vineri, 28 iunie 2013

Lilian Zamfiroiu – un om făcut pentru ICR

De mult n-am mai auzit o veste atît de surprinzător bună ca numirea ministrului consilier dr. Lilian Zamfiroiu la conducerea ICR. Atît de bună încît mi-a vindecat o parte din supărările recente. Privind acum cu detașarea firească a celui dinafară valul numelor care s-au rostit în zilele de dinainte de 24 iunie mă gîndesc că multe gloanțe au trecut din fericire pe lîngă fruntea ICR și soluția e nesperat de potrivită.

            Pe Lilian Zamfiroiu l-am cunoscut în îndepărtatul an 1984, studenți fiind amîndoi, în presa studențească, așa cum exista ea supusă unei cenzuri de foc care suspecta pînă și faptul că numele lui Cervantes apărea într-o cronică de sport sau că lui Nichita Stănescu i se asocia epitetul „crepuscular”. Dar l-am întîlnit și la cenaclurile universitare ale acelui timp cînd Cenaclul de Luni dispăruse și Universitas și Junimea încercau să-i țină locul. Pentru mine, așadar, Lilian Zamfiroiu e un nouăzecist cu acte în regulă. A terminat filologia, dacă nu mă înșel, dar nu cred, într-o promoție care-i cuprindea și pe viitorii critici Dan-Silviu Boerescu și Caius Dobrescu și, parcă, și pe Iulian Costache. Cu Iulian a lucrat la Ministerul Învățămîntului.

Ulterior ne-am întîlnit mai rar, totdeauna cu bucurie pînă cînd l-am regăsit alături de amasadorul Nicolae Manolescu cu care a avut privilegiul să lucreze în ultimii ani. De altfel un lucru pe care-l am în comun cu Lilian Zamfiroiu este faptul că am avut și eu ocazia fericită să colaborez cu dl. Nicolae Manolescu din 2005 încoace, apropiindu-mă astfel de idolul adolescenței mele literare. Alt element comun este respectul nostru pentru profesorul Manolescu, poate doar Alex Ștefănescu să-l stimeze mai mult decît noi…J

            Lilian Zamfiroiu are numeroase calități ce-l recomandă pentru noul post, pe care-l va ocupa de la 10 iulie: modestie dar și curaj, inteligență și toleranță, simțul actualității dar și al istoriei (e doctor în istorie cu o teză despre care am scris elogios la momentul apariției), bunătate nativă și eleganță de diplomat. Iubește cultura, dar nu are orgolii de artist. Cunoaște lumea culturală, dar nu încearcă să se afirme „făcînd ordine” în ea. Nu în ultimul rînd, e un abil vorbitor al multor limbi străine și un excelent conducător auto.


            Sînt sigur că, ajuns într-o serie, orice s-ar spune, „grea”: Buzura-Patapievici-Marga, Lilian Zamfiroiu va face față cu bine unor imense provocări și așteptări. Îi doresc mult succes și-l voi urmări cu simpatia dintotdeauna. 

Victor Ponta a vizitat Azerbaidjanul

Iată ce comunică presa din Azerbaidjan despre această scurtă dar importantă vizită:
„Romanian Prime Minister Victor Ponta has arrived in Azerbaijan for an official visit. At the Heydar Aliyev International Airport, the Romanian PM was welcomed by Azerbaijan`s deputy Premier Elchin Afandiyev and other officials. Victor Ponta and Elchin Afandiyev had a brief talk in the airport`s VIP lounge.
 01_ruminiya-bash-nazir-faxri-xiyaban-ziyarat
Romanian Prime Minister Victor Ponta has visited the Alley of Honours to lay a wreath at the tomb of national leader, founder and architect of modern Azerbaijani state Heydar Aliyev. The Romanian Prime Minister also visited the Alley of Martyrs to commemorate Azerbaijani heroes who gave their lives for the country`s independence and territorial integrity.
He laid a wreath at the Eternal Flame monument.
 ponta-baku1
Prime Minister of Romania Victor Ponta has already completed his official visit to Azerbaijan.A guard of honor was lined up for the Prime Minister at the Heydar Aliyev International Airport decorated with the national flags of the two countries. Victor Ponta was seen off by Azerbaijan`s Deputy Prime Minister Elchin Afandiyev and other officials.”
Dacă nu mă înșel, e prima vizită a premierului actual în Azerbaidjan. Investițiile acestei țări în România sînt extrem de importante și toate eforturile diplomatice în acest sens sînt justificate. În acest context nu cred că mai are rost să subliniez cît de deplasate sînt îngîmfările celor care cred că ar trebui să ne ținem departe de zona Caucazului în general și de Azerbaidjan în special. O asemenea atitudine este, pentru a folosi cel mai blînd termen, iresponsabilă.

miercuri, 26 iunie 2013

Huppy și monștrii mărilor!


Pasiunea  lui Huppy pentru dinozauri, reptile preistorice, pești din Devonian, amoniți, trilobiți și alți basilosauri se canalizează tot mai mult în favoarea monștrilor din mări în defavoarea celor de uscat. Zi de zi, Huppy caută pe youtube și alte situri secvențe care reconstituie foarte veridic viața și partidele de vînătoare ale acestor creaturi. 

Presupun că la el chemarea spre asemenea lighioane este ceva ereditar pe linie maternă: mama biolog (mai ales zoolog) de ape, un unchi matern distins specialist în pești, amfibieni și reptile. Pentru Huppy un șarpe sau o broască rîioasă nu sînt niște creaturi de evitat (ca pentru mine), ci obiecte de studiu atent.

Desigur, prima lecție de învățat pentru el este că megalodonul mai mare înghite rechinul preistoric mai mic. Dacă nu cumva e tocmai invers. 

duminică, 23 iunie 2013

În curînd: Luceafărul de dimineață, nr. 6/2013


În curînd va apărea revista Luceafărul de dimineață, nr. 6/2013. 

Invitatul lunii este criticul Cornel Ungureanu iar interviul lunii este realizat de Andra Rotaru cu prozatorul Adrian Buzdugan. 

Caietul critic este alcătuit din recenzii semnate de Simona Grazia Dima, Viorica Răduță, Andrea Hedeș, Ana Dobre, Radu Voinescu, Traian T. Coșovei, Adrian G. Romilă, Felix Nicolau, Geo Vasile. În numărul 6 publică poezie Cristian Burada și Anghel Gâdea ca și tinerii poeți Dorina Scurhan și Alexandru Cazacu, proză Cristian Rădulescu și Constantin Arcu și eseu Bogdan Crețu. 

Sînt reflectate evenimente literare recente precum Premiile USR și ale revistei Luceafărul de dimineață, Festivalul internațional Tudor Arghezi, Turnirul Poetic de la Gyula, Colocviul Tinerilor Critici. Rubricile obișnuite ale revistei sînt semnate de Radu Aldulescu, Adrian Costache, Ana Maria Nistor, Călin Stănculescu, Gelu Negrea și Iolanda Malamen.

vineri, 21 iunie 2013

Căldură mare la Cluj. Răzbunarea lui Mitică? * Bucurii plătite cu o tristețe

 Am fost la Cluj la Tîrgul de Carte Transilvania, ediția I. Organizare bună (mulțumesc Editurii Eikon, dlui Ajder). Dar - ironie a lui Caragiale sau a personajului său, Mitică, nu prea iubit în Transilvania - o căldură de foc, cît cea din „Căldură mare” și ”Petițiune” la un loc. Noroc cu zecile de localuri și terase primitoare de pe Strada Eroilor și nu numai unde, mai ales cînd se lăsa puțin seara și astrul se ascundea după turle, gemea de lume iar gheața se topea cu folos în lichidele din pahare. Notez cu plăcere „La Piazzetta” cu farmecul ei aproape genovez și „Insomnia”, cam vis-a vis de regretata „Arizona”.

Dintre amici alături de care am petrecut minute și chiar ore plăcute la lansări de carte și nu numai: doamnele Florica Bud și Andrea Hedeș venite de la Baia Mare și Dej, Marta Petreu, distinșii scriitori localnici: Ion Mureșan, Mircea Petean, Ion Vartic, Ștefan Manasia, Ioan-Pavel Azap, Constantin Cubleșan, Ovidiu Pecican și mulți alții de-ai Clujului. Au mai fost însă destui alții din Bistrița (Gavril Țărmure de pildă), Arad (Ioan Matiuț), și o importantă echipă de la București cu Ioan Es. Pop, George Volceanov, Ioan Cristescu, Eugen Suciu, Pavel Șușară, Cosmin Perța, ceva mai tîrziu și Dan Mircea Cipariu și desigur Mircea Tiberian care a cîntat extraordinar miercuri seară, la fel pe cît a făcut-o joi Ada Milea pe versurile lui Ion „Muri”. Am regretat că nu i-am întîlnit și pe domnii profesori Ion Pop și Mircea Muthu, ultimul mi-a trimis însă o prețioasă carte de balcanologie, un cadou care m-a încîntat. După ce nu ne-am văzut cu anii, în București fiind amîndoi, am avut plăcerea să-l întîlnesc tocmai la Cluj și pe Alexandru Dabija.

Orice bucurie trebuie însă plătită și cu o tristețe: am aflat, fiind la Cluj, de dispariția poetului Alexandru Mușina, o străveche cunoștință cu care am fost uneori în dezacord, admirîndu-l însă, și care ne-a părăsit tocmai cînd găsise calea regală a poeziei. Dumnezeu să-l odihnească!

Mi-am uitat aparatul de fotografiat la București. Pozele au fost făcute cu telefonul doamnei Andrea Hedeș căreia îi mulțumesc. În poze, doi colegi ai lui Ioan Es. Pop și Ioan însuși, alături de Ion Mureșan, H.G., Florica Bud și Andrea Hedeș (sus), cei de sus în formulă restrînsă (mijloc), Florica Bud, H.G., Andrea Hedeș, Mircea Petean, editorul primilor trei, la Limes, (jos).


miercuri, 19 iunie 2013

Stăpînii trec, motanii rămîn

Aparent, Boțo, simpaticul motan negru cu papion roșu din Aleea Alexandru, are o viață cam agitată. Își pierde al doilea stăpîn în mai puțin de un an. Așa cum merg lucrurile s-ar putea ca schimbările să fie tot mai dese. De fapt, Boțo nu se neliniștește. El știe că stăpînii trec, dar motanii rămîn și nimeni n-o să ocupe în locul lui poziția strategică: pe glaful ferestrei, chiar deasupra caloriferului.

În ce mă privește, mi-am adus aminte de povestea omului care se simțea nefericit și s-a dus la înțelept (la rabin într-o variantă). Acesta l-a sfătuit să-și ia în casă un cîine. Apoi și o mîță, apoi o capră, un porc, un papagal. Casa și viața omului ajunseseră un iad, motiv pentru care el s-a plîns imediat rabinului. Înțeleptul l-a sfătuit să dea afară din casă toate lighioanele. Omul l-a ascultat și a trăit, pentru prima dată, senzația fericirii.

joi, 13 iunie 2013

Încetare de mandat la Asociația Scriitorilor București

Prin intrarea în vigoare a noului Statut al Uniunii Scriitorilor, votat pe 12 martie 2013 de Consiliu și aprobat prin hotărîrea din 17 aprilie de Judecătoria Sectorului 1, Asociația Scriitorilor București și-a încetat de jure existența și mandatul meu de președinte al acestei entități a încetat din lipsă de obiect.

Am exercitat această funcție între 10 noiembrie 2003 și 17 aprilie 2013, aproape 10 ani, cel mai lung exercițiu de coordonare din istoria scurtă (40 de ani) și încheiată neașteptat a ASB. Ultimul mandat a început prin votul de la 2 noiembrie 2009 al Adunării Generale a ASB care m-a ales în această funcție cu o largă majoritate  (peste 68% din cele aproape 300 de voturi) și s-a încheiat practic prin votul Consiliului de la 12 martie 2013.


În acest (poate prea) lung exercițiu am avut și realizări care mă bucură și eșecuri care mă întristează, voi concepe un raport care sper să fie util în coordonarea unei asemenea entități. Mulțumesc celor, foarte mulți, membri ai fostei ASB, scriitori din alte filiale, personal angajat al Uniunii sau persoane din afara USR care m-au ajutat în acest interval. Unii dintre ei nu se mai află printre noi și le păstrez o frumoasă amintire.


Desigur, toți membrii fostei ASB rămîn pentru mine prieteni și sper că-mi vor acorda în continuare amiciția lor. 


După ce am pus la punct cîteva detalii tehnice, am părăsit orice prerogative legate de vechea mea calitate. Ca urmare, îi rog pe cei care doresc să comunice cu mine să o facă pe adresele poștale și email private sau pe cele ale Institutului Cultural Român unde îi aștept pe cei care doresc eventual să mă întîlnească. 


UPDATE

Am aflat că demolatorii ASB au lansat zvonul că dezmembrarea acestei structuri, veche de 40 de ani, s-a făcut cu acordul meu. Dezmint categoric asemenea intoxicare ticăloasă. Sînt primul conștient de dificultățile organizatorice care s-au ivit și de aberația de a avea într-un singur oraș șase filiale în loc de una. Nici eu nici majoritatea uriașă a celor peste 1000 de membri nu am fost întrebați, consultați, avizați despre ce se pregătește. Totul s-a făcut pe ascuns și peste noapte. 



Noul Statut al Uniunii Scriitorilor. Cîteva comentarii

                La Consiliul din 10 iunie s-au împărțit filialelor exemplare din Noul Statut al Uniunii Scriitorilor, votat pe 12 martie 2013 de acest Consiliu și aprobat prin hotărîrea din 17 aprilie de Judecătoria Sectorului 1.

                Statutul are pe copertă vechea siglă a USR (cea cu o pană de scris), cea nouă, cu Casa Monteoru, devenind caducă prin schimbarea deținătorului casei.

                Prevederile cele mai importantă ale Statutului sînt legate de sporirea prerogativelor Consiliului USR, însoțite însă, oarecum paradoxal, de reducerea numărului de membri și al numărului de întîlniri anuale (2 în loc de 4). Membrii CUSR vor fi Președintele, Prim-vicepreședitele și Vicepreședintele, alături de liderii filialelor și secțiilor (25) plus cîte un membru în plus de la filialele/secțiile cu peste 150 de membri. (3 în țară și 3 secții la București). Deci în total 34.  Consiliul va lua hotărîri valabile în prezența a jumătate plus unu din membrii săi (18) cu majoritate simplă. Adică 10 voturi.
                Deci, teoretic, zece persoane vor putea modifica statutul și bugetul, vor decide asupra primirilor și excluderilor, vor înființa sau desființa filiale, ba chiar îl vor putea revoca președintele USR. Va fi o răspundere foarte mare a acestor aleși, știut fiind că absențele de la consiliu, motivate sau nu, sînt frecvente. Un membru va fi înlocuit doar după 3 absențe nemotivate (adică minimum un an).

                Calculul arată că Bucureștiul va avea 9 membri față de 22 ai restului țării. Adică doar 26% deși ponderea în capete de scriitor este 50-50.  Teoretic, ar putea ajunge la 12-22 cu cei trei lideri, adică maximum 35%, față de proporția firească de 50% sau de situația actuală de 40%.

                Comitetul Director va avea nouă membri. Cei trei lideri plus cîte un reprezentant al filalelor și secțiilor cu peste 150 de membri. Filialele mici, multe recent înființate, nu vor mai avea astfel acces la decizii decît prin Consiliu, o dată la șase luni. Ele vor fi stimulate prin urmare (un efect la care legiuitorul l-a premeditat poate, dar mai degrabă nu)  fie să primească cît mai mulți noi membri, fie să fuzioneze pentru a atinge cifra de 150. Sau, ca să glumesc, să nu-și declare decedații. Un alt efect ar putea fi migrația spre filialele mari, cu acces la Comitet – forul care propune, între altele, indemnizațiile de merit. Un membru de la Galați va fi tentat să se mute la secția de poezie de la București care are două sau chiar trei  voturi (dacă trece de 300 de membri) în Comitet, în timp ce Galațiul nu are niciunul. Redactorii șefi ai revistelor din filialele mici nu vor mai prinde loc în Comitet.
                La Comitet, Bucureștiul va avea minimum 3 și maximum 6 membri adică între 33 și 66%. Cel mai probabil însă 5 din 9, deci 55%.

                Multe alte efecte, deocamdată imprevizibile, vor apărea pe parcursul exercitării practice a aplicării statutului. Desigur, luînd act de ele, Consiliul poate schimba la moment prevederile care nu duc la lucruri pozitive.

                Alte prevederi interesante sînt desființarea stagiaturii și revenirea la un singur juriu (dar cu 7 membri aleși anual). Anterior au fost: juriu unic cu 11 membri, juriu unic cu 5 membri, critici, aleși pe patru ani, două jurii de 5 alese anual. La filiale și secții vor fi jurii de 5 persoane care, teoretic, vor da 3 sau 4 premii (anexa 9, art.6). Acest punct, existent și în vechiul statut, s-a încălcat flagrant an de an, la filielele mici rămînînd nepremiați doar autorii care nu au publicat în anul respectiv.

Prin spargerea în 6 secții a Asociaței București, aici se vor putea acorda maximum 21 de premii anual, cu avantaj pentru secțiile mici care primeau un premiu sau niciunul din cele 8-9 bugetate de obicei. Dificultatea va fi de a găsi sponsori pentru toate aceste premii.
Un lucru pe care nu-l precizează statutul erste cum se vor numi oficial secțiile cu statut de filială rezultate din dispariția entității numite generic „Asociația Scriitorilor București”, denumire de altfel neoficială dar prezentă inclusiv în dicționarele literare canonice. Logic ar fi „Secția de poezie a USR București”, „Secția București-Poezie a USR”, „Filiala USR București pentru poezie” sau ceva similar, denumiri cam incomode.

                

marți, 11 iunie 2013

ProTV nu iartă. Umbra lui Mircea. La Bac

Am citit două știri pe situl PROTV. Despre proba de competență la limba română (oral).

 Prima are titlul de mai jos:
Mircea, dupa oralul la romana: "Cred ca la majoritatea elevilor li s-a parut usor"

Sper că Mircea a primit calificativul „competență rușinos limitată” și trimis să învețe dativul pînă la proba scrisă. Iar redactorii PROTV au primit un șut  de la dl. Sârbu care știe să scrie cu diacritice, mai ales numele limbii române. 
Limba „romana” e altceva și se scrie corect „romanes”.


2.        A doua e o perlă de jurnalist protevist:

„Unul dintre tineri i-a impresionat pe toti cei din jur cu tatuajul pe care nu s-a ferit sa-l ascunda de ochii profesorilor”.

                „Nu s-a ferit să-l ascundă”! E un fel de negarea negației:  non(non P) = P.

                De fapt individul apare pe sit arătîndu-și tauajul care îl reprezintă, foarte stîngaci creionat, pe Adolf H.


Cele două știri e tot ce-au putut alege redactorii PROTV din prima zi de Bac. Unde ești tu, Mircea, să-ți trimiți nepotul, pe Vlad , să le bage „la majoritatea” o țeapă în competență.

Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2012. Palmares incomplet și păreri personale

Ieri 10 iunie, s-au decernat premiile USR pentru anul editorial 2012.

Pînă la această oră (3 a.m. a zilei de 11 iunie) nu a apărut pe situl USR un comunicat iar la ceremonie, care s-a ținut la Casa Monteoru, nu am participat. M-aș fi dus măcar ca să revăd Sala Oglinzilor dar mi-am amintit de prestația Juriului de Nominalizări și am renunțat. Ca urmare, prezint laureații într-o formulă probabil incompletă. Totuși, la secțiunile importante am cules informații din foșnetul teilor de la Muzeul Literaturii. Am adăugat niște note personale.

Poezie: Nicolae PrelipceanuLa pierderea speranţei, Casa de Pariuri Literare
O opțiune firească a juriului, am scris și eu cu entuziasm despre acest volum.
Proză: Florina IlisVieţile paralele, Cartea Românească
Un roman al unei autoare foarte abile dar care, de data asta, m-a cam dezamăgit. L-am și uitat într-un avion. Dar oricum 2012 n-a prea adus realizări la proză.
Critică, eseu, istorie literară: Mircea MihăieşCe rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha, Polirom
Pe acesta nu l-am luat în avion, fiind prea greu. Nu l-am citit integral, dar îmi propun, e teribil să citești toată opera lui Faulkner, unul dintre autorii iluștri care îmi plac mai puțin. Poate mă ajută Mircea Mihăieș să-l reiau.
Teatru: Radu F. Alexandru, Teatru 7, Cartea Românească
Cred că e al treilea premiu de gen al dramaturgului. Mă bucur pentru el și mai ales că s-a acordat în acest an premiul peste care adesea s-a sărit. 
Traduceri: Dinu Luca – Mo Yan, Obosit de viaţă, obosit de moarte, Humanitas Fiction
N-am citit volumul, nici în original nici tradus, dar dau credit juriului. Orișicît... Nobel... chineză...
Premiul Fundaţiei “Andrei Bantaş”: Irina Horea – J. M. Coetzee, Miezul verii, Humanitas Fiction
Nici pe acesta nu l-am citit, dar meritele traducătoarei le cunosc din alte volume și o felicit.
Premiul pentru “Literatură pentru copii şi tineret” nu a fost acordat.
Cu regret trebuie să spun că opțiunea juriului e corectă.
Premiul Naţional de literatură: Ion Pop
Iarăși o decizie bine gîndită.
Juriul de premiere - Gabriel Coşoveanu, Irina Petraş, Cornel Ungureanu, Dan Cristea şi Mihai Zamfir - merită felicitări zic eu...

Ultimul Consiliu al Uniunii Scriitorilor în actuala componență

Pe situl Uniunii Scriitorilor din România a apărut un comunicat al ședinței de ieri, 10 iunie:

„Luni, 10 iunie 2013, a avut loc şedinţa Comitetului Director al USR, ultima înainte de alegerile care se vor desfăşura în toamnă. Ordinea de zi a cuprins o informare a preşedintelui USR, dl Nicolae Manolescu, despre proiectele care au fost împlinite, şi anume: Colocviul Romanului Românesc, Turnirul de poezie de la Gyula, între filialele Arad şi Cluj, câştigat de filiala Arad şi, individual, de Ioan Moldovan. Au mai fost premiaţi: Aurel Rău, cu premiul de onoare, şi Romulus Bucur, cu premiul de popularitate acordat de toţi cei prezenţi”. 
(Nota mea: A fost ediția a III-a a turnirului, finanțat de această dată de Institutul Cultural Român și Primăria sectorului 2 București, instituții ce n-ar trebui omise din comunicatul USR. Și pe afișul manifestării, sponsorii nu au sigla, doar numele, în partea de jos.)
„Raportul preşedintelui s-a mai referit la finanţarea revistelor literare ale USR, care apar cu ajutorul Ministerului Culturii. Membrii Comitetului Director au primit noul Statut al USR. În perspectivă, proiectul Galei Poeziei Române Contemporane. S-au mai discutat măsurile financiar-administrative pentru funcţionarea USR în continuare. La capitolul Diverse s-a citit un material în care dl Mircea Arman, redactorul şef al revistei Tribuna din Cluj şi membru al Filialei Cluj a USR, ameninţă conducerea USR pentru a-şi fi manifestat dreptul la opinie faţă de încălcarea repetată a deontologiei profesionale şi atacurile repetate la adresa USR”.

(Nota mea: Ulterior, cum se arată într-un alt comunicat, Mircea Arman, membru relativ nou al Filialei Cluj, a fost exclus din USR prin votul Consiliului, cu o largă majoritate)
În aceeaşi zi a avut loc şi întrunirea, cea din urmă, a Consiliului USR, care a discutat şi decis calendarul alegerilor din cadrul filialelor USR, care se vor desfăşura, conform noului statut, membrii acestora votând inclusiv pe preşedintele USR. A fost ales preşedintele comisiei de numărătoare a voturilor, în persoana lui Nicolae Prelipceanu.

(Nota mea: Calendarul alegerilor e dat în continuarea comunicatului dar nu-l mai reiau. La fiecare filială sau secție se va vota și pentru președintele USR în cadrul Adunărilor Generale. Candidații la înalta funcție vor avea așadar de alergat  de la o filială la alta - dacă vor dori să participe la adunările care-i vor vota - și vor trebui să se lase de joburi, dacă le au, și de scris vreo două săptămîni. Din această perspectivă, candidatul ideal va fi pensionar sau șomer. Urnele închise vor fi transportate la București unde se vor număra voturile în ședința de instalare a noului Consiliu. Acest procedeu de votare, care are avantajul că nu mai aduce votanții la o Adunare sau Conferință, este în orice caz unul foarte original. Se putea vota în filiale, în aceeași zi, dar atunci candidații nu mai puteau fi prezenți iar numărătoarea voturilor în fiecare filială ar fi ridicat destule suspiciuni, scriitorii fiind de regulă slabi la matematică, mai ales cînd e vorba de numărat voturi și de achitat cotizații.

Cu aceasta, Consiliul 2009-2013 și-a încheiat misiunea. În ceea ce mă privește este al treilea din care am făcut parte: 2003-2005 ca supleant al regretatului Iosif Naghiu, 2005-2009 și 2009-2013 ca ales. Probabil a fost și ultimul din care am făcut parte, consider că mi-am făcut datoria față de breaslă din acest punct de vedere.)

sâmbătă, 8 iunie 2013

160 000 de vizitatori

Probabil mîine acest blog va înregistra vizitatorul cu numărul 160 000. (de la începerea contorizării)
Au trecut aproape 4 ani și jumătate de la inaugurarea lui.
L-am mai neglijat în ultima vreme din cauza multiplelor ocupații.
Îmi propun să fiumai activ, însă nu pot promite. Chiar dacă și acum citesc destule cărți noi, îmi lipsește timpul de a le comenta.

UPDATE:  Da, pe 9 iunie s-a ajuns la vizitatorul 160 000!


vineri, 7 iunie 2013

Răspuns unui cititor. Nizami Ganjavi și Shakespeare. Layla și Majnun

Dl. Ștefan S. mi-a trimis un comentariu, la postarea anterioară, în care mă întreabă:

„Să fie adevărat că Shakespeare s-a inspirat din opera poetului persan (azer acum) Nizami Ganja, trăitor în sec. al XII-lea, atunci când a scris ,,Romeo și Julieta"?”

*
Stimate domn, 

ipoteza e seducătoare dar, din cîte știu, răspunsul e negativ. Nizami Ganjavi scria în persană e posibil ca poemul său „Layla și Majnun” să fi fost difuzat folcloric ajungînd pînă în Anglia în cei peste 200 de ani care despart operele. Dar prima traducere atestată în engleză datează din 1966! 

Tema e una eternă a literaturii: „Un băiat iubea o fată și părinții nu-i lăsau”. Nu era nevoie ca Shakespeare să fi auzit de Layla și Majnun ca să o prelucreze. Deși nu e absolut exclus. Așa cum știm, aluzia lui Shakespeare, parodică, la povestea lui Pyram și Thisbe din piesa meșterilor din „Vis de-o noapte-n miezul verii”, dovedește că motivul a ajuns la Shakespeare pe această filieră, a Metamorfozelor lui Ovidiu, sursă de bază a dramaturgului. Dar Montague și Capulet (Montecchi și Cappelletti) apar și la Dante. 

Prima povestire cu sinopsis similar piesei lui Shakespeare, care se publică în 1597, este citată de experți ca fiind Mariotto e Gianozza de Masuccio Saalerintano (1476). Acțiunea se petrecea la Siena. Luigi da Porto a adaptat această povestire ca  Giulietta e Romeo în 1530. El a mutat acțiunea la Verona și a creat personaje ale căror nume se mențin la Shakespeare (Mercutio de pildă). În 1554, deci puțin înainte de nașterea lui Shakespeare,  Matteo Bandello publică și el o versiune Giulietta e Romeo. 

E cert că un francez, Boaistuau, a publicat și el o versiune, tradusă în 1562 în poemul epic Tragica Poveste a lui Romeus și a Julietei, de Arthur Brooke în engleză. Shakespeare a urmat acest text destul de fidel în detalii. Prin scenarizare, el a beneficiat de avantajul popularității asupra altor versiuni anterioare. 

Nizami Ganjavi, ca și alții, a prelucrat o temă perenă cu potențial dramatic și liric. Dacă ecoul lui a ajuns pînă în Europa la predecesorii amintiți ai lui Shakespeare, nu putem însă afirma cu precizie.

Nizami Ganjavi, poet profesionist de curte, rămîne un reper important în poezia persană și poate cel mai mare poet născut pe teritoriul actualului Azerbaidjan. Muzeul literaturii din Baku îi poartă numele și i-am admirat adesea, ultima dată acum cîteva zile, statuia (foto) din fața acestui muzeu. 

miercuri, 5 iunie 2013

Imagini de la Baku

Am descărcat abia acum, la întoarcerea acasă, imaginile realizate la Forumul Mondial al Dialogului Intercultural de la Baku. Iată cîteva atît de la manifestarea propriu-zisă cît şi din oraşul care se modifică foarte rapid în sensul modernităţii dar păstrează multe detalii vechi şi frumoase dinainte de 1920.

1. Deschiderea a avut loc la Centrul Cultural Heydar Aliyev, clădire concepută de un ilustru arhitect britanic de origine arabă - Zaha Hadid - şi care nu are în conturul exterior "nicio linie dreaptă", cum prezintă autorul lucrarea. Auditoriumul are peste 1000 de locuri.

Centrul a fost inaugurat la 10 mai 1912.






2. După şedinţa inaugurală, liderii manifestării au salutat participanţii. În prim plan preşedintele Ilham Aliyev. Alături de el, Irina Bokova, preşedinta UNESCO.
















3. Preşedintele Ilham Aliyev a inaugurat lucrările Forumului făcînd apel la toleranţă şi înţelegere ca şi la acceptarea diversităţii.

 4. În cursul Turului Oraşului Baku, oferit de organizatori, am văzut de aproape cele trei Flame Towers, noua emblemă a Baku, blocurile în formă de flacără şi în acelaşi timp avînd conturul simbolului tradiţional: buta. Noaptea, aceste turnuri sînt iluminate special, pe faţadele lor proiectîndu-se imaginea unor flăcări, simbolul Azerbaidjanului - Ţara Focurilor.
5. Pe faleza Mării Caspice amenajată ca parc, pe o lungime de 8 km (se va extinde la 25 km). Se văd în fundal: complexul "mall" Park Bulvar şi Hotelul Hilton Baku. Între ele, discret, cu doar 9 etaje, hotelul în care am locuit, Park Inn, la fel de elegant ca Hilton, dar mai intim.
6. Un detaliu de faţadă cu loggia de lemn de la începutul secolului XX.













7. Un fost caravanserai din Oraşul Vechi, modernizat şi prefăcut în restaurant cu bucătărie tradiţională şi nume englezesc: Art Garden.

duminică, 2 iunie 2013

Baku. Al Doilea Forum Mondial pentru Dialog Intercultural s-a incheiat cu succes

Vineri s-au incheiat la Baku lucrarile celui de-al doilea Forum Mondial pentru Dilog Intercultural. In cuvintele de inchidere ale sedintei finale, prezidate de Ministrul Culturii din Azerbaidjan, membrii boardului, intre care reprezentanti ai conducerilor ONU, UNESCO si IESCO au subliniat succesul manifestarii si au privit cu optimism spre reuniunea urmatoare din 2015. Au participat reprezentanti ai organizatiilor guvernamentale si ONG-urilor din 90 de tari din Asia, Europa, America de Nord si de Sud, Africa, Australia. Intre participanti au fost trei fosti sefi de stat, presedintii in exercitiu UNESCO si ISESCO, peste 20 de ministri ai culturii si turismului.

Dialogul multicultural purtat aici si consecintele lui au inceput sa fie numite "procesul Baku". El vizeaza dialogul multicultural si mentinerea diversitatii culturale prin actiune culturala directa, invatamint si turism.

Detalii si aici.

Dupa incheierea oficiala a lucrarilor, participantii au fost invitati sa viziteze provincii din Azerbaidjan. Cei ramasi la Baku, precum subsemnatul, au avut oczaia sa faca un tur al capitalei Azerbaidjanului, sa viziteze situl arheologic si muzeul de la Qala (se pronunta Gala) si sa asiste la un spectacol de balet modern in aer liber in fata focurilor spontane care ard in apropiere de Baku, protagonist fiind un dansator din Japonia.

Pe parcursul formului am avut ocazia sa dau numeroase interviuri si declaratii de presa si sa discut cu zeci de persoane de nationalitati, etnii si religii diferite cu care am petrecut ore de dialog placute si am schitat posibile proiecte. Alaturi de belgieni, spanioli, sirbi, francezi, polonezi, italieni si alti europeni, am dialogat in premiera cu persoane din Malaysia (malaiezi si chinezi), Bahrein, Egipt, EAU, Qatar, China, Brazilia, Coasta de Fildes, Arabia Saudita. M-am convins de unitatea lumii in diversitatea ei. Am stabilit relatii amicale cu un indian lider Ba'hai, cu o poloneza budista care preda mongola si s-a convertit la religia tarii ei favorite, cu un profesor crestin din Cairo, cu o astronoma frantuzoaica de religie islamica si cu un pastor protestant britanic. Si cu multi altii.

Nu mai vorbesc de azeri cu care am dialogat indelung si le-am multumit pentru de-acum cunoscuta mie ospitalitate iesita din comun.

Toate aceste dialoguri m-au convins fiecare in parte: cultura inseamna toleranta si deschidere catre diversitate. Astept forumul din 2015 la care sper sa vin cu rezultate concrete in privinta cooperarii si mai sper ca in 2020 sa fiu unul dintre spectatorii Olimpiadei de la Baku. Asta inseamna ca Azerbaidjanul sa cistige organizarea Jocurilor si eu sa traiesc pina atunci. Doua ipoteze plauzibile.

Multumesc in mod deosebit organizatorilor pentru invitatie si ospitalitate, Ambasaderi Republicii Azerbaidjan la Bucuresti pentru sprijinul acordat pentru viza si zborurile spre si dinspre Baku.

Postări populare

Arhivă blog