serioase cercetări de istorie, nu doar de istorie literară. Autoarea lui este o pătimașă cercetătoare a vieților și genealogiilor unor personalități din secolul XIX, Elena Vulcănescu.
Poeta Elena Vulcănescu a trecut cu succes, de mulți ani, în tabăra istoricilor literari. O opțiune firească pentru o autoare care a consacrat mulți ani studiilor de istorie și cercetării arhivelor. Timpul literar căruia îi consacră totalitatea eforturilor sale istoriografice este secolul al XIX-lea, mai exact a doua jumătate a sa, care e epoca marilor clasici și care ascunde destule lucruri încă insuficient cercetate sau interpretate discutabil.
Din acest efort au ieșit volumele București-Paris via Mircești (2007), consacrat lui Vasile Alecsandri, premiat de Asociația Scriitorilor București, și Veronica Micle, muza dintre Eminescu și Caragiale. Nefericita iubită a lui Eminescu rămîne azi în atenția autoarei, care deține o cantitate enormă de informație și pe care o valorifică nu numai cu talent ci și cu o abilitate detectivistică demnă de Agatha Christie și personajele ei. Deși e o carte serioasă, documentată cu acribie, volumul Elenei Vulcănescu e palpitant, stîrnește lectorului curiozitate și pasiune ca un roman de bună calitate.  
            O prefață cuprinzătoare a lui Antonio Patraș semnalează meritele indiscutabile ale volumului și ale autoarei în general între care găsirea și furnizarea de informații în „cascadă”, termen foarte potrivit. Poate nu destul subliniază prefațatorul meritele scriiturii unui condei de talent, care salvează numita cascadă de păcatul curent la alții de a plictisi cititorul.

Elena Vulcănescu îl poartă pe acest cititor printre mărturii și documente, ipoteze și dovezi asemeni unui ghid nu doar informat, ci înzestrat cu o deosebită capacitate de a transfera, odată cu extinsele sale cunoștințe, entuziasmul pentru temă și pentru cercetarea ei. Încît numitul cititor se simte vinovat că știe prea puțin despre scriitorii secolului al XIX-lea românesc, despre biografiile și destinele lor, despre mediul lor ba și despre alți actori ai scenei culturale din acea epocă: profesori, arhitecți, pictori, sculptori ori doar oameni de lume, beneficiari ai unei educații alese și care constituiau de fapt publicul artiștilor invocați. Scriitoarea le urmărește cu atenție existența ca și moștenirea lăsată spre beneficiul posterității.
De-a dreptul fascinant este capitolul dedicat „Statuilor Casei Monteoru”, pe care cititorii revistei noastre l-au putut parcurge, în avanpremiera volumului, în numărul 10/2015. În legătură foarte apropiată cu protagonista cărții, Veronica Micle, povestea celor două statui, realizate de Ioan Georgescu și de Ștefan Ionescu-Valbudea pe la 1889-1892, reprezentînd alegoric „Industria casnică”(reprodusă și pe coperta volumului) și „Agricultura” au împodobit curtea fostului sediu al Uniunii Scriitorilor pînă prin anul 1916, cînd proprietara de atunci le cedează sub formă de onorariu unui avocat, Constantin Romano, care le duce pe domeniul său de la Pleșoiu (pe atunci în județul Argeș, azi în Vîlcea). Statuile sînt urgisite în perioada comunistă, ajungînd „văruite” în intersecții mărunte ale orașului Slatina, și revin la familia proprietarului după recuperarea domeniului Pleșoiu de urmașii avocatului Romano. Au fost restaurate în 2008, ne asigură autoarea, și strălucesc și azi nemurind chipul modelului lor: muza Veronica Micle, inspiratoare de poeți dar și de sculptori.

Întregul volum – capitolul evocat mai sus nu face excepție – este ilustrat bogat, în culori, cu imagini interesante, multe inedite, descoperite de cercetătoare.
Ultimele două capitole redau zilele lui 1889 în care Veronica a locuit în București pe Strada Soarelui pentru ca, spre vară, să se mute la Văratec unde a ales să moară (sinucidere cu arsenic, decide autoarea cărții) și respectiv reconstituirea ultimelor zile din viața „muzei”. Veronica profită de boala fiicei sale Virginia, care o însoțea și căreia i se recomandaseră „picături de arsenic”, și comandă o sticluță care îi este procurată de o prietenă apropiată, scriitoare și ea, Maica Smara (Smaranda Gheorghiu-Gârbea, printr-o întîmplare mătușă prin alianță a autorului acestei cronici, și ai cărei urmași trăiesc și astăzi la Genova). Fratele Smarei, medic, trimite fără bănuială „leacul” de care Veronica abuzează voit, încît - la 3 august 1889, și nu 4 august cum precizează, scrupulos ca totdeauna, Elena Vulcănescu – pe nefericita poetă scrie, după titlul iubitului ei „Emin”: Mortua est. Dar „ea răsare sub nobila daltă” a artiștilor – cum inspirat spune biografa ei - pentru posteritate.

Volumul Elenei Vulcănescu este rezultatul unor cercetări extrem de complexe întreprinse cu o tenacitate remarcabilă. Nu mai puțin, coroborarea informațiilor pentru a contura cît mai veridic împrejurările descrise și personalitățile celor implicați sînt de natură să trezească admirația deosebită pentru efortul și sagacitatea autoarei. Ea nu neglijează niciun detaliu și le adună pe toate pentru a întregi portrete vii și un peisaj de fundal remarcabil prin credibilitatea lui.
Elena Vulcănescu, a cărei consacrare nu a așteptat acest volum, realizează un tur de forță demn de toată admirația. Ca urmare, aștept volumul următor, anunțat la finalul acestuia și intitulat „Valeria Micle Sturdza, prințesa fără cîntec”, cu mare și justificată nerăbdare.

luni, 25 ianuarie 2016

William Shakespeare - Sonetul III din „Pelerinul îndrăgostit”. Traducere nouă

Să ne bucurăm împreună de o capodoperă!


Secțiunea a III-a din „Pelerinul îndrăgostit” e atribuită cert lui William Shakespeare, fiind reluarea aproape identică a unui sonet din Love s Labour s Lost (în trad. mea „Deșarte disperări din dragoste”) din aproximativ 1598, deci o lucrare de tinerețe.

William Shakespeare

           Sonetul III din „Pelerinul îndrăgostit”

...
III. (variantă din Deșarte disperări din dragoste, IV.2.58-71)

Oare, din rai, al ochilor tăi glas
-Poruncă imposibil de-nfruntat-
Nu m-a împins la jurămîntul fals?
Deci nu mă pedepsi că l-am călcat.
Trădam cuvîntul dat unei femei,
Tu ești zeiță - am dovezi - deci nu
Pe tine te-am mințit. Din ceruri, vei
Da alinare chinului tot tu.
Ce-i jurămîntul? Abur. Răsuflare.
Tu, soare drag, duci raze-n lutul greu.
Prin tine, astfel, aburul dispare:
De-o fi păcat, să știi că nu-i al meu!
Dar și de-aș fi mințit, care e baiul?
Doar nu sînt prost să pierd, din asta, raiul.

                                                              Traducere: Horia Gârbea

miercuri, 20 ianuarie 2016

Cărți noi! Amorf și magic în „Solenoid”

                                       


            În copilărie am locuit între Hala Traian și Foișorul de Foc într-o clădire care avea fascinante subsoluri, o centrală termică situată la sub-subsol, prevăzută cu vane, manometre și flanșe misterioase (a funcționat pînă în 2010), curți interioare mărginite de ziduri înalte, acoperite cu iederă, și calcane sumbre ale clădirilor din jur. Peste un astfel de zid știam că săriseră bunicul meu și un văr al tatălui meu, în 1956. Vărul tatălui meu, medicinist, era căutat de securitate pentru agitații anticomuniste, și locuia la familia mea atunci. Bunicul l-a ajutat să scape arătîndu-i pe unde se poate strecura. Momentul represiunii dure a trecut și omul și-a terminat studiile fără a ajunge la pușcărie. Bunicul meu a scăpat și el atunci, fiind arestat abia în 1961.
Cînd eram mici, fratele meu și cu mine eram convinși că măcar una dintre boxele subsolului are comunicare cu tuneluri secrete care răzbat în parcul din apropiere sau sub clădirile emblematice ale zonei: Hala și Foișorul. Patru din cele șase camere ale apartamentului, aveau cîte două intrări fiind ideale pentru „v-ați ascunselea”.
La fel de fascinant era podul imobilului nostru, cu geamuri mici și lucarne. Știam că acolo ascunsese bunicul bijuteriile atît de bine că nu fuseseră găsite la percheziții pînă cînd el însuși nu făcuse o schiță cu ascunzătoarea. Cîteva ne-au fost restituite spectaculos, în 2012, într-o încăpere din subsolul blindat al BNR. Și totuși podul nu-și dezvăluise toate secretele! La prăbușirea calcanului, la cutremurul din 1977, am găsit un segment de bandă cu 9 (nouă!) cartușe de mitralieră anti-car, intacte. Tot bunicul ni le-a arătat și le-a extras gloanțele în fața noastră cu un patent, colectînd pulberea pe care a aprins-o demonstrativ și lăsîndu-ne să ne jucăm cu cartușele și gloanțele rămase inofensive.
            În copilărie – în anii 1960 - o plimbare la Circ sau în Parcul Tei, pe atunci prevăzut cu vaporaș și trenuleț de agrement, era o aventură pentru noi, copiii. Pe străzile mici creștea mușețel prin rosturile pavajului din piatră de rîu, iar odată am văzut pe un trotuar cîteva rațe. De altfel cocoșii ne vesteau răsăritul de pe străzi ca Plantelor, Popa Soare, Sf. Ștefan.

                                                                       *

            De toate acestea mi-am amintit intens, în stare de trezie, dar și în vis, citind „Solenoid” de Mircea Cărtărescu. Cu tot respectul pentru prozatorii români de azi, unii dragi prieteni ai mei, niciunul nu m-a făcut să visez, cîteva nopți la rînd, „scenarii” cu copilăria mea amestecate în poveștile personajului.  Pot admite, pentru obiectivitate, că pentru un cititor care nu a locuit la Foișor și nici în Tei - cartierul în care stau acum – efectul n-ar fi atît de puternic, dar ceva magie tot este în „cărămida” lui Mircea Cărtărescu.
            S-a scris și se va mai scrie că volumul este prea lung, prolix, inegal, cu personaje care apar și nu au destine încheiate, că finalul e lung și nereușit pentru că nu derivă „logic” din premise. Cuvîntul cheie l-a scris însuși mentorul autorului și cel mai mare critic în viață, care l-a cam „ras” pe discipol: amorf! Îmi scot pălăria, dar îndrăznesc să zic: și ce dacă? Un alt critic vorbea de „arhitectură romanescă” și greșea. Nu e nicio arhitectură. Totul e moale, plastic, amorf ca bitumul, precum ceasurile lui Dali, probabil una dintre sursele vizuale de căpetenie ale cărții. Dacă exista o structură, o dispunere cristalină, „Solenoid” era altă carte, nu știu dacă mai bună. Eu cred că nu. După cum cred că ilustația de pe copertă e fix în răspărul cărții. Totul în volum e organic (în sensul chimiei organice) cu excepția solenoizilor înșiși.

            Nu trebuie să uităm cine ne spune povestea. Naratorul nu se suprapune cu autorul decît în detalii biografice de biroul populației: născut în iunie 1956, absolvent de filologie și profesor de română la o școală din Colentina. Copilăria autorului, ba și adolescența și tinerețea nici nu pot fi atît de oribile și de autiste ca ale personajului care scrie „eu”. Nici experiențele de la școala numerotată fals – din delicatețe, școala 86 fiind în Titan - nu puteau fi atît de cumplite. Dar personajul, dacă nu și autorul, „vede monstruos”.
Naratorul, scribul, nu e un scriitor de top care cochetează cu Premiul Nobel pe la casele de pariuri. Ci un refuzat (și) al literaturii, avînd un singur cititor – el însuși. De altfel în fauna din jurul lui nici nu putea avea mai mulți, trecînd peste dificultatea lui temperamentală de a comunica, fie și cu părinții sau cu prima lui soție.
Posibila parte genială a naratorului a murit - din nefericire pentru acesta, deși nu se știe dacă ea nu l-ar fi strivit - la un an: era fratele geamăn complementar, cu organele așezate „în oglindă”. Ultimul ins cunoscut care a avut „situs inversus totalis” a fost un indian și a fost examinat aiurea de medici pînă la 64 de ani fără ca vreunul să se prindă de ciudățenie. Cazuri mai moderate apar o dată la 50 000 de nașteri.
            Putem bănui că și caracterul și destinul extrem de ciudate și nefericite ale fratelui supraviețuitor fac parte din jumătatea întunecată a perechii gemelare, cea solară murind prematur.  

            „Solenoid” e o poveste de „istorie contrafactuală”: ce-ar fi putut să fie autorul dacă ar fi fost ca naratorul. Nu știm cît de puțin a lipsit. Norocul lui și al nostru este că Mircea Cărtărescu e geamănul „bun” iar cel „rău” a murit, sau mai probabil nu s-a născut. Și astfel, poemul „Căderea”, citit de autor la Cenaclul de Luni nu a fost o „cădere” precum cel citit de narator în același loc.
            Romanul – să-l numim așa, simplificator – deschide multe căi dintre care, ca în orice labirint, unele se înfundă. Sau revin în centru, mai exact în „centre”, punctele de intersecție ale magicelor „lay lines”, unde se aflau plasați solenoizii. Unul e casa, labirintică și ea, a naratorului, alta fiind vechea morgă inaugurată în 1892 și dărîmată în 1985. În locul ei se află azi, ironic, Ministerul Culturii. Aceste fire nu se pot înoda toate într-un singur punct. Astfel sînt lumile subterane, răpirea portarului școlii de către extratereștri, secta „pichetiștilor”, extraordinarul Dumnezeu al acarienilor care cultivă sarcoptul scabiei. Un subiect al atenției naratorului, după ce se ocupă de George Boole, de logica lui dar și de una dintre fiice care a scris popularul roman „Tăunul”, este topologia cvadridimensională cu accent pe studiile lui Charles Howard Hinton (soțul altei fiice a lui Boole, Mary) și „tessaractul” său, ceea ce ne duce cu gîndul la Borges, autor ce-l menționează pe Hinton.
Acum, pentru a fi drepți, paginile de „enciclopedie” sînt cam enervante, din fericire mai erupe cîte-un filon de umor, precum convertirea empirică la topologie a semidocților din școala nr. 86 prin intermediul cubului lui Ernö Rubik.

Naratorul deschide toate ușile - jurnalul său are ca simbol casa-labirint - și nu le mai trage după el. Autorul nu are nici el ce să facă: odată ce personajul-narator găsește poziția pe harta Bucureștiului a celui de-al șaselea solenoid la pagina 799, trebuie să încheie, în doar 128 de pagini. Iată peste ce număr magic s-a căzut: 128 este 2 (cuplul Narator-Irina, cuplul „gemenilor” etc.)  la puterea a 7-a (cei șase solenoizi plus al șaptelea, cel astral sau, dacă vrem, cel din a patra dimensiune).
Să mai notez că romanul sau ce-o fi are 837 de pagini, adică de trei ori cîte trei ori 31, iar 31 este un număr prim simbolic stenic, generat de vibrația cîmpurilor lui 3 și 1!
Sînt sigur că nici naratorul, nici editorul, ba nici Mircea Cărtărescu însuși nu s-au gîndit la asta! Dar... „there are more things in heaven and hell, Horatio”!
Deci autorul, presat de cîmpurile magnetice magice generate de propriu-i solenoid, sucește brusc gîtul narațiunii și, grație acelorași cîmpuri sau doar unui capriciu divin, Bucureștiul comunist se ridică la cer, lăsînd vederii naratorului, scăpat cu partenera lui și fetița lor, „legiunile de demoni” de sub el. Simbol sau nu al Revoluției care a eliberat oameni și demoni, cert e că așa se termină romanul. Naratorul își rupe manuscrisul, dar autorul îl duce la editură așa, cu toate ușile labirintului deschise.
Chiar și un solenoid este un „labirint”, dar unul în care nu te poți rătăci, umblînd, elicoidal, în jurul unui gol interior. „Solenoid” - cartea – este un material organic amorf dar viu, un procariot fără membrană și cu nucleul în toate părțile. Va urma oare o „explozie cambriană” a vieții?

Este uluitor că un om în toate mințile a putut să-și imagineze un narator nu tocmai în toate mințile care a scris așa ceva. Cu toate defectele ei (de atribuit, de ce nu, naratorului) „Solenoid” merită numele de carte  mai mult decît 99% din obiectele de pe rafturile librăriilor. Că ar fi „cea mai bună” din lume, țară, eră geologică etc., cum s-a scris, vom mai vedea... 

P.S. Nu cred că semnul M trasat de liniile palmei oricărui om vine de la Mors, ci de la Melior! Spre deosebire de Narator, eu sînt optimist.

joi, 7 ianuarie 2016

Concurs de debut al Editurii „Caiete Silvane”


 
 
Regulamentul Concursului de debut al Editurii „Caiete Silvane”

Editura Caiete Silvane, editura Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, instituție a Consiliului Județean Sălaj, organizează concursul anual de debut, ediţia 2016, cuprinzând următoarele secţiuni:
Poezie;
Proză;
Critică şi istorie literară;
Eseu.
 
Manuscrisele, în limba română, participante la concurs vor fi expediate, cel târziu până în 19 februarie 2016,  în format electronic (pdf sau doc) pe adresele caietesilvane@yahoo.com sau office@caietesilvane.ro sau prin poștă, în format printat, însoțite de varianta în format electronic, la adresa Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Zalău, Piața 1 Decembrie 1918, nr. 11 (cu mențiunea pe plic pentru Concursul de debut al Editurii „Caiete Silvane”).

Manuscrisele trebuie să aibă: cele de poezie, maxim 50 de pagini (format A4, corp de literă 12),  cele de proză/ critică literară/istorie literară, maxim 400.000 de semne, iar cele de eseu maxim 300.000 de semne.
Lucrările declarate câştigătoare (de un juriu format din personalități ale lumii literare) vor fi anunțate la Zilele revistei „Caiete Silvane” (18 – 20 martie 2016) și vor fi publicate la Editura „Caiete Silvane” până la ediția următoare a Zilelor menționate. Sunt acceptate şi manuscrise ale autorilor care au fost incluşi anterior în antologii sau au publicat în volume colective.
Premiile concursului constau exclusiv în publicarea volumelor (la cele patru categorii menționate).
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Relatii suplimentare pot fi obţinute la telefon 0724570646  sau prin e-mail la adresele: caietesilvane@yahoo.comoffice@caietesilvane.ro.

vineri, 18 decembrie 2015

Traduceri din Shakespeare. Ediția îngrijită de George Volceanov


Înainte de a intra într-un nou an Shakespeare, 2016 - 400 de ani de la moartea scriitorului, în care va apărea cel puțin vol. XI al ediției de Opere, ediție îngrijită de George Volceanov și în curs de apariție la Editura Tracus Arte (la care au apărut vol. V-X), m-am gîndit că este util să sintetizez operele lui Shakespeare apărute sau aflate în lucru în ediția menționată. Astfel, cei interesați le vor putea accesa în caz de nevoie.

Cele la care este numit traducătorul sînt apărute sau în lucru. Cele la care nu e precizat încă traducătorul, vor fi traduse în volumele următoare (XII-XVII).
În imagine, traducătorii, editorul și regretatul actor Eusebiu Ștefănescu, la lansarea vol. VI, la ICR.


Traducerile operelor lui William Shakespeare
Ediția îngrijită de George Volceanov


Furtuna - George Volceanov
Doi tineri din Verona – Lucia Verona
Nevestele vesele din Windsor  - George Volceanov și Adriana Volceanov
Măsură pentru măsură - George Volceanov
Comedia erorilor - George Volceanov
Mult zgomot pentru nimic – Lucia Verona
Deșarte disperări din dragoste - Horia Gârbea (în lucru)
Neguțătorul din Veneția – Horia Gârbea
Cum vă place – Violeta Popa
Îmblânzirea scorpiei- Violeta Popa
A douăsprezecea noapte  - Violeta Popa și George Volceanov
Poveste de iarnă - Violeta Popa
Regele Ioan  - George Volceanov
Richard al II-lea - George Volceanov (în lucru)
Henric al IV-lea partea I -  George Volceanov (în lucru)
Henric al IV-lea partea a II-a  - Lucia Verona (în lucru)
Henric al V-lea  - Horia Gârbea (în lucru)
Henric al VI-lea partea I – Ioana Diaconescu
Henric al VI-lea partea a II-a – Lucia Verona
Henric al VI-lea partea a III-a (Richard, Duce de York) – Horia Gârbea
Richard al III-lea - Horia Gârbea
Henric al VIII-lea - Lucia Verona și Horia Gârbea (în lucru)
Romeo și Julieta – Violeta Popa (în lucru)
Troilus și Cresida – Lucia Verona
Titus Andronicus - Horia Gârbea (în lucru)
Timon din Atena – George Volceanov
Iulius Caesar – Lucia Verona și Horia Gârbea
Macbeth – Horia Gârbea
Hamlet – Violeta Popa și George Volceanov
Othello – Lucia Verona
Antoniu și Cleopatra – Ioana Diaconescu și Horia Gârbea
Eduard al III-lea – George Volceanov
Doi veri de stirpe aleasă – George Volceanov
Sir Thomas More
Cardenio
Tragedia Spaniolă (atribuită lui Thomas Kyd, W.S. a colaborat la ea)

*
Sonete – Violeta Popa
Phoenix și Turturelul – Lucia Verona
Venus și Adonis
Necinstirea Lucreției
Pelerinul îndrăgostit


joi, 17 decembrie 2015

Antologia SF și Fantasy „Worlds And Beings” se va lansa la ICR.


Poate fi achiziționată de la Librăria ICR. Pentru comenzi accesați e-icr.ro

Festivalul Concurs Alexandru Macedonski


Asociaţia Macedonenilor din România anunță:


Descrierea evenimentului :

Asociaţia Macedonenilor din România organizează Ediţia a III-a a Festivalului-Concurs de Literatură „Alexandru Macedonski”, adresat atât scriitorilor care nu au debutat în volum, cât şi celor cu unul sau mai multe volume editate, membri sau nu ai Uniunii Scriitorilor din România.
Întrucât poetul Alexandru Macedonski este de origine macedoneană, concursul se adresează cu precădere scriitorilor de etnie macedoneană, membri sau simpatizanţi ai Asociaţiei Macedonenilor din România, dar, în egală măsură, se adresează tuturor minorităţilor din România, cât şi tuturor creatorilor – cetăţeni români care vor să participe la acest festival organizat sub egida A.M.R.



2015%2012%2007%20regulament%20concurs.doc

Mai multe detalii şi RSVP pe ÎNSEMNE CULTURALE :
http://insemneculturale.ning.com/events/event/show?id=6515444%3AEvent%3A775592&xgi=1cT6GCLBS25GUg&xg_source=msg_invite_event

duminică, 15 noiembrie 2015

Lansare cu mister și groază: Scena Crimei -1


Sîmbătă, 21 noiembrie la ora (inevitabil) 13, la Tîrgul Gaudeamus, la standul Editurii Tritonic, va avea loc lansarea volumului de teatru 
„Scena Crimei -1”
cuprinzînd piesele premiate la concursul de piese polițise al Teatrului Coquette, ediția I - 2015.

Autorii premiați: Olga Delia Mateescu, Horia Gârbea, Denis Dinulescu.
Prezintă membrii juriului: Lucia Verona, Ruxandra Bălașu, Bogdan Hrib (editorul volumului).

Vă așteptăm cu gloanțe, cianură și șampanie! 

Puteți aduce și alte lichide. Fără flori și grenade. 



miercuri, 11 noiembrie 2015

Premiile Filialelor București ale Uniunii Scriitorilor pentru anul 2014

         Marți 3 noiembrie, la Primăria Sectorului 2, în sala de consiliu, a avut loc ceremonia acordării Premiile Filialelor București ale Uniunii Scriitorilor din România.
            Ceremonia a fost organizată de Primăria Sectorului 2, primar fiind domnul Neculai Onțanu, inițiatorul partenerialului între Primăria Sectorului 2 și Uniunea Scriitorilor, reprezentată la Gală prin prim-vicepreședintele său, domnul, vicepreședintele său, domnul Varujan Vosganian și prin vicepreședintele său, domnul Gabriel Chifu și președinții celor șase filiale bucureștene. Președintele USR, Domnul Nicolae Manolescu, nu a putut participa, absența domniei sale fiind regretată de cei prezenți ca și cea a domnului primar Onțanu, reprezentat de doamna director Mariana Georgescu.
În numele gazdelor, doamna director Mariana Georgescu a subliniat că a fost pentru a unsprezecea oară cînd această Gală este găzduită de Primăria Sectorului 2, evenimente la care totdeauna au fost răsplătiți cu premii cei mai valoroși scriitori bucureșteni, membri ai Uniunii Scriitorilor dar și debutanți de valoare. An de an, din 2005, fără nicio întrerupere, Primăria sectorului 2 a fost și este alături de toți scriitorii de valoare.
        


Atît gazdele și organizatorii, cît și scriitorii care au luat cuvîntul au apreciat că și în acest an, ca de fiecare dată, laureații au fost desemnați  de jurii competente din cadrul filialelor Uniunii, că prin activitatea ei Uniunea și revistele ei bucureștene sînt demne de stimă, sînt cele care propagă în București cultura vie, literatura contemporană, valorile artei literare.

S-a amintit de colaborarea între Primărie și Uniunea Scriitorilor care este veche și susținută, nu se limitează la această Gală. Scriitorii bucureșteni participă la multe acțiuni ale primăriei la sediul acesteia și în centrele culturale de pe teritoriul sectorului 2 unde se implică în evenimente semnificative. Vreme de 11 ani, zeci de scriitori au primit aceste premii ceea ce înseamnă tot atîtea opere de valoare intrate în patrimoniul național și susținute așa cum se cuvine de Primărie și Uniune. S-a exprimat de asemenea încrederea în rezistența peste timp a acestor creații.




Pe lîngă premiile cartea anului, unele filiale, prin juriile lor, au acordat și premii Opera Omnia unor personalități bine cunoscute, cu o carieră îndelungată, cu experiență literară de decenii.
Deși, pe alocuri, emoția a făcut ca intervențiile laureaților să se prelungească sau, dimpotrivă, să nu se producă deloc, momentele de interes nu au lipsit, nici cele de umor, campionul acestora fiind Alex Ștefănescu. El a primit ca „bonus” la Premiul „Opera Omnia” al Filialei București – Critică literară, de la un membru al juriului, profesorul Eugen Negrici, un fazan, vînat fără îndoială de dăruitor.

Marele Premiu, acordat de Primarul Sectorului 2 de comun acord cu Președintele Uniunii Scriitorilor a mers în acest an la un scriitor complet: poet, eseist și traducător de prestigiu care, la aproape 90 de ani de viață își va aniversa, odată cu cei 90 de ani și 70 de ani de la primul volum, premiat în 1947 cu Premiul Ion Minulescu, și rămas în manuscris: Barbu Cioculescu. Cei prezenți i-au urat La Mulți Ani și au dat glas dorinței de a se întîlni cu aceeași bucurie la centenarul cunoscutului autor.


            


Ceremonia s-a încheiat cu urarea poetului și prozatorului Varujan Vosganian de a avea în anul următor, pe podiumul Galei mai mulți tineri debutanți.
Ca în fiecare an, Gala Premiilor Filialelor București ale Uniunii Scriitorilor din România a fost un moment de autentică sărbătoare, un prilej de întîlnire și comuniune spirituală a scriitorilor bucureșteni din toate generațiile. Cei prezenți, foști, actuali și posibili viitori laureați au exprimat mulțumirile lor Primăriei gazdă, juriilor și conducerii USR pentru evenimentul la care au luat parte.

*

            PREMIILE FILIALELOR BUCUREȘTI ALE USR – 2014

Premiul Filialei București Poezie a USR pentru Cartea Anului 2014 :
            Eugenia Țarălungă pentru volumul Rabatabil la cerere, Ed. Tracus Arte

Premiul Filialei București Poezie a USR pentru Cartea de Debut a Anului 2014
            Alina Naiu pentru volumul  Intangibil 54, Ed. Palimpsest

Premiul Filialei București Proză a USR pentru Cartea Anului 2014
Ioan Groșan pentru volumul Lumea ca literatură. Amintiri, Ed. Polirom

Premiul Opera Omnia pe anul 2014 Filialei București Proză a USR
Ioan Lazu

Premiul Filialei București Dramaturgie a USR pentru Cartea Anului 2014
Mircea M. Ionescu pentru volumul Monolog în doi cu moartea la ușă, Ed. Tracus Arte

Premiul Opera Omnia pe anul 2014 Filialei București Dramaturgie
Ecaterina Oproiu
Dinu Grigorescu

Premiul Filialei București Critică, eseistică, istorie literară a USR pentru Cartea Anului 2014
Mihai Zamfir pentru volumul Tropice surâzătoare, Ed. Cartea Românească

Premiul Opera Omnia pe anul 2014 Filialei București Critică, eseistică, istorie literară
Alex Ștefănescu

Premiul Filialei București Traduceri literare a USR pentru Cartea Anului 2014

Constantin Geambașu  pentru traducerea volumului "Secolul meu. Confesiunea unui intelectual european. Convorbiri cu Czeslaw Milosz" de Alexander Wat, Editura Humanitas
Această filială a mai acordat premii traducătorilor A. Săhlean, George Grigore și  Sorin Mărculescu 

Premiul Filialei București Literatură pentru copii și tineret a USR pentru Cartea Anului 2014
Romulus Lal pentru volumul Sub Iatagan

Premiul Opera Omnia pe anul 2014  al Filialei București Literatură pentru copii și tineret a USR

Gheorghe Zarafu
Petru Demetru Popescu

Primăria sectorului 2 București și Uniunea Scriitorilor din România  au acordat
PREMIUL OPERA OMNIA AL FILIALELOR BUCUREȘTI ALE USR PE ANUL 2014

                                            Domnului Barbu Cioculescu


luni, 12 octombrie 2015

Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLVII-a,

Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, Societatea Scriitorilor Târgovişteni,
Biblioteca Judeţeană  „I.H. Rădulescu”. Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” anunță:

Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLVII-a, Târgovişte, 6 - 7 noiembrie  2015 

În organizarea Centrului Judeţean de Cultură Dâmboviţa, a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, a Bibliotecii Judeţene  „I.H.Rădulescu”, a Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească”, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, se desfăşoară Concursul Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”, cu patru secţiuni de creaţie (poezie, proză scurtă, eseu şi teatru scurt), ajuns anul acesta la ediţia a XLVII-a. 

Concursul se adresează creatorilor din toată ţara, care nu au împlinit 40 de ani, indiferent dacă sunt membri ai uniunilor de creaţie ori  au volume de autor.

Concurenţii – care pot participa la una sau mai multe secţiuni - se vor prezenta la concurs cu un grupaj de maxim 10 titluri pentru secţiunea de poezie,  3 proze, însumând maximum 8 pagini la secţiunea proză scurtă, 1-2 piese de teatru scurt (inclusiv piese pentru copii), pentru secţiunea teatru scurt. Se pot aborda teme la alegere. La secţiunea eseu ( două lucrări de circa 4 – 5 pagini), tema este „Scriitori târgovişteni fondatori ai literaturii române premoderne” (poeţii Văcăreşti, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova, Ion Ghica).

Lucrările vor fi editate în word, cu caracter Times New Roman, corp 12, la un rând şi jumătate. Acestea vor avea un motto, ce se va regăsi într-un plic închis, conţinând un CV detaliat (numele concurentului, data naşterii, activitatea literară, adresa şi, obligatoriu, numărul de telefon), şi vor fi trimise prin poştă (imprimate pe hârtie şi pe un CD), până la data de 25 octombrie 2015, pe adresa: Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, str. A. I. Cuza nr.15, cod poştal 130007, Târgovişte. În cazul în care, lucrările vor fi trimise prin poşta electronică (e-mail – strategiiculturale@yahoo.com), acestea vor fi însoţite de un motto, precum şi de un CV (datele personale solicitate mai sus), organizatorii asigurând confidenţialitatea acestora până ce juriul va delibera şi va stabili premianţii ediţiei.Concurenţii care au obţinut un premiu la una dintre secţiuni, în ediţiile anterioare, se vor putea înscrie în concurs doar la o altă secţiune.Concurenţii care nu vor trimite  toate datele de identificare (în special data naşterii) vor fi eliminaţi din concurs.

Nu vor participa la concurs lucrările care vor fi trimise după 25 octombrie 2015, 

Premianţii vor fi invitaţi de către organizatori în zilele 6 şi 7 noiembrie 2015, la Târgovişte, la manifestările organizate în cadrul Festivalului-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” – ediţia a XLVII-a, 2015.

Premiile, în număr de 18, în valoare de circa 5000 lei, vor  fi acordate concurenţilor, în vechea Cetate de Scaun, cu ocazia festivităţii de încheiere a concursului. De asemenea, lucrările premiate vor fi publicate într-un volum editat de Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, în colaborare cu Editura „Bibliotheca”.

Relaţii suplimentare:

Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa – telefon-0245/611184; e-mail – strategiiculturale@yahoo.com sau pe pagina www.cjcd.ro (unde vor fi publicate şi rezultatele finale).

miercuri, 7 octombrie 2015

FestLit Cluj 2015. Ediția a 2-a, reușită ca și prima

Juriul Festivalului Național de Literatură, FestLit 2015, a acordat luni seara Marele Premiu al festivalului profesorului Corin Braga, decan al Facultății de Litere din Cluj.
Potrivit comunicatului transmis presei, nominalizaţii ediției a doua ai FestLit au fost: Graţiela Benga, Corin Braga, Rodica Braga, Al. Cistelecan, Dan Cristea, Vasile Dan, Mircea A. Diaconu, Mircea M. Ionescu., Angelo Mitchievici, Doru Munteanu, Aurel Pantea, Doina Ruşti, Octavian Soviany, Victor Gh. Stan, George State, Maria Şleahtiţchi, Cornel Mihai Ungureanu, Dumitru Ungureanu. Juriul FestLit Cluj 2015 a fost alcătuit din Cornel Ungureanu, preşedinte, Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Emilian Galaicu-Păun, Antonio Patraş, Irina Petraş, Răzvan Voncu.
Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor i s-a decernat Premiul pentru cea mai bună filială a anului

marți, 29 septembrie 2015

Luceafărul de dimineață. Nr. 9/ 2015


În curînd va apărea nr. 9 / 2015 al revistei Luceafărul de dimineață. 

Sumarul se deschide cu cronica literară dedicată de Dan Cristea volumului „Nous” de Liviu Ioan Stoiciu. În paginile centrale, Alex Ștefănescu, noul redactor-șef, publică fragmente din viitorul volum: „Eminescu poem cu poem”. Revista găzduiește trei poeme noi de Ana Blandiana. 

Creația literară e reprezentată și de textele semnate de Liviu Capșa (poezie), Cătălin Rădulescu, Mira Fetici și Leonard Oprea (proză), Nicolae Coande și Camelia Pantazi Tudor (eseu). Irina Budeanu publică un dens interviu cu Nico Nitai, cunoscut regizor din Israel, iar Horia Gârbea un reportaj de la Tîrgul de Carte de la Beijing. Ioan Holban realizează o pagină „Focus” analizînd poezia lui Horia Bădescu. Poeme de Antonio Della Rocca traduce Simona Grazia Dima. 

Caietul critic este compus din numeroase recenzii la zi: Radu Voinescu, Ioan Buduca Felix Nicolau, Andrea Hedeș, Emil Lungeanu, Constantin M. Popa, Ana Dobre, Dan Stanca, Marian Teodorescu, Monica Grosu scriu despre volume de L. Vișan, V. Tecar, E.D. Prodan, Daniel D. Marin, Linda Maria Baros, Dodo Niță, Ion Marin, Octavian Soviany, Anca Visdei, Mircea Daneliuc. Ioan Groșan semnalează volumul memorialistic al lui Radu Sergiu Ruba „O vară ce nu mai apune”. La rubrica de carte străină, Dan Stanca și Laura Botușan se referă la romane de M. Houellebecq și Therese Anne Fowler. 

Cronicile de arte sînt susținute de Dinu Grigorescu, Călin Stănculescu, Dumitru Ungureanu, Costin Tuchilă, Iolanda Malamen, cele de educație și sport de Adrian Costache și Gelu Negrea. O scurtă și ironică revistă a presei completează un sumar variat. 

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog