luni, 31 decembrie 2012

La Mulți Ani pentru 2013!

Vă doresc tuturor un an foarte frumos 
și plin de bucurii!

LA MULȚI ANI! 

vineri, 28 decembrie 2012

Cel mai lung monolog din opera lui Shakespeare...

... Este cel din Henric VI partea a III-a, cel al lui Gloucester din actul III scena 2.
Îl puteți citi aici în traducerea mea recentă cu notele aferente.

marți, 25 decembrie 2012

"nu mă numesc william” - „poemul săptămînii” trecute în „România literară”

Acum puteți citi poemul meu cel mai recent și care va da titlul viitorului volum de versuri, cel din 2013, aici.

A apărut în România literară nr. 50-51. În nr. 52 veți găsi o poștă a redacției mai glumeață, ca de Sărbători.

Poemul anunțat e cam pesimist, dar vă doresc să treceți cu optimism și veselie în Noul An, chiar dacă poartă un 13.

La Mulți Ani!

duminică, 23 decembrie 2012

LA MULȚI ANI!


Stimați vizitatori ai acestui blog,

în apropierea Crăciunului
și a Anului Nou
vă doresc cu toată căldura să aveți

Sărbători Fericite!

LA MULȚI ANI pentru 2013!


sâmbătă, 22 decembrie 2012

Premiile Academiei Române pe 2010. Scriitorii laureați


Printre premianții Academiei Române pe anul 2010 (acordate în 2012, cu puțin timp în urmă), s-au numărat și scriitorii:

Ioan Groşan,
Radu Mareş,
Ion Mureşan,
Florin Manolescu,
Constantin Hrehor,
Ştefan Borbély,
Sorin Preda,
Florin Faifer.


Lor și tuturor laureaților le adresez sincere felicitări !

Noii membri ai USR. Bun venit!

Consiliul de la Alba Iulia al USR (5 decembrie) a însemnat validarea unor noi membri stagiari și titulari ai Uniunii.

Le urez bun-venit mai întîi celor de la filiala București:

Copii şi tineret: Daniel Braşoveanu, Vasile Groza, Laura Grunberg, Rodica Elena Lupu.

Critică: Sorin Lavric – titular, Adrian Niţă, Răzvan Voncu – titular.

Dramaturgie: Ion Bogdan Martin, Eugen Virgil Nicoară.

Poezie: Florin Dochia, Constantin Marafet, Ioan Bogdan Ştefănescu.

Proză: Clelia Ifrim, Dorin Ivan, Gabriel Năstase, Cosmin Perţa, Mihai Traistă, Mariana Vîlceanu – pseudonim Mariana Tomescu, Adrian Voicu.

Traduceri: Mihaela Golban, Luminiţa Munteanu, Delia – Michaela Răzdolescu – titulară.

Doar 22 cum se vede, binevenită exigență, dar nume semnificative.

M-am bucurat de asemeni că, la alte filiale, au fost primiți scriitori talentați și buni prieteni ai mei pe care țin să-i felicit:

Gabriela Gheorghișor, Ruxandra Anton, Cristian Pavel, Mihai Octavian Ioana, Igor Ursenco, Emilian Mirea, Constantin Rupa.


joi, 20 decembrie 2012

Cel mai bun spunător de bancuri

Ieri 19 decembrie am participat la un eveniment cultural-gastronomic care a intrat în tradiție:

„Pomana porcului” - sărbătoare organizată de Primăria Sectorului 2, sub patronajul domnului primar Neculai Onțanu la Comana.

Vremea a fost vitregă cu noi, dar atmosfera a fost una caldă și chiar incendiară din cauza concursurilor organizate (poezie, colinde, caricaturi și bancuri cu politicieni).
Am avut bucuria de a ocupa locul I la secțiunea „bancuri cu politicieni”, în timp ce la caricaturi (caricatura porcului) am luat doar mențiunea I. În plus, am fost în juriu la concursul de poezii pe tema „Balada Porcului”, cîștigat de prozatorul Ștefan Dimitriu care l-a devansat cu 25 de sutimi pe criticul Alex Ștefănescu. A treia poetă în ierarhie a fost înotătoarea Camelia Potec, obișnuită mai curînd cu aurul olimpic decît cu bronzul poetic.

Unul dintre bancurile cu care am cucerit titlul (dintre 18 competitori) a fost următorul:

Se organizează un summit pe tema „cine a inventat omul?”. Prima expunere aparține dnei cancelar al Germaniei:
- Omul a fost creat de un inginer mecanic neamț. Dovadă perfectele articulații, mișcările complexe, gradele de libertate optim stabilite etc. (aplauze)

Urmează dl. președinte al SUA:
- Omul a fost creat de un inginer electronist american. Am în vedere fluxul informației transmis impecabil din neuron în neuron, feed-back-ul etc. (aplauze puternice)

Al treilea la cuvînt, dl președinte al României:
- Omul a fost proiectat în mod sigur de un inginer constructor român. Argumentul: numai un constructor român s-ar fi gîndit să amplaseze groapa de dejecții chiar lîngă parcul de distracții!


duminică, 16 decembrie 2012

Număr nelimitat de mandate la președenția USR. Filiala București - niciun membru în juriul USR pe 2012

Juriul de nominalizări al USR pentru 2012 nu va cuprinde niciun scriitor bucureștean! Filiala Craiova are trei reprezentanți între cei 10 membri ai celor două jurii iar ASB doar doi, ambii în juriul de decernare (Dan Cristea și Mihai Zamfir).

Hotărîrea a fost luată de Consiliul USR întrunit la Alba Iulia pe 15 decembrie.
Același Consiliu a decis, la propunerea lui Mihai Zamfir, să modifice art. 32 din Statutul USR care limita numărul mandatelor unui președinte al USR la două. Astfel, un președinte al USR va putea fi ales de oricăte ori. Durata mandatului a rămas de 4 ani.

Shakespeare again! Superbul monolog al lui Clifford

Piesă de tinerețe a lui Shakespeare, dramaturg avînd atunci toate darurile juventuții alături de toate semnele viitorului geniu, piesă integral a lui, spre deosebire de Henric VI, partea a I, a treia parte (Henric VI, partea a III-a) a primei tetralogii istorice a autorului este o capodoperă shakespeariană și a teatrului din toate timpurile.

Textul e departe de a fi o înșiruire de scene eroice „tari”, cum poate fi considerată prima parte, ci are tensiuni și profunzimi care o apropie de Richard III sau de alte piese ce stau în fruntea canonului. Prin replici, personaje, situații, conducerea firului acțiunii, Henric VI, partea a III-a este un text minunat pentru scenă, apt să facă succes în orice condiții (prima fiind însă de a fi descoperit și citit atent).

Traducînd-o am descoperit bijuterii care mă fac să spun ferm: aici e Shakespeare. Între ele, monologul ultim al crudului ucigaș Clifford, fidel al lui Henric VI. Dramaturgul plasează sfîrșitul său, din rațiuni scenice, în bătălia de la Towton, pierdută de lancasterieni (29 martie 1461) ceea ce e istoric inexact. Dar nu asta contează, ci numai geniul autorului.


Alarmă tare. Intră Clifford(1) rănit, cu o săgeată înfiptă în gît(2) .

CLIFFORD: S-a isprăvit fitilul lumînării,
S-a stins. L-a luminat pe Henric-Rege.
O, Lancaster, ruina ta mă doare
Mai mult ca sufletu-mi ieșit din trup.
Iubit fiind și temut, am tras spre tine
Mulți aliați ce azi s-or risipi
Slăbind pe Henric, întărind pe York.
Prostimea e ca muștele de vară
Și un’ să zboare, dacă nu spre soare?
Cine străluce? Dúșmanii lui Henric!
Oh, Phoebus, dacă nu l-ai fi lăsat
Pe Phaethon drept vizitiu la gloabe,
N-ar fi pîrlit căruța ta Pămîntul (3).
Și, Henric, tu de-ai fi domnit, ca rege,
Ca taică-tu ori ca al tău bunic (4),
Ce n-au dat loc lui York să se-nfiripe ,
N-ar fi zburdat nici ei ca musculița.
Nici eu nici alții - zece mii - ca mine
N-am fi jeliți de văduvele noastre
Iar tu pe tron ai sta, netulburat.
Căldura îndesește buruiana,
Blîndețea la tîlhari le dă curaj.
Degeaba plîng, că rana nu mi-o vindec.
N-am un’ să fug, nici forța de-a fugi.
Dușmani necruțători n-or ști de milă
Și milă n-am să capăt de la ei.
În rănile de moarte-mi suflă vîntul (5)
Și pierderea de sînge mă leșină.
Hai, York (6) și Richard, Warwick, restul ginții,
Gîtul să-mi luați, că v-am ucis părinții!


NOTE:

1. În realitate, Clifford a murit la Dintingdale, mai înainte. Shakespeare a inventat rocada capetelor lui York și Clifford pe zidurile cetății York, unde Eduard și ai lui au ajuns pe 30 martie 1461. Detaliul că Eduard a înlocuit capul tatălui său cu altele, tăiate în luptă, e însă atestat de cronici.

2. După Holinshed și Hall e atestat că moartea lui Clifford a survenit ca urmare a unei săgetări în gît. Experții prezumă că Shakespeare a instruit actorii să redea astfel apariția și sfîrșitul personajului.

3. Aluzie, ca și în alte rînduri, la mitul lui Phaethon, fiul lui Phoebus (Apollo, dar de fapt e vorba de Helios, Soarele) care a împrumutat carul ceresc al tatălui său și, mînînd prea repede, lipsit de experiență, l-a răsturnat făcîndu-se praf și pîrjolind Pămîntul.

4. E vorba de Henric IV și Henric V care au fost autoritari cu clanul York. Așa cum e atestat, dar Shakespeare omite să spună, poate din prudență față de regina sa, Elisabeta I, descendentă a lui Henric VI, acesta a suferit un colaps al simțurilor timp de vreo 18 luni, fiind complet inert. În timpul cît el a fost inapt pentru a guverna, țara a fost condusă de Richard Plantagenet, ducele de York, acesta întărindu-și partida și pretențiile la tron.

5. Posibilă reformulare a unui proverb: „Aerul proaspăt îi face rău rănitului”.

6. Este vorba, evident, de Eduard, succesorul direct al lui Richard Plantagenet la rangul de Duce de York, viitorul Eduard IV.

In imagine, confruntarea dintre Richard, viitorul Duce de Gloucester, apoi Richard III și Clifford (act II, scena 2). Clifford recunoaște că el i-a ucis pe fratele și pe tatăl lui Richard:

RICHARD: E-adevărat că l-ai ucis pe Rutland?
CLIFFORD: Ba și pe moșul York, dar nu-mi ajunge.

De partea lui Richard sînt Eduard (viitorul Eduard IV) și Warwick, în spatele lui Clifford, regele Henric VI, regina Margareta și Northumberland. Sau cel puțin așa se poate presupune. :)

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Un poem în România literară

În numărul dublu și ultim din acest an, 51-52 al revistei România literară veți găsi, la rubrica „poemul săptămînii” un text al meu pe care vă invit cordial să-l citiți.
Nu este încă disponibil în format electronic.

miercuri, 12 decembrie 2012

Huppy la 6 ani

Pe 8 decembrie Tudor-Alexandru-Nicolae alias Huppy a împlinit 6 ani. Drept care a fost sărbătorit la „locul de muncă”, grădinița „Primii pași”.

Cu puțin timp în urmă a participat și la petrecerea de Halloween fiind greu de recunoscut din cauza măștii, anexă a costumului Spiderman.


sâmbătă, 8 decembrie 2012

Prezență a reprezentanților ICR la “Ziua scriitorilor români”

Vineri, 7 decembrie 2012, la sediul Uniunii Scriitorilor din România, a avut loc evenimentul festiv “Ziua scriitorilor români”, în cadrul proiectului “Susţinerea literaturii române vii”, realizat de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul financiar al Guvernului României. Cu această ocazie s-au acordat premii unor personalităţi marcante ale literaturii române care au împlinit vârste rotunde. De asemenea, au fost premiaţi preşedinţii filialelor Uniunii Scriitorilor din România şi preşedinţii de secţie de la Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. Adunarea a fost prtezidată de Gabriel Chifu, vicepreşedinte al USR.

La manifestare au participat și trei membri ai conducerii ICR: președintele Andrei Marga, vicepreședintele Horia Gârbea și directorul general Ștefan Popescu. Profesorul Andrei Marga, membru al USR la rîndul său, a fost rugat să se adreseze celor prezenți și a rostit un cuvînt primit cu satisfacție și aplauze de colegii săi.

Printre scriitorii sărbătoriți s-au aflat: Mihai Şora (96 de ani), Dumitru Hâncu (90 de ani), Annie Bentoiu (85 de ani), Barbu Cioculescu (85 de ani), Mircea Maliţa (85 de ani), Dan Hăulică (80 de ani), Henri Zalis (80 de ani), Ştefan Oprea (80 de ani), Ştefan Cazimir (80 de ani), Ion Iovan (75 de ani), Mihai Dinu (70 de ani), Gabriela Adameşteanu (70 de ani), Nicolae Prelipceanu (70 de ani), Vasile Andru (70 de ani).

joi, 6 decembrie 2012

Shakespeare lansat la ICR


Ieri, 5 decembrie, la sediul ICR a fost lansat volumul Opere V din seria Shakespeare care apare, într-o traducere complet nouă la Editura Tracus Arte, ediție coordonată de George Volceanov.

A fost un succes de public. O relatare completă și obiectivă găsiți pe portalul Agenția de carte, semnată de Dorina Cioplea, prezentă la eveniment alături de Dan Mircea Cipariu editorul sitului.

După un cuvînt de deschidere al președintelui ICR, prof. dr. Andrei Marga, au prezentat ediția Ioan Cristescu, directorul editurii, și cei trei traducători cu contribuții la volum: George Volceanov, Lucia Verona, Horia Gârbea. Editorul, proaspăt laureat al Premiului APLER pentru Editura anului 2011, a anunțat că primul tiraj de 500 de exemplare, finanțat parțial de AFCN e pe cale de epuizare fiind vîndut în proporție de 75% ceea ce nu e rău, dacă ne gîndim că prima lansare a fost pe 15 noiembrie. Desigur va urma un nou tiraj, dar cu alt preț, deci iubitorii lui Shakespeare mai pot obține volumul cu discount doar cîteva zile.

La începutul anului viitor va apărea volumul VI cu o componență a traducătorilor exclusiv feminină: Violeta Popa, Lucia Verona și Ioana Diaconescu.

În ceea ce mă privește aștept volumul VII pentru a publica noua traducere a unei piese mai puțin cunoscute dar excepționale: Henric VI partea a III-a, probabil prima piesă (1591) în care Shakespeare este el însuși: polifonic, creator de mari personaje, desăvîrșit artist al dramatismului și al suspansului, profund și liric, cu o fină ironie sub stratul de sînge al celor mai cumplite crime și trădări.


Fotografiile le datorez scriitorului Ștefan Dorgoșan căruia îi mulțumesc.

Veți mai găsi poze și pe FB, postate de prietenul „Scrisori către Zeus”.

miercuri, 5 decembrie 2012

Shakespeare, regii, stressul și păducelul


Remediu naturist sau coincidență?

În Henric VI, partea a III-a, în actul II, scena 5, regele Henric, exclus din luptă pentru moliciunea sa, are un lung monolog în care reflectează ce bine ar fi să fie un simplu cioban, fără grijile regatului. Între altele el spune (traducerea mea inedită încă):


REGELE HENRIC: (...) Minute, ore, zile, luni și ani
Ar trece spre sfîrșitul lor, pe rînd,
Și părul alb, spre groapă mi l-ar duce.
Ce viaț-ar fi! Ce dulce, minunată!
Nu-i dă o umbră dulce păducelul[1]
Ciobanului care-și veghează turma,
Mai bună decît prapurii brodați
Regelui ce se teme de trădare?

[1] În original „hawthorn” (Crataegus sp., în special Crataegus monogyna sau C. oxyacantha), arbust numit la noi păducel, gherghin sau mărăcine alb. Crește la marginea pășunilor. Întîmplător sau nu, față de menționarea sa în acest context, fructele păducelului au proprietatea de a regla ritmul cardiac. Poate fi totuși o coincidență.

*

Am făcut legătura pentru că eu îmi tratez hiper-tensiunea și pulsul ridicat de stress cu păducel! Aluzie voită, subconștientă sau coincidență? Știa Shakespeare la ce e bun păducelul?

P.S.: Barbu Solacolu, singurul traducător dinaintea actualei ediții, îngrijite de George Volceanov, traduce prin „gherghin”. Sînt sinonime.

*

Pentru alte detalii vă invit la lansarea volumului V din Opere care conține:

Negustorul din Veneția, Troilus și Cresida, Timon din Atena

Azi, 5 decembrie ora 13.30, la sediul ICR.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

În curînd - Luceafărul de dimineață, nr. 12/ 2012

În primele zile ale săptămînii viitoare va apărea ultimul număr (12) din acest an al revistei „Luceafărul de dimineață”.

Pe copertă veți putea citi un poem de Ion Horea, proaspăt laureat cu premiul „Opera Omnia” al ASB. În interior veți găsi reportaje la evenimente culturale la zi precum Premiul „Cartea anului” decernat de România literară și Tîrgul Gaudeamus 2013 ca și o anchetă despre cărțile anului care se încheie.

Cronica lui Dan Cristea se referă la Volumul de versuri al lui Marius Chivu. Mai semnează recenzii: Adrian G. Romila, Adela Vlad, Ana Dobre, Andrea Hedeș, Monica Grosu, Ioan Groșan, Ioan Holban, Radu Voinescu, Felix Nicolau, Geo Vasile. Michel Cassir (Franța) recenzează un volum de Ela Iakab.

Pagina de poezie îi aparține lui Octavian Soviany, iar cea de proză lui Nichita Danilov. Aniversările marcate de revistă sînt cele ale lui Basarab Nicolescu și Ilinca Dumitrescu. Mircea Popa semnalează un episod puțin cunoscut din viața lui Lucian Blaga și texte inedite scrise de poaet cu acest prilej. Nicolae Mareș elogiază activitatea de diplomat a lui Nicolae Bălcescu.

Un incitant fragment de eseu despre „meta-modernitate și moartea postmodernismului” publică Dmitri Drozdovski (Ucraina). Cronicile de artă îi au ca autori pe Ana-Maria Nistor, Călin Stănculescu, Iolanda Malamen, cea de sport pe Gelu Negrea. Pagina de opinii este realizată de Radu Aldulescu și Adrian Costache.

Fiind un număr care apare în pragul sărbătorilor de iarnă, o pagină cuprinde tradiționalele „cărți imaginare ale anului”, iar concursul de parodii „G. Topârceanu” își publică palmaresul, cîștigătorii fiind Adrian Pârvu, Radu Voinescu și Vasile Cîrciumaru.

joi, 29 noiembrie 2012

Alegerile electorale vs. buget!!

De pe situl www.hotnews.ro aflăm:


„Alegerile electorale (sic!) din decembrie ar putea decala termenul de depunere la Parlament a proiectului de buget, potrivit unui proiect de Ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea unor acte normative si reglementarea unor masuri fiscal – bugetare, publicat de Ministerul Finantelor.”

No comment cu excepția întrebării: dar alegerile non-electorale cînd au loc?

duminică, 25 noiembrie 2012

Shakespeare - Opere V a fost lansat cu succes


Într-un tîrg arhiplin, ceea ca a favorizat o asistență numeroasă și prietenoasă, cei trei traducători și editorul au participat la o lansare scurtă, dar plăcută. Au fost alături de noi numeroși prieteni din lumea literară și teatru.

Am remarcat la același stand Tracus Arte lansarea unei antologii de Ioan Es. Pop iar la altele pe cele ale Luciei Verona (nuvele politiste la Tritonic), Mihail Gălățanu (nu am remarcat însă editura pentru că doar am trecut pe acolo), Radu Ilarion Munteanu (jurnal de călătorie la Galaxia Gutenberg), Marian Truță (SF la Nemira) și multe altele într-un vîrtej greu de urmărit.

Tîrgul era plin de scriitori și scriitori-editori din toată țara. I-am revăzut cu bucurie pe Robert Șerban, Mircea Petean, Silviu Lupescu, Ioan-Pavel Azap, G. Țărmure, Al. Vlad și pe mulți alții.

Poza au fost luată de pe Facebook din contul „Scrisori către Zeus” al cărui proprietar, prieten cu Lucia Verona, a participat prin reprezentant: soția sa.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Shakespeare - Opere V va fi lansat la Gaudeamus, Sîmbătă, ora 15


Shakespeare - Opere V din
editia coordonată de George Volceanov cuprinzînd retraducerea integralei operei
a apărut la Editura Tracus Arte.

și va fi lansată la Tîrgul Gaudeamus, sîmbătă 24 noiembrie, ora 15.
La standul Editurii Tracus Arte

In sumar:

Negustorul din Veneția - traducere și note de Horia Gârbea
Troilus și Cresida - traducere de Lucia Verona, note de George Volceanov
Timon din Atena - traducere și note de George Volceanov

Coordonatorul ediției: George Volceanov
Editor: Tracus Arte, director Ioan Cristescu
Coperta: Mircia Dumitrescu

*


STANDUL TRACUS ARTE:
Nivel: 4.50 Stand: 235,
adică pe inelul intermediar, nici parter, nici sus de tot, aproape diametral opus intrării principale, ușor dreapta față de aceasta, cam la „și cinci”, considerînd pavilionul central un ceas cu ora 6 la intrare și ora 12 diametral opusă intrării.

Radu Voinescu despre "Trecutul e o sărbătoare", în Viața Românească

O pertinentă și cuprinzătoare cronică literară la volumul meu de poezie „Trecutul e o sărbătoare” puteți citi în nr. 9-10 al revistei Viața Românească. Este semnată de cunoscutul critic Radu Voinescu, poet el însuși.

Varianta html se găsește aici

Dar vă recomand să deschideți - mai ușor - varianta pdf a revistei și veți găsi cronica la pagina 177 aici avînd avantajul că puteți citi și alte articole interesante.

Apariția poemului încă inedit „Fortăreața”, din care am publicat cîteva fragmente pe blog s-a amînat pentru nr. 11-12 al revistei Viața Românească. Va apărea și acesta foarte curînd.


vineri, 16 noiembrie 2012

Lansare: Shakespeare - Opere V la Universitatea Spiru Haret

Ieri, 15 noiembrie, în Sala Senatului Universității Spiru Haret din București a fost lansat volumul V din seria de Opere de William Shakespeare din proiectul „Un Shakespeare pentru Mileniul III”, coordonat de conf. dr. George Volceanov.

Volumul, realizat de trei traducători din echipă, Lucia Verona, G. Volceanov, Horia Gârbea a fost prezentat de George Volceanov și Horia Gârbea, de editorul Ioan Cristescu, directorul editurii Tracus Arte la care a apărut cartea, și de Violeta Popa, traducătoare din cadrul proiectului.

Actorul Liviu Lucaci, profesor la facultatea de teatru a UNATC, a îndrumat o echipă de tineri actori care au reprezentat fragmente din Timon din Atena (traducerea G. Volceanov) și Cum vă place? (traducere Violeta Popa, din volumul VI aflat în pregătire).

Au participat profesori și studenți ai universității, scriitori, traducători, oameni de teatru. Următoarea prezentare a volumului vor avea loc la Tîrgul Gaudeamus.

joi, 15 noiembrie 2012

Filmul lansării la Baia Mare a volumului „Trecutul e o sărbătoare”

Puteti vedea pe youtube filmul lansării volumului „Trecutul e o sărbătoare” la Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare. Filmul a fost realizat și ridicat pe sit prin grija prietenilor de la TV Baia Mare și a poetei Florica Bud, organizatoarea lansării.

Din film nu lipsește poemul titular în lectura autorului.



marți, 13 noiembrie 2012

Lansare Shakespeare și a navelor lui Antonio

Volumul V din seria Opere de William Shakespeare, de la Editura Tracus Arte se va lansa în curînd. În ceea ce mă privește, am contribuit cu traducerea piesei Negustorul din Veneția, Lucia Verona scrie despre traducerea ei (Troilus și Cresida) pe blogul ei aici, . Volumul se încheie cu excelenta traducere a lui „Timon din Atena”, realizată de George Volceanov, coordonatorul ediței.

Volumul beneficiază de un vast aparat critic cu notele traducătorilor și prefețe de Emil Sîrbulescu, G. Volceanov, Codrin Liviu Cuțitaru și de coperta lui Mircia Dumitrescu. Directorul editurii este Ioan Cristescu.

Volumul a apărut cu sprijinul AFCN, deci are un preț subvenționat.

Iată un fragment liric al lui Lorenzo din actul V al „Negustorului...”:

LORENZO:Ce dulce doarme Luna jos pe mal!
Să stăm aici. Și cîntecul să intre,
Umplîndu-ne auzul, pe furiș:
E potrivit cu liniștea din noapte.
Stai, Jessica. Podeaua cerului o vezi?
Cu talgere de aur încrustată?
Și cea mai mică dintre stele cîntă
În mersul ei ca îngerul în cor
De heruvimi. O știu nemuritorii,
Dar noi, făcuți din lutul grosolan
Și înveliți în el, nu auzim.



duminică, 11 noiembrie 2012

Gala Premiilor Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti



Pentru relatarea evenimentului legat de Premiile ASB, am recurs la textul poetei Andra Rotaru, martor ocular, postat şi pe agentiadecarte.ro.


Vineri, 9 noiembrie 2012, ora 10:00, la sediul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti, a avut loc decernarea Premiilor Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (ASB) pentru anul editorial 2011. Este pentru a opta oară consecutiv când dl. Neculai Onţanu, primarul sectorului 2, găyduieşte Gala şi finanţează aceste premii. Juriul a fost format din acad. Eugen Simion (preşedinte), Dan Mircea Cipariu, Horia Gârbea, Lucia Verona şi Radu Voinescu. Premiul “Opera Omnia”, decernat de Primăria Sectorului 2, în consens cu juriul ASB, i-a revenit scriitorului Ion Horea, iar premiile acordate de Asociaţia Scriitorilor Bucureşti au revenit următorilor scriitori: Premiul pentru Poezie: Ioan Es. Pop (“Unelte de dormit” , Editura Cartea Românească); Premiul pentru Proză: Octavian Soviany (“Viaţa lui Kostas Venetis”, Editura Cartea Românească) şi Eugen Şerbănescu („După-amiază cu o nimfomană pe vîrful muntelui Parâng”, Editura Polirom); Premiul de Critică şi Istorie literară: Nicolae Mecu (“G. Călinescu faţă cu totalitarismul”, Editura Dacia XXI); Premii speciale: Eugen Suciu (“Motanul”, Editura Cartea Românească, viziunea grafică Mircia Dumitrescu) şi Bogdan Hrib („Ucideți generalul” – Editura Tritonic); Teatru: Radu F. Alexandru (“Teatru – Labirint”, Editura Unitext a UNITER); Debut: Critică şi istorie literară: Ioan Cristescu (“Dramaturgia lui Radu Stanca”, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române) şi Bianca Burța-Cernat („Fotografie de grup cu scriitoare uitate”, Editura Cartea Românească).

Evenimentul a debutat cu o prezentare făcută de Horia Gârbea, Preşedintele ASB: “După cum se ştie deja, Premiile acordate de Asociaţia Scriitorilor Bucureşti sunt printre cele mai prestigioase. (…) Ca în fiecare an, juriul a avut o misiune dificilă. Mă bucur că avem prilejul ca, în ciuda vicisitudinilor timpurilor, valorile să fie recunoscute. Aşa cum ne-am obişnuit în fiecare an, domnul Onţanu va oferi Premiul “Opera Omnia” unui scriitor bucureştean, premiu care aduce o recunoaştere a întregii opere.”

Din partea ASB au primit medalii de onoare: Neculai Onţanu, Primarul Sectorului 2, acad. Eugen Simion, doamnele Ruxandra Garofeanu şi Mariana Georgescu din partea Primăriei sectorului 2, Andrei Marga, preşedintele Institutului Cultural Român, jurnalista şi scriitoarea Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele (sponsor al premiilor de debut).

“Este o mare onoare să găzduim şi să acordăm un sprijin Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. (…) Pe lângă Premiile ASB suntem implicaţi şi în finanţarea unor reviste culturale, a unor proiecte culturale. Este un lucru normal pentru o administraţie locală, pentru un primar să se implice în proiecte care ţin de educaţie.”, a spus Neculai Onţanu.

“Îmi place că a devenit un obicei să ne vedem aici, unde ne împărţim bucuriile. Apreciez oamenii pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce promit.”, a spus acad. Eugen Simion despre implicarea Primăriei Sectorului 2 în acordarea acestor premii. “În acest juriu s-a lucrat democratic; premiile nu au venit dintr-o partidă, nu s-au dus într-o singură direcţie.”, a completat acesta.

Scriitorul Ion Horea, Premiul “Opera Omnia” (în imagine, foto Ştefan Dorgoşan)

“Cred că, într-adevăr, au fost distinse opere valabile, cred că au fost şi anul acesta premiaţi autori care o merită din plin. Venind la sfârşitul anului, aceste premii au rolul de a echilibra şi a certifica valoarea unor scriitori care le-au meritat în decursul anului dar, din diverse motive, nu au reuşit să le obţină în alte competiţii.”, a spus Horia Gârbea.

“Premiul “Opera Omnia” îi revine unui mare poet al Ardealului, bucureştean prin adopţie, un reputat şi minunat poet, care ne face de fiecare dată să ne amintim de resorturile cele mai profunde ale liricii.”, l-a prezentat Horia Gârbea pe laureat, poetul Ion Horea.

“Se vede că, ajuns în pragul senectuţii, trebuie să mai suport nişte poveri, că anii nu sunt de ajuns. Mai suport şi onoruri, şi cinstea confraţilor, şi preţuire, şi cuvinte de laudă.”, a spus poetul Ion Horea.

Octavian Soviany şi Eugen Şerbănescu, Premiul pentru Proză al ASB

“Nu puteam trece peste două volume remarcabile, care au fost onorate şi cu alte premii în acest an. Avem toată consideraţia pentru cei doi autori care au realizat nişte opere cu totul deosebite.”, a prezentat Horia Gârbea volumele.

“Atunci când obţii un premiu literar se cuvine să aduci în primul rând nişte mulţumiri. (…) Acest premiu vine la două zile după ce am ratat la mustaţă Premiul “Augustin Frăţilă”, despărţindu-mă doar 7 puncte de câştigător. (…) Mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu-mi apărea în cale Kostas Venetis…De-a lungul timpului, începând cu anul 1994, am luat 4 premii ale ASB. Mai rămâne să iau şi pentru dramaturgie.” (Octavian Soviany)

Eugen Şerbănescu, laureat pentru volumul „După-amiază cu o nimfomană pe vîrful muntelui Parâng”, Editura Polirom, a spus: “Mulţumiri pentru că se sprijină mişcarea literară din România. (…) Volumul meu reprezintă două cărţi într-una: o confesiune erotică şi 17 eseuri.”

La evenimentul de decernare a Premiilor ASB a participat şi Andrei Marga, preşedintele ICR: “Este o onoare să fiu alături de aceste personalităţi ale culturii. (…) Nu trebuie să ne obsedeze trecutul, ci prezentul şi viitorul, să prezentăm o cultură românească mai bogată în afară.”

Ioan Es. Pop, Premiul de Poezie al ASB

Premiul pentru Poezie al ASB a fost înmânat de Dan Mircea Cipariu, preşedintele secţiei de Poezie a ASB. Acesta a precizat că volumul “Unelte de dormit” de Ioan Es. Pop a primit numeroase premii în decursul anului, printre acestea şi Cartea de Poezie a anului 2011.

“M-am culcat aseară cu convingerea că Uneltele de dormit sunt bune numai pentru somn. Dar m-am trezit foarte devreme, alertat de aceleaşi unelte pe care le-aş putea numi Unelte de trezit.”, a spus Ioan Es. Pop.

Radu F. Alexandru, Premiul de dramaturgie al ASB

“Mă bucur pentru că acest premiu vine din partea unui juriu prezidat de acad. Eugen Simion. Acest fapt îmi confirmă un crez în care cred de 22 de ani, care îmi spune că atitudinea faţă de cultură nu trebuie să aibă coloratură politică.”, a spus Radu F. Alexandru.

Nicolae Mecu, Premiul pentru Critică, istorie literară, eseu al ASB

“Acest remarcabil domn este cercetător la Institutul Călinescu. Volumul “George Călinescu faţă cu totalitarismul” este o carte remarcabilă, care spune lucrurile adevărate despre un uriaş intelectual român. Totodată, ieri au pornit spre tipar ultimele două volume din cele 12 care însumează toată publicistica şi eseistica lui Călinescu, coordonate de Nicolae Mecu. 17.000 de pagini.” , a spus acad. Eugen Simion.

Premii special: Eugen Suciu şi Bogdan Hrib

„Motanul” de Eugen Suciu este o carte obiect, care conţine un singur poem lung, a cărei grafică a fost realizată de artistul Mircia Dumitrescu.”, a spus Horia Gârbea.

“Motanul cred că acum e acasă, el m-a crescut, ştie tot ce se întâmplă la ora asta aici.”, a precizat Eugen Suciu pe scenă.

“Nu există genuri minore sau cărţi de ficţiune care să nu facă parte din literatură. SF, bandă desenată, noir, mystery-thriller se adresează în primul rând tinerilor. (…) Premiul din această zi este o premieră, Bogdan Hrib este stagiar al USR, conform noilor reguli. Este pentru prima dată când premiul îi revine unui stagiar.”, a spus Horia Gârbea.

“Mă bucur că aceste genuri literare sunt atât de răspândite în afară, iar acum mystery-thriller începe să fie apreciat şi la noi.”, a mulţumit Bogdan Hrib.

Bianca Burţa-Cernat şi Ioan Cristescu, Premiile de debut ale ASB

Premiile de debut au fost oferite de Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele, cea care de 9 ani de zile le şi sponsorizează. Horia Gârbea a menţionat că ambele premii de debut s-au acordat pentru volume de critică şi istorie literară, deloc aride ci accesibile, volume care au fost înainte nişte lucrări de doctorat remarcabile.

“Fotografie de grup cu scriitoare uitate” este o carte despre un interbelic pe care nu trebuie să-l privim într-o manieră idealizantă, dar nici cu resentimente.”, a spus Bianca Burţa-Cernat. Cartea Biancăi Burţa-Cernat a mai fost răsplătită cu un premiu la Gala Tinerilor Scriitori, ediţia a II-a.

“Este puţin neobişnuit să mi se înmâneze un premiu, sunt obişnuit să acord eu premii şi să vorbesc despre cărţi.”, a spus Ioan Cristescu, directorul editurii Tracus Arte.

(Andra Rotaru)

La Mulţi Ani, Dan Cristea!


Sîmbătă, 10 decembrie, eminentul critic literar Dan Cristea a împlinit o vîrstă frumoasă şi rotundă. Dintre anii împliniţi, aproape 50 i-a consacrat criticii literare, în special despre volume de poezie, iar cei mai recenţi şi coordonării revistei Luceafărul, ulterior Luceafărul de dimineaţă. Îi doresc multă sănătate şi eternă inspiraţie. La Mulţi Ani!

În imagine, la Festivalul de la Neptun, în 2009, foto H.G.

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

„Scriitorii la ei acasă / Scriitori pe Calea Victoriei”

Uniunea Scriitorilor din România lansează programele literare „Scriitorii la ei acasă / Scriitori pe Calea Victoriei” şi “Serile literaturii străine pe Calea Vitoriei”

În perioada 14-29 noiembrie 2012, la sediul Uniunii Scriitorilor din România (Sala Oglinzilor, Calea Victoriei nr. 115, Bucureşti), vor avea loc două programe dedicate literaturii din România, dar şi traducerilor din autori de prestigiu ai literaturii universale contemporane. Selecţia scriitoriilor, traducătorilor şi reprezentanţilor editurilor invitate cu aceste ocazii este asumată de criticul literar Nicolae Manolescu, directorul revistei „România literară” şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Astfel, în zilele de 15, 22 şi 29 noiembrie 2012, de la ora 18:00, în Sala Oglinzilor de la USR, va avea loc programul “Serile literaturii străine pe Calea Vitoriei”, iar în zilele de 14, 21, 23 şi 28 noiembrie 2012, de la ora 18.00, va avea loc programul „Scriitorii la ei acasă / Scriitori pe Calea Victoriei”. Moderatorul evenimentelor: scriitorul şi jurnalistul Dan Mircea Cipariu, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, secţia Poezie. Întâlnirile cu aceşti scriitori se vor constitui într-un document de patrimoniul cultural naţional prin înregistrarea lor în Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune (prin Radio România Cultural), prin fotografiile, reportajele şi interviurile realizate cu acest prilej. Evenimentul este realizat de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul Guvernului României. Coproducător: Radio România Cultural. Partenerii media: România literară”, AgenţiadeCarte.ro, „Observator cultural”, „Luceafărul de dimineaţă”, „Viaţa Românească”. Art director: Mihai Zgondoiu. Coordonator PR: Andra Rotaru.
AgenţiadeCarte.ro - unul dintre partenerii media ai evenimentului - va prezenta la zi reportaje şi informaţii despre fiecare eveniment în parte.

Programul detaliat al evenimentelor:
„Scriitorii la ei acasă / Scriitori pe Calea Victoriei”

· Miercuri, 14 noiembrie 2012, ora 18.00
USR, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei 115, Bucureşti
Seara Poeziei – invitaţi: Magda Cârneci, Gabriel Chifu, Ioan Mureşan, Ioan Es. Pop, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu. Introducere: Dan Cristea.

· Miercuri, 21 noiembrie 2012, ora 18.00
USR, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei 115, Bucureşti
Scriitori din ţară la Bucureşti: Aurel Pantea – Alba Iulia, Nichita Danilov – Iaşi, Gabriel Coşoveanu – Craiova, Ion Pop – Cluj, Ioan Moldovan – Oradea, Vasile Dan – Arad, Nicolae Oprea – Piteşti. Introducere: Mircea Mihăieş.

· Vineri, 23 noiembrie 2012, ora 18.00
USR, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei 115, Bucureşti
Seara Prozei – invitaţi: Gabriela Adameşteanu, Marta Petreu, Petru Cimpoeşu, Varujan Vosganian, Alexandru Vlad. Introducere: Eugen Negrici.

· Miercuri, 28 noiembrie 2012, ora 18.00
USR, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei 115, Bucureşti
Seara „Toate artele cuvântului” – invitaţi: Gabriel Dimisianu (critică, memorialistică), Ioana Nicolaie (poezie), Irina Horea (traduceri), Horia Gârbea (dramaturgie), Marian Drăghici (poezie), Radu Aldulescu (proză). Introducere: Mihai Zamfir.

Program “Serile literaturii străine pe Calea Victoriei”

· Joi, 15 noiembrie 2012, ora 18.00
USR, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei 115, Bucureşti
Seara Herta Müller. Invitaţi: Denisa Comănescu, director editorial Humanitas Fiction, şi Alexandru Şahighian, care va citi o traducere din volumul de povestiri “Ţinuturile joase” de Herta Müller, carte în curs de apariţie la Humanitas Fiction, în seria de autor "Herta Müller". Herta Müller a debutat editorial cu acest volum, în anul 1982.

· Joi, 22 noiembrie 2012, ora 18.00
USR, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei 115, Bucureşti
Seara Vladimir Nabokov. Invitaţi: Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial Polirom, şi traducătoarea Veronica D. Niculescu, care va citi o traducere din romanul “Disperare” de Vladimir Nabokov, colecţia “Biblioteca Polirom. Seria de autor “Vladimir Nabokov”, Editura Polirom, 2009.

· Joi, 29 noiembrie 2012, ora 18.00
USR, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei 115, Bucureşti
Seara revistei „Lettre Internationale”. Invitat: Irina Horea, redactor-şef „Lettre Internationale”, şi Simona Brînzaru, care va citi o traducere din Emmanuel Carrere, “Limonov”, apărut în Lettre nr. 80-81.

Intrarea este liberă!

duminică, 4 noiembrie 2012

În curînd! Luceafărul de dimineață nr. 10

În curînd va apărea numărul 10 / 2012 al revistei „Luceafărul de dimineață”. Sumarul cuprinde poezie de Traian T. Coșovei și Eugenia Țaralungă, proză de Ștefan Dorgoșan, Viorel Dianu, Florin Logreșteanu, fragmente memorialistice de Gabriela Adameșteanu, interviuri cu Doina Uricariu și pianista Ilinca Dumitrescu. Ancheta revistei continuă cu aceeași întrebare: „Ce nu vă place la I. L. Caragiale?”, iar cronica lui Dan Cristea se referă tot la Caragiale așa cum l-a văzut Gelu Negrea în recentul său volum critic. Din viitorul volum de „Opere” ale lui Shakespeare, complet retraduse, Lucia Verona publică un fragment din versiunea sa la Troilus și Cresida. Un caiet critic, substanțial ca de obicei adună recenzii de Adrian G. Romila, Geo Vasile, Andrea Hedeș, Ioan Groșan, Ana Dobre, Ioan Es. Pop, Radu Voinescu, Simona Grazia Dima, Marius Ștefan Aldea. Parodia lui Adrian Pârvu este după Glossa lui Eminescu. Cronici și note mai semnează Ana-Maria Nistor, Călin Stănculescu, Iolanda Malamen, Radu Aldulescu, Gelu Negrea, Adrian Costache, Costin Tuchilă.

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Vizită fulger și lansări în Nord

Am revenit după două zile petrecute la Baia Mare și Satu-Mare unde am fost oaspetele scriitorilor din Nord și am convorbit cu autorități locale despre viitoare proiecte culturale. În trecere, am participat la lansări de carte, una fiind chiar a mea cu „Trecutul e o sărbătoare” la Biblioteca Județeană Maramureș (mulțumesc domnului director, prof. dr. Teodor Ardelean, cîteva fotografii aici) și la o secvență a Zilelor Revistei Acolada de la Satu-Mare. Aici am avut bucuria să-i revăd pe Radu Ulmeanu și Gh. Grigurcu, liderii publicației, dar și alți scriitori ca Angela Furtună, Liviu Ioan Stoiciu, Pavel Șușară, Tudorel Urian, Constantin Trandafir.

Am avut onoarea să fiu prezentat la Baia Mare unui public numeros de către scriitorii Florica Bud, Gh. Glodeanu, George Vulturescu, Andrea Hedeș și Igor Ursenco și de sculptorul Ioan Marchiș, care s-a dovedit un redutabil exeget în domeniul liric.

La Satu-Mare, m-am întîlnit cu alți prieteni care dezbăteau tema „Scriitorul și viața politică” și mi-a prezentat volumul poeta Simona Grazia Dima, sosită de la București pentru a primi „Premiul Revistei Acolada”. Alți laureați ai premiului în acest an au fost poeții Ioan Moldovan și Aurel Pantea.

Întrevederile cu cei doi directori ai Direcțiilor de Cultură și Patrimoniu, Ioan Marchiș (Maramureș) și George Vulturescu (Satu-Mare) îmi dau speranțe mari pentru deschiderea unor noi căi de promovare a culturii.

Mulțumesc tuturor gazdelor pentru deosebita ospitalitate și ideile valoroase exprimate.

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Un portret


Dl. Ștefan Dumitru, urmăritor al acestui blog, mi-a schițat un frumos portret pe care îl reproduc alături. Cum se vede, din el nu lipsește călimara (generică, pentru că eu nu scriu decît la PC) și nici pisica, albă ca bunele intenții, de pe clavecinul virtual. În realitate însă Dosia e mai mult neagră, cel puțin pe spate și mai ales noaptea. Iar noul meu protejat, Bozzo din Aleea Alexandru, e cu desăvîrșire negru lucios, chiar ca o panteră.

vineri, 26 octombrie 2012

Dialoguri cu Huppy (II). Un compliment (chiar două)


Cu cîteva zile în urmă, Huppy m-a văzut gata să mă bărbieresc, cu fața acoperită de spumă. S-a amuzat foarte tare și mi-a spus:

- Tati, ce față albă ai! Parcă ești o bezea uriașă!

UPDATE

Azi Huppy mi-a cercetat atent brațul, l-a pipăit chiar, și a tras concluzia:

- Tu nu ai încă pielea ca bătrînețea!

UPDATE 2

Duminică în grădina Ateneului. Huppy admiră fațada venerabilă și zice:
- Ce clădire frumoasă și împodobită cu porumbei!

(Foarte poetic, nu? n.m.)

joi, 25 octombrie 2012

O dispariție tristă și neașteptată: Ioan Vădan

Aflu cu tristețe că mi-a mai murit un prieten!

De pe blogul scriitoarei Florica Bud am preluat știrea dispariției premature a poetului Ioan Vădan, directorul Editurii Dacia XXI din Cluj.

Ioan Vădan s-a născut la 1 octombrie 1949, în satul Gelu, judeţul Satu Mare.

Licenţiat în filologie la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. A fost membru-fondator al revistei „Poesis”, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj. Din anul 1999, a fost director al Editurii Dacia XXI din Cluj.
Dintre volumele sale de versuri: „Borgum centenarium” (1983), „Izvor regăsit” (1988), Lauda pamantului (1990), Litera T (1995), Don Juan in provincie (1996), Iarba magnetica (1997), „Fuga din urbe” (1997), „Elegii din cariera de marmură” (1998), „Lupta cu îngerul” (1999), „Scrisori către Edith Södergran” (1999), „Week-end în infern” (2000), „Elegii din Nordburg”(2001).

L-am cunoscut la Satu-Mare la începutul anilor 90 și l-am revăzut adesea la tîrguri de carte. Era un poet elegiac și intelectualist.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

miercuri, 24 octombrie 2012

Impresii de la Baku




După doi ani și opt luni de la precedenta vizită, am regăsit cu bucurie orașul Baku unde am participat la Forumul Umanitar Internațional din 4-5 octombrie 2012. Șederea a fost scurtă, dar foarte plăcută, Baku a rămas orașul plin de farmec pe care îl știam, dar s-a împodobit uimitor de repede cu noi construcții care acum vreo trei ani erau în fază de proiect sau doar la nivelul fundațiilor.

Astfel sînt cele trei blocuri uluitoare de pe malul mării, care închipuie cu siluetele lor, mai înalte de 30 de etaje trei limbi de foc, simbolul Azerbaidjanului. Fațadele lor de sticlă oglindesc Marea Caspică și întregul Baku (imaginea de sus). Apoi e de menționat Auditoriumul Centrului Cultural Heydar Aliyev unde s-a ținut ședința plenară a Forumului, deschisă de președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev. Acesta e o clădire postmodernă care nu seamănă cu nimic, toate liniile siluetei sînt niște curbe albe, e ca o imensă navă extraterestră, bine iluminată natural în foaierul uriaș, avînd în interior o sală de o mie de locuri în care lambriurile curbe ajung pînă la tavan, în forme de o rafinată asimetrie ce asigură și acustica perfectă. Alte spații vaste sînt folosite ca săli de recepție, în chip de „lunch”, în pauza formumului, oferindu-ni-se de fapt un adevărat banchet cu o organizare exemplară încît, în nici o oră, cei o mie de oaspeți au cunoscut rafinamentele bucătăriei azere și au avut destul timp și pentru socializare (imaginea din mijloc)

La fel de noi și de impresionante, abia inaugurate în mai 2012, sînt cele două hoteluri care străjuiesc acum clădirea guvernului de pe faleză, aflate, simetric față de ea, față în față, la o distanță de vreo doi kilometri: JW Mariott - Absheron și Hilton, cu cîte 21 și respectiv 23 de etaje. Nu au „stele” pentru că sînt mai presus de ele. Am locuit la primul, unde a avut loc și reuniunea (secțiunea) la care am fost moderator: „Tradiții culturale în civilizația postmodernă” și la care au participat 73 de invitați din 22 de țări plus un număr important de universitari din Azerbaidjan. Primele patru etaje ale acestui JW Mariott sînt rezervate sălilor de conferințe, barurilor, restaurantelor (de un mare rafinament), spațiilor de relaxare și fitness, nelipsind piscina, pentru care nu am avut timp, din nefericire (imaginea de jos). De la etajul 5 în sus, se află camere de locuit foarte mari și elegante cu dotări speciale pe care alte hoteluri, deși de calitate, nu le au nicidecum. De notat serviciile impecabile, toți angajații fiind tineri, dinamici, surîzători și buni vorbitori de engleză.

În cele două seri petrecute la Baku, am avut plăcerea de a fi oaspeții gazdelor la două recepții în două palate pe cît de mari pe-atît de frumoase: Buta Palace și Gobustan Palace. Buta e simbolul grafic misterios al lumii turcice, iar celălalt palat, cu denumirea unei regiuni azere în care se află impresionante fresce neolitice, se află pe colina Baku-ului, avînd o splendidă terasă către mare. La fiecare, în afara fireștilor și multiplelor conversații cu colegii din alte țări, am avut parte de adevărate concerte susținute de muzicieni de top, atît din muzica tradițională cît și din repertoriul clasic european. Cum știam, azerii sînt un popor care excelează în muzică, fapt dovedit și la Eurovision acum un an, dar acum s-au întrecut pe ei înșiși.

Am părăsit Baku, trecînd pe șoseaua spre aeroport, de-a lungul căreia am remarcat noi construcții spectaculoase, cu regretul că am stat și am văzut prea puțin. Aeroportul însuși e în extindere, cu un nou terminal. Îmi doresc însă o reîntîlnire cu Azerbaijanul cît de curînd, e un loc reconfortant în care stagnarea și criza nu se văd deloc.

luni, 22 octombrie 2012

În curînd! Shakespeare - Opere, vol. 5. Ed. Tracus Arte


În sumar:

Negustorul din Veneția - traducere și note de Horia Gârbea
Troilus și Cresida - traducere de Lucia Verona, note de George Volceanov
Timon din Atena - traducere și note de George Volceanov

Coordonatorul ediției: George Volceanov
Editor: Tracus Arte, director Ioan Cristescu
Coperta: Mircia Dumitrescu

joi, 18 octombrie 2012

Trei ani pe blog!

La 8 octombrie s-au împlinit trei ani de cînd realizez acest blog.

Sper că nu v-am plictisit prea tare și că mă veți ierta pentru rărirea postărilor determinată de lipsa acută de timp. Nu-i ușor să devii din scriitor funcționar, dar și patria trebuie servită, nu numai propriul orgoliu.

De altfel am și uitat de aniversare, am avut vreme să-mi amintesc doar azi.

duminică, 14 octombrie 2012

Dialoguri cu Huppy


Tudor, supranumit Huppy, se apropie de 6 ani și poartă dialoguri ingenue cu o doză de umor involuntar.


Tati: De ce ai desenat pe plicul ăsta? (un plic alb A4, primit recent)
Huppy: Era doar o foaie ștampilată.

*
Tati: Ce-ai vrut să desenezi aici? Nu prea înțeleg.
Huppy: Lasă, îți fac un desen și ai să înțelegi imediat.

*
Tati: Chiar vrei să desenezi pe niște foi atît de mici? (post-it)
Huppy: Da. Dar nu sînt desene. Sînt doar niște instrucțiuni pentru un robot...

*
Huppy: Țara mea preferată este Bulgaria. (singura în care a fost, n.m.). Dar ei nu vorbesc limba noastră.

*
Huppy: (arată pe glob coasta Australiei) Aș vrea să merg în Australia. Aici sigur este o piscină.

*
Tati: (în fața unui colaj reprezentînd o creatură cam diformă cu ochi imenși) Ai făcut un extraterestru, nu?
Huppy: (cu mare tandrețe) Nuuuu.... E o fetiiiiță.

*
Huppy: (vrea să colonizeze sateliții lui Jupiter) Atunci pe Ganimede or să fie întîi plante, apoi oameni, orașe și vacanțe.

În imagine: Huppy la țară, studiind bibliografia despre Cosmos, subiectul lui preferat.

marți, 9 octombrie 2012

Cică niște cronicari nu duceau lipsă de nimic


În revista Cultura din 4.10.2012, domnul C. Stănescu semnează un articol despre unii „cronicari de azi”. Articolul, foarte întins și echilibrat, elogiază (meritat, zic eu) mulțimea și diversitarea cronicilor la zi din „Luceafărul de dimineață”. Ce-i drept, de multă vreme „Luceafărul de dimineață” găzduiește întîmpinări ale unor nume acreditate drept cronicari (și) ai revistei numite: Radu Voinescu, Felix Nicolau, Ioan Holban, Ana Dobre, Andrea Hedeș, Adrian G. Romila, Adela Vlad, Valeria Popescu, Daniela Firescu, Gabriela Gheorghișor, Geo Vasile și ale altora, dar și ale unor autori consacrați în alte genuri care simt nevoia să-și spună punctul de vedere: Ioan Es. Pop, Ioan Groșan, Ioan Buduca, Simona Grazia Dima, Nicolae Coande, Radu Aldulescu și desigur mulți alții.

De un elogiu aparte și explicit se bucură (și mai meritat, subliniez eu) cronicile liderului revistei și decanului de vîrstă și experiență al acestor cronicari (care cu fustă, care cu șalvari): Dan Cristea. Confratele C. Stănescu atrage atenția cu probitate colegială că Dan Cristea, alături de Gh. Grigurcu, e singurul dintre „vechii combatanți” rămași în tranșeele cronicii dar și asupra calității analizei sale. Căci simpla longevitate nu ar fi însemnată dacă n-ar fi dublată de ascuțimea percepției și finețea disecției. Numit pe drept „excelent cronicar de poezie”, Dan Cristea e pus în lumină de C. Stănescu cu exemplificări din cronicile consacrate de el în numărul din iulie 2012 al „Luceafărului de dimineață” volumelor Motanul de Eugen Suciu și Trecutul e o sărbătoare al subsemnatului. Într-adevăr, ca implicat în chip de pacient, recunosc exactitatea și profunzimea diagnosticului ce mi-a pus Dan Cristea și mă bucur că subscrie și C. Stănescu la asta.

În continuare, că tot era vorba de mine, C. Stănescu mă analizează sub „masca de cronicar” făcîndu-mi un portret de „ironist mordant”. El distinge cu finețe mărcile umorului sub expozițiunea mea (din același număr de revistă). Îmi reproșează însă că am pus sub genericul „Liric e drumul Jiului” doi autori din Iași și Constanța. Așa cum știe dl. C. Stănescu, vechi gazetar, un titlu de pagină se poate referi la majoritatea articolelor și nu neapărat la totalitatea lor. Cum patru autori din șase erau gorjeni iar lectura s-a făcut, după cum citează de altfel C. Stănescu, în vacanța mea olteană, explicația e lesne de acceptat.

În orice caz, articolul dlui C. Stănescu, un critic atent la confrații săi, e remarcabil și îl puteți citi aici.

Proverbiala discreție a lui C. Stănescu se reflectă și în faptul că am găsit cu greu pe tot web-ul o fotografie a sa, cea de mai sus!




duminică, 7 octombrie 2012

Turnirul cu învingători

Pentru mai multe detalii privind Turnirul poetic de la Efes, reproduc mai jos comunicatul ce va apărea în revista România literară

În perioada 24-29 septembrie, la Kusadasi - Efes (Turcia),s-a desfăşurat a doua ediție a concursului Turnirul de poezie. Au participat 18 poeți, reprezentanți ai trei filiale ale USR: Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Vasile Dan, Gheorghe Mocuța, Ioan Moldovan, Traian Ştef (Arad), Paul Aretzu, Cristian Liviu Burada, Ioana Dinulescu, Ioan Lascu, Adrian Popescu, Petre Tănăsoaica (Craiova), Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Adi Cristi, Gellu Dorian, Cassian Maria Spiridon şi Lucian Vasiliu (Iaşi). Juriul acestei competiții a avut următoarea componență: Gabriel Chifu, Gabriel Coşoveanu, Mircea A. Diaconu, Marian Drăghici, Horia Gârbea, Adrian Lăcătuş şi Nicolae Prelipceanu.

După cele trei runde de întrecere literară, au fost desemnați câştigătorii din acest an: echipa Filialei Arad, care va organiza viitoarea ediție a concursului şi Adrian Popescu, căruia i-a revenit Cununa de Lauri de la Efes. De asemenea, a mai fost acordat un premiu al publicului poetului Lucian Vasiliu.

Reamintim că Turnirul de poezie este un proiect cultural al USR (dar fără contribuţie financiară din partea Uniunii), iar prima sa ediție a avut loc anul trecut, în Grecia, fiind câştigată de Gabriel Chifu şi de poeții Filialei Craiova. Vom reveni pe larg asupra acestei manifestări literare care s-a desfăşurat cu bine, înregistrând, după opinia noastră, doar învingători, nu şi învinşi.

Menționez de asemeni sponsorii: Primăria ectorului 2 București, Primăria Craiova, Consiliul Județean Dolj, Primăria municipiului Iași, Primăria municipiului Piatra Neamț, Primăria municipiului Botoșani, S.C. EL PRECO Craiova, S.C. Antibiotice, Iași

Formul Umanitar Internațional de la Baku





În zilele de 4 și 5 octombrie 2012 au avut loc la Baku, Azerbaidjan, lucrările Formului Umanitar Internațional. Au participat aproape o mie de invitați din țara gazdă și din alte 60 de state. Forumul a încercat să identifice și să dezbată principalele probleme ale umanității la acest început de secol în numeroase domenii: știință, economie, cultură, educație etc. Prima zi a fost consacrată sesiunii plenare, inaugurate de președintele Republicii Azerbaidjan, dl. Ilham Aliyev. În cadrul ei au luat cuvîntul foști șefi de state (între care și dl. Emil Constantinescu), laureați Nobel, reprezentanți ai UNESCO.

A doua zi a adus dezbateri pe secțiuni sub forma unor mese rotunde cu referate și discuții libere. Am fost moderator la cea intitulată „Tradiții culturale în civilizația post-modernă” la care au luat parte 73 de invitați din peste 20 de țări și numeroși reprezentanți ai țării organizatoare. La ea au participat numeroase personalități între care fostul președinte al Bulgariei Jelio Jelev, înalți reprezentanți ai UNESCO, universitari avînd și poziții de conducere în instituții de învățămînt superior. Din partea Azerbaidjanului a avut un rol determinant în organizarea și desfășurarea dezbaterii în condiții excelente dr. Jala Garibova prorector al Universității de Limbi Străine din Baku. Dezbaterile au fost vii, nelipsite de contradicții și extrem de interesante.

Întregul Forum a beneficiat de o organizare impecabilă, a prilejuit contacte foarte utile celor prezenți ce vor deschide linii de colaborare și programe comune. Ospitalitatea gazdelor a fost ie;it[ din comun. Participanții au putut admira realizările uimitoare ale Republicii Azerbaidjan, dezvoltarea sa admirabilă. În ceea ce mă privește, am regăsit Baku după mai bine de doi ani și jumătate schimbat mult și spectaculos, zeci de noi clădiri impetuoase, de o mare modernitate, au răsărit efectiv în oraș. Toți participanții cu care am discutat au manifestat încredere în utilitatea și perenitatea forumului și s-au declarat încîntați de această oportunitate a dezbaterii largi oferită de Azerbaidjan.

A fost redactată o Declarație comună a Forumului ce va fi dată publicității în curînd.

Am acordat o declarație canalului public de televiziune din Azerbaidjan și mai multor publicații, exprimînd satisfacția de a fi prezent la Forum și speranța de a avea continuări însemnate ale acestei participări, cu materializare în acțiuni culturale.

Imagine: Ziua a II-a, a patra secțiune, organizată la hotelul JW Marriot Abșeron, recent inaugurat.

luni, 1 octombrie 2012

O pierdere ireparabilă: Alexandru George

A încetat din viaţă marele eseist şi critic Alexandru George (1930-2012).
Prezenţa în literatură a lui Alexandru George a fost una extrem de importantă atît ca eseist, autor de ediţii cît şi ca traducător.

Faptul că m-a onorat cu atenţia şi amiciţia lui, pe care le arăta arareori, părînd să treacă drept o fire închisă, mi-a oferit multe momente de bucurie şi de conversaţie pe care le voi păstra în memorie. Contrar aparenţelor, Alexandru George, era un mare causeur, plin de erudiţie fără emfază şi de umor.

Am aflat cu întîrziere de dispariţia lui (28 septembrie) şi nu am putut lua parte nici la cremonia funerară (30 septembrie) fiind departe de oraşul Bucureşti, pe care Alexandru George l-a iubit superlativ. Îmi iau rămas bun cu mare tristeţe prin aceste rînduri.

Fie să afle odihna veşnică!

Date biografice şi privind opera se află în anunţul publicat în numele USR şi ASB pe blogul scriitoridinbucuresti.blogspot.com

joi, 27 septembrie 2012

Adrian Popescu și filiala USR Arad - Laureați la Efes

Adrian Popescu și filiala USR Arad au cîștigat premiile individual și respectiv pe echipe ale Turnirului Poetic de la Efes.

În finala de patru, au concurat alături de Adrian Popescu și Ioan Moldovan, Gh. Mocuța și Lucian Vasiliu. Acesta din urmă a primit premiul publicului stabilit prin votul secret al tuturor celor prezenți.



miercuri, 26 septembrie 2012

Poetii români se întrec pentru Cununa de Lauri de la Efes

Turnirul poetic de la Efes, organizat de Uniunea Scriitorilor a consumat prima etapa, în care au citit toți cei 18 poeți din competiție, reprezentînd cele trei filiale angajate: Craiova (cîștigătoare a ediției precedente, la Olimp), Arad și Iași.

Azi juriul, condus de Gabriel Chifu, laureat la ediția precedentă, va anunța cei 9 poeți care vor concura în semifinală, dintre ei alegîndu-se apoi cei trei finaliști de mîine și echipa cîștigătoare care va organiza competiția anul viitor.

Recitalul de ieri a durat două ore și jumătate și a fost de un nivel foarte bun, unanim apreciat de juriu, concurenți și public.

Mîine de la ora 10 va avea loc finala urmată de decernarea premiilor: premiul pe echipe, premiul publicului și trofeul (realizat de artistul Marcel Voinea) Cununa de Lauri.

joi, 20 septembrie 2012

1 111 postări

Aceasta este a 1 111-a postare de pe acest blog care va aniversa la 8 octombrie 3 ani de existență, ceea ce dă o medie de 1,015 postări pe zi, dar mai sînt 19 zile pîna la bilanț!

Sper că nu v-am plictisit și că vom continua dialogul.

În ceea ce privește activitățile mele viitoare, constat cu regret că există pentru unii (majoritatea nu mă cunosc însă) tendința de a-mi aplica o premisă de vinovăție. Nu pot să spun decît: vom trăi și vom vedea.

marți, 18 septembrie 2012

A murit Romulus Vulpescu


Am primit cu mare tristețe vestea dispariției, azi după-amiază, a marelui traducător Romulus Vulpescu.

Romulus Vulpescu a fost un poet talentat, abil versificator, a excelat ca traducător din limba franceză, rămînîndu-ne remarcabile tălmăciri din Francois Villon, Rabelais și alți autori, mai ales clasici.

L-am cunoscut în anii 80 și am colaborat puțin la începutul anilor 90, cînd a fost o vreme director la Teatrul Mic. Era o prezență cuceritoare. Între alte motive de afinitate între noi, fusese coleg scurtă vreme la școala primară cu fratele tatălui meu, cu Iosif Naghiu și frații Blaier. Este uluitoare biblioteca lui care mi-a inspirat cîndva o piesă de teatru: vecinii se temeau (absurd!)că pune în pericol structura de rezistență a blocului, unul interbelic, foarte frumos, din strada Radu Cristian.

Fie să aibă pace și amintire veșnice!

*

Romulus Vulpescu

Vine vremea (fragment)

(...)
Vine vama să-mi măsoare porţia de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.

Vine vestea să-mi strecoare să respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.

Vine vârsta când dogoare patul de coşmar,
Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa când mioare în polcul lor tresar.

Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
(...)

luni, 17 septembrie 2012

Personaje didactice și pedagogice

Un comentariu al dlui Ștefan Dumitru mi-a dat o idee despre dimensiunea literară a profesoratului. L-a evocat pe „Domnu' Trandafir”.

Mi-au venit îndată în memorie mulți profesori eroi ai literaturii.
Sigur... Domnu' Trandafir, Basil Drăgoșescu al lui I.L.C. Și Bădița Vasile al lui Creangă plus cei de la Școala de Catiheți
Mai era ce-i drept și domnul Vucea! La B. Șt. D.
Mai apar și Dascălul Prost, Chicoș Rostogan, d. Tiberiu Bumbeș. Ciudat, sau poate nu, prin complexul celui neșcolit, la genialul și puțin trecutul prin școli Caragiale e plin de profi!

Mulțumesc comentatorului care m-a dat o idee! Voi consacra neapărat un articol „Personajelor didactice”, din seria mea de articole „Trecute vieti de fanti si de birlici - viața și uneori opera personajelor”, la care pregătesc volumul II, amplificat.

N-o să-i uit pe profesorii lui Teodoreanu, G. Călinescu (Ostrogotu'), Bacalbașa, Minulescu, Dessila, G. Brăescu (școala de campanie), nici pe Dra Cucu. Nici doctoratul lui Unanian din „Cimitirul Buna-Vestire”. Dar putem ajunge și la contemporani, la Groșan, G. Șovu, A. Costache, ei înșiși trecuți pe la catedră.
Poate voi fi nevoit să recitesc „Elevul Dima dintr-a șaptea”?

Mă puteți ajuta, evocînd și alte opere cu eroi urcați la catedră care nu-mi trec acum prin minte.

Apropos, în curînd va apărea în „România literară” un articol din serie consacrat „Etniilor și naționalităților” personajelor literaturii române. Pe cele imediat anterioare („Viața și opera personajelor” și „Porecle și numiri de personaje” le puteți găsi în arhiva revistei la www.romlit.ro).

duminică, 16 septembrie 2012

Profesor de română

Am citit într-un ziar sau pe un sit dintre cele care mă onorează cu atenția lor - fără a deschide însă wikipedia sau vreo istorie a literaturii române ca să-mi afle modesta bibliografie – că nu aș fi scriitor, ci „doar” un profesor de română. Din păcate nu, nu sînt! Regret că nu sînt. Încerc să fiu „profesor de română”, cît mai bun, pentru fiul meu.

M-a întristat foarte rău nu negarea calității mele, discutabile chiar după 27 de volume de literatură, de scriitor, ci deriziunea manifestată față de un „profesor de română”. Ce poate fi mai frumos și mai onorant decît să ai meseria de „profesor de română” (sau de orice altă limbă maternă elevilor tăi)? Ce e rău sau măcar derizoriu în asta? Profesori „de română” au fost Maiorescu, Creangă, Ibrăileanu, E. Lovinescu, G. Călinescu. Au făcut ei ceva rău țării și limbii lor? Au adus oare vreun prejudiciu patriei?

Cel mai mult mi-aș fi dorit, în locul ingineriei care are și latura ei pasionantă, să studiez filologia și să ajung... profesor de română. Dacă am ajuns să predau, în locul limbii, statică și beton armat, n-a fost numai vina mea. Oricum, am încercat, în paralel, să învăț bine limba română și s-o folosesc cît mai bine. Mi se pare că o gravă deficiență a societății noastre este manevrarea inadecvată a limbii de la monstruoasa „limbă de lemn” la traducerile calchiate și „romgleza” curentă. De aceea, pentru civilizația noastră, rolul profesorului de română este extrem de însemnat.

Dacă s-ar putea, aș forma și plăti cu totul „discriminatoriu” profesorii, locul cel mai de sus în grilă fiind al celor de română. În primul rînd ca să nu plece din „sistem”, să se poată perfecționa și să-i învețe pe ceilalți. Cu tot aerul său cam teatral și populist, regretatul G. Pruteanu era o prezență necesară și care s-ar cuveni înlocuită.

A vorbi limba maternă cu înaltă performanță e un act de patriotism nu mai mare dar nici mai mic decît a performa sub drapel, cu pușca-n mînă, pe vreun teatru de operațiuni militare. În ceea ce mă privește, pot să spun că îi admir pe „profesorii de română”. Cînd am început să traduc Shakespeare (după ce tradusesem alte, multe, piese ale altor autori) am simțit că fac un salt însemnat în utilizarea limbii noastre. Problemele ridicate de un mare autor sînt cu totul altele și presupun nu doar competență ci, dacă se poate, eminență în folosirea limbii române. E ca și cum ai fi jucat tenis cu adversari medii spre buni și te întîlnești cu numărul unu mondial.

Ca să nu mai lungesc vorba (concizia e și ea o calitate a vorbitorului performant) spun în concluzie: lăudat fie profesorul de română și să ne întristăm o clipă pentru cei care-l consideră derizoriu. Tare mă tem că nu vor vedea raiul niciodată.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Un nou poem: „Fortăreața”


Fortăreața

Am luat comanda garnizoanei într-o joi. Vineri dimineață, barbarii au atacat fortăreața. Nu știam ce trebuie să fac într-o situație ca asta. Am ieșit la marginea zidurilor și am explicat, prin semne, către barbari:
- Sînt nou aici. Ce se cuvine să fac?
Majoritatea a urlat ceva la mine. Semnificația am priceput-o însă din semne:
- Să ne predai îndată fortăreața, lua-te-ar dracu!
Alții, mai puțini, au urlat încă și mai tare altceva. Am dedus din semne:
- Să lupți ca un războinic, lua-te-ar dracu!
Atunci cei mai mulți dintre barbari i-au înhățat pe cei care strigaseră să lupt și i-au spînzurat de cei mai apropiați copaci. Îndată după treaba asta, s-au retras și de atunci nu au mai apărut pe lîngă zidurile noastre.

(textul integral cuprinde 9 fragmente și îl veți putea citi în revista Viața Românească, nr. 9-10 care va apărea în curînd)

vineri, 14 septembrie 2012

Va apărea în curînd „Luceafărul de dimineață” - nr. 9


La începutul săptămînii viitoare va apărea nr. 9/2012 al revistei „Luceafărul de dimineață”. Primele pagini conțin ca de obicei un susbstanțial „caiet critic” semnat de Adela Vlad, Radu Voinescu, Nicolae Coande, Ana Dobre, Ioan Buduca, Lucian Gruia, Valeria Popescu, Ioan Holban, Simona Grazia Dima, Adrian G. Romila, Felix Nicolau.

Cartea lunii este „Caragiale. Marele paradox” de Gelu Negrea. Puteți citi de asemeni poezie de Florea Burtan, Simona Grazia Dima, Geo Vasile, Cristian Liviu Burada, Emilian Mirea, Adrian Pârvu (acesta cu o autoparodie), proză de Gh. Schwartz, eseuri de Radu Aldulescu și Ioan Andrei Egli. La rubrica „Dintre sute de catarge” e publicată o tînără poetă, Oana Tirpan.

Invitatul lunii este criticul de teatru și poetul Ion Cocora care scrie despre montările pieselor lui I. L. Caragiale. Tot lui Caragiale îi e dedicată ancheta revistei: „Ce nu vă place la Caragiale?”, care va continua și în numărul următor. Interviul lunii este realizat de Valeria Popescu care intră dialog cu prozatorul Adrian Voicu. Rubricile de arte îi au ca semnatari ai articolelor pe Ana- Maria Nistor, Călin Stănculescu, Corneliu Vasile, Adrian Costache, Daniela Firescu, Costin Tuchilă, Iolanda Malamen. Din lirica americană traduce Andrei Mocuța.

Apar de asemeni, ca divertisment, un pamflet pe teme sportive și o parodie la „Epigonii”. Revista lansează de altfel un concurs de „parodii originale” în memoria lui G. Topârceanu, termenul limită de participare fiind 15 noiembrie.

Revista va fi disponibilă la Muzeul Literaturii București (chioșc), la sediul ASB și în alte puncte de difuzare sau poate fi procurată prin abonament. Ediția on-line se va afla pe situl revistei: www.revistaluceafarul.ro.

Comentarii la poemul „berbecul”

Poemul “berbecul”, postat mai deunăzi, și apărut și în revista craioveană „Ramuri”, a născut replici foarte interesante și mi-a stîrnit și mie contra-replici pe care cred că e păcat să le las doar la subsolul postării poemului și să nu le prefac într-o postare ca atare.

Astfel, doamna „poezieevelics” îmi dă o spirituală strofă de răspuns:

„O POSIBILA REPLICA A BERBECULUI.
Eu sunt berbecul„de-ai” vrut tu să-l ștergi
cu ochii ațintiți pe boltă sus;
ți-aș spune să privesti și mâine cerul
și vei vedea că nu m-am lăsat dus...”

Răspund:
Foarte subtilă strofă. Nu, berbecul e tot acolo. „Dar măcar am încercat” – vorba lui Mc Murphy. Dacă admitem că berbecul e „ceva” care „trebuie oprit”, e important că măcar am încercat.

*

Romancierul Șerban Tomșa zice:

”Felicitări călduroase ! Este un poem splendid, ca şi cele cu care ne-aţi obişnuit în ultima vreme. Cruzimea ştearsă de inefabilul privirii...”

Horia răspunde:
Mulțumesc. Frumoasă interpretare. Dar se poate interpreta și în favoarea berbecului, în defavoarea „ștergerii”, ca mai sus.
Cînd eram eu june (licean), am argumentat că versul final „și n-au învins” din Hannibalul lui Jebeleanu nu e o jubilație în fața înfrîngerii barbarului orgolios (cum zicea manualul), ci o exclamație de regret că trufașa metropolă n-a fost biruită!
De aceea poezia place...
Pentru că berbecul poate fi victima sau agresorul necuvîntător.

*

Doamna profesoară Camelia Săpoiu crede:

„Cunoaşterea (nu în sens blagian), adică privirea, are puterea de a schimba lesne destine, de a redesena astrele, "stea după stea", fără grabă. Cunoaşterea înseamnă linişte ("al cincilea nu zise nimic"), înseamnă rămânere ("se uită lung la berbec"), înseamnă drum lung şi fuga de cărări umbrite (macedonskiene) care fac calea uşoară, dar abrutizează fiinţa: "mai uşor este ... să ţineţi", "mai uşor este ... să răsturnaţi" etc.
(Apropo de ambiguitate ... ) În asentimentul lui Şerban Tomşa, foarte frumos poem.

Horia răspunde:

Multumesc. Chiar așa este, cum ziceți. De fapt e un poem oniric. Am visat poemul (ca acțiune pentru că în vis nu sînt cuvinte) minus ultima strofă, final adăugat în stare de trezie. Totdeauna mai există o cale (de a ucide berbecul). Sau mai exact există (și) un alt berbec așa cum la Borges există „un alt tigru”. Nu e prea bine să explici poemele, dar asta nu e explicație, ci discuție în marginea lor. Vreau să zic: dacă vei accepta că există un alt (tip de) tigru/berbec descoperi îndată că este și un alt mod de a-l vîna.

Mai e ceva: cu timpul, e o constatare tristă dar și consolatoare, devenim mai înțelepți... ba nu, mai reflexivi. La 25 sau chiar 30 de ani n-aș fi scris niciodată „berbecul”. Acum, cînd traduc Shakespeare, văd cîtă vitalitate e în Shakespeare. Pentru că Shakespeare nu a trăit pînă la senectute. Cine știe ce ar fi scris la 60 sau 65 de ani? Aforism, dacă permiteți: Goethe este Goethe pentru că a trăit cît Goethe. Iar Dante e Dante pentru că a trăit exact cît Dante. Cum ar fi sunat ultimul vers din Divina Comedie dacă era scrisă la 70 de ani (vîrstă matusalemică pentru vremea florentinului)?

*

Doamna „croitoreasa licuricilor” are o părere interesantă:
frumos.
(eu m-am gândit la o jertfă avraamică - în acest sens astronomic)

Răspund:
Vă mulțumesc. Așa este. Stingerea stelelor e o destrucție/ aneantizare nesîngeroasă. Dacă vom accepta că berbecul (sau Isac) trebuie să dispară, să fie jertfiți, putem alege o formă pentru asta care să ne salveze sufletul. Avraam s-a grăbit, „a făcut exces de zel” dar Domnul a știut să echilibreze lucrurile, nu?

*

Comentariul meu concluziv: Nu vom afla niciodată dacă berbecul e „răul”, „hannibalul” a cărui ascensiune „trebuie oprită” sau este „mielul” a cărui jertfă nici măcar nu poate fi primită, el fiind atît de pur și de agresat.

Mulțumesc tuturor încă o dată

joi, 13 septembrie 2012

Revista Vatra Chioreană (??)

Am primit din Maramureș o veste bună pe care o reproduc parțial:

„Vatra Chioreană, o revistă care ţine ştacheta sus

Lansată de curând la Copalnic Mănăştur, revista Vatra Chioreană (director fondator - Vasile Dragomir, redactor-şef - Emanuel Luca), care şi-a creat o imagine de publicaţie serioasă şi valoroasă, nu dezamăgeşte nici de data aceasta. Numărul 6 al revistei Ţării Chioarului îşi întâmpină cititorii cu o copertă inspirată (...)

Paginile revistei sunt înfrumuseţate cu fotografii realizate cu simţ artistic în Ţara Chioarului de azi, la care se adaugă fotografii de arhivă, dar şi reproduceri după sculpturile artistului Dan Vişovan. Coperta a patra este ilustrată cu chipul actorului şi poetului Ştefan Radof (grafică digitală de Emanuel Luca), dispărut anul acesta din lumea celor vii şi care a avut strânse legături cu localitatea Copalnic Mănăştur.

După o introducere nostalgică, ce lasă să se întrevadă imaginea satului ca un loc al paradisului pierdut (...), şi după editorialul lui Vasile Dragomir, din care aflăm că în Mănăştur "tot cam la a treia casă este câte un om publicat", urmează partea "grea" a revistei. Aceasta cuprinde studii legate de Ţara Chioarului sau de localităţi de pe cuprinsul acesteia.”

*

Doresc mult succes revistei, care pare frumoasă și serioasă, dar sper că și realizatorii vor recunoaște: titlul „Vatra Chioreană” sună absolut ca dracu! Cît simț artistic îți trebuie să găsești orice altceva?! Dacă patriotismul local e prea puternic și cere numele zonei, spune-i „Din Țara Chioarului” sau „Plaiul Chioarului” etc. Chioreană, trimite la chior (deficient vizual la un ochi).

Există un arbitru de fotbal (tușier) Orbișor. Nu l-aș delega numai din superstiție! Păi dacă nu vede un offside... cine-și asumă riscul? Mai demult exista un fotbalist Ologu. Normal că n-a prins naționala! Ați angaja un avocat pe care-l cheamă Bulău sau Pîrnaie? V-ați opera la chirurgii Casapu sau Măcelaru? Am ezitat mult pînă să colaborez cu dna dr. Ciomag (stomatolog de încredere, întruchiparea fineții, dinții mei îi datorează multe). Dar în artă e altceva.

Nici ligamentul „Emanuel Luca care...” nu e o idee bună. Cînd te cheamă Luca, Duca, Nucă, trebuie să fii cu ochii-n patru. Cam ca arbitrul Orbișor.


miercuri, 12 septembrie 2012

Un poem recent

berbecul

cinci oameni
vor să omoare un berbec

cel mai ușor
zise primul
este ca voi patru
să țineți berbecul
de cîte un picior iar eu
să-i tai beregata

al doilea spuse
mai ușor este ca voi patru
să răsturnați berbecul
pe spate iar eu
să-i înfig țepușa în inimă
în inimă
în inimă

dar mai lesne
spuse al treilea e ca voi patru
să țineți berbecul pe loc
și eu să-i trăznesc un ciocan
fix între coarne

și cel mai ușor
zise al patrulea este
ca voi patru
să vă dați mai încolo
iar eu să împușc
berbecul în cap

al cincilea nu zise nimic
se uită lung la berbec
și cu privirea lui
începu să stingă
stea după stea
pînă cînd berbecul
se șterse definitiv de pe cer

(textul a apărut în premieră în revista „Ramuri” nr. 8/2012)

luni, 10 septembrie 2012

Sinaia 2012. Tren de plăcere... Servicii de groază

Am revenit acum cîteva ore de la Sinaia… Ca în „Tren de plăcere” al lui I. L. Caragiale, deși numai plăcere nu a fost: înghesuială, aer condiționat - nu, geamuri deschise - nu…

Sinaia trăiește încă prin farmecul unei epoci apuse manifestă în clădiri, cu Peleșul în frunte, parcuri, zone de promenadă, munții inamovibili. Printre ei se află multe motive contemporane de enervare.

Deși în Siania găsești cam tot ce vrei de la ceai cald la bere rece și de la gogoși dulci la mîncare picantă, de la tradiționalii mititei la cosmpolitele pizza și sharorma, lipsește bună-voia celor care le oferă, picul de grație și fărîma de zîmbet ca să te simți la largul tău. Servicile turistice, care furnizează de fapt locuri de muncă și prosperitate stațiunii, atîta cîtă este, nu sînt însoțite de o minimă deferență față de turiștii din banii cărora orașul subzistă și nu cade complet (căci pe alocuri se năruie) în paragină.

Ce i-ar costa pe sinaioți, care trăiesc 80% din banii noștri, să arate o oarecare bunăvoință față de cei ce, desigur, tot le dau banii pentru a se simți cît de cît bine? Dar ei se manifestă, cel mai adesea, într-un chip care le trădează resentimentul față de aceia din fondurile cărora trăiesc. Blestem național, boală națională incurabilă, sindrom genetic irecuperabil al românului de la munte, deal, șes? Cine ar putea s-o spună?

Am trăit clipe frumoase la Sinaia dar și momente penibile în care am simțit că sînt detestat și am simțit, din păcate, nevoia să urăsc la rîndul meu. Poate că s-ar putea și altfel… Cu surîs și bunăvoință.

vineri, 7 septembrie 2012

Bacalaureatul, DNA-ul și statistica


Presa ne informează că:

„Ștefan Vlaston, președinte al Asociației EDU CER, a anunțat că a depus o sesizare penală la Direcția Naționala Anticorupție (DNA) referitor la modul în care s-a derulat sesiunea de toamna a examenului de Bacalaureat in judetul Giurgiu. În ea se scrie: La nivel national, rata de promovare la sesiunea de toamnă a fost de 24,27%. Vă rugăm să rețineți că în ceea ce privește județul Giurgiu, promovabilitatea la sesiunea de toamnă a Bacalaureatului 2012 a fost de 50,22%.”

În sesizare sînt date cu titlu de exemplu 8 județe și promovabilitatea lor. Ca să mă conving, am făcut media și am calculat abaterea simplă de la medie pentru cele 8 județe și pentru Giurgiu. Iată rezultatele:

22 -7,625
24 -5,625
25 -4,625
28 -1,625
29 0,625
35 5,375
36 6,375
38 8,375
50 20,375

29,625

Pe prima coloană promovabilitățile (rotunjit la 0 zecimale, penultimul rînd e al jud. Giurgiu), pe ultimul rînd media. Pe coloana a 2-a abaterea față de medie.

Se vede clar că Giurgu se abate de la medie de 3-4 ori mai mult decît celelalte județe. Deci sesizarea e justificată! Ar trebui să urmeze cătușe, dube, mascați.

Totuși, o remarcă. În Giurgiu sînt vreo 15 licee. S-ar putea ca 10 dintre ele să se fi înscris în media națională: 30% și alte cinci să vină cu 90%, de unde media pe județ 50%. Normal e ca procurorii să le calce numai pe cele 5!

miercuri, 5 septembrie 2012

US Open, "Gazeta sporturilor", Ilie Năstase și noi, cititorii frustrați

În plină desfășurare a US Open, unul dintre primele trei turnee de tenis din lume, Gazeta Sporturilor nu dă de zile întregi nicio știre. Acum, cînd US Open a ajuns în faza semifinalelor, ultimele știri GRP din tenis sînt: că Maria Șarapova s-a despărțit de logodnicul ei (știre din 2 septembrie) și că Ilie Năstase a avut un puseu de hipertensiune (știre de ieri). Nici un scor, nici un tabel al jocurilor, nimic!

Îi dorim sănătate marelui jucător Ilie Năstase. Dacă ar fi jucat azi, GSP n-ar fi scris nimic despre el, cum nu a scris dici de performața lui Tecău care, orișicît, a ajuns în optimi la dublu.

Nu înțeleg de ce se mai numește „Gazeta Sporturilor” (la plural) și nu simplu: „Faptele lui Becali și Pițurcă”.

112. Sunați Diacritica!


Ar trebui, zic eu, ca pe lîngă opțiunile Poliție-Pompieri-Salvare, să existe la 112 și opțiunea Diacritica. Eu adesea am impulsul de a o chema să intervină cu umorul ei nimicitor-asanator. Pentru cine nu știe, Diacritica e autoarea unui blog care pune și rezolvă probleme de limbă dar și de logica limbajului.

Acum îi fac apel de urgență: E vorba de agrafele de birou Marshalls. Excelente de altfel și mari. Pe cutie scrie:

„Agrafe Biuro” (sic!! cu B mare)

iar pe altă latură

„Marshalls office products”, respectiv, pe latura opusă, traducerea:
„Marshalls produse biuretice” (sic!!)

Această combinație între birotice și diuretice e de-a dreptul laxativă!

Pe capac e o stea galbenă pe fond roșu ceea ce m-a făcut să cred că sînt produse în Vietnam (de unde eroarea devenea scuzabilă). Dar nu, sînt produse în Vitan. Vitan 104 Buc. (sic!) Romania. Din cîte știu presurtarea Buc. e consacrată pentru „bucată”, de unde și fericita etichetă: „Gumă China, lei 2 buc.”

Aud pe stradă o sirenă. De-a lui Roaită, nu de-a lui Ulise. O fi Diacritica?


marți, 4 septembrie 2012

Shakespeare în Mileniul III. Micile plăceri ale traducerii



O dificultate a traducerii lui Shakespeare în metrul original este numărul - mare și așa - de cuvinte monosilabice ale limbii engleze pe care Shakespeare parcă le alege. Desigur, era mai simplu pentru el ca versificator, dar și pentru rostirea actorilor. În română e greu să potrivești atîtea cuvinte monosilabe, chiar recurgînd la aglutinări care nu fac bine rostirii și în principiu ar trebui reduse la minimum.

He but a duke / would have his son a king (10 silabe a 10 cuvinte)
And rise his i-ssue / like a lo-ving sire. (10 silabe 8 cuvinte)

El, nu-mai duce, / vrea pe fi-su re-ge, (11 silabe în 8 cuvinte)
Tru-dea ur-ma-șii / să-i ri-di-ce-n rang. (10 silabe 6 cuvinte)

*

Iată și capul marelui dușman
Ce ar fi vrut pe el a ta coroană. (8 cuvinte monosilabice + 1 de 3)
1 1 1 1 1 1 1 1 3
(That sought to be encompassed with your crown)
1 1 1 1 3 !! 1 1 1 (8 cuvinte monosilabice + 1 de 3)

Aici, în original, normal că „encompassed” se va pronunța în trei silabe.
În treacăt, atenție la „s”, nu e o eroare: sought!

Am remarcat însă că un cuvînt lung „costă” enorm în compunerea unui decasilab, chiar dacă ideea e întinsă pe două sau trei versuri. De obicei le afectează pe ambele sau pe toate trei. Dimpotrivă, găsirea unui număr mare de cuvinte monosilabice permite răsfățul cîte unui termen expresiv mai lung. Foarte rar se întîmplă ca în română să poți avea o structură de tipul: 2 - 2 -1 / 2 – 2 – 1 sau măcar 2 - 3 / 2 – 3. Eventual - în caz fericit – poți găsi cîte un 1-2-1-1 / 2-2-2 respectiv 1-1-1-2 / 1-1-1-3 ca mai jos

La cine să se / uite galeș leii?
Doar nu la fiara / ce le ia culcușul.

Desigur, cînd traduci, ritmul ți se impune oarecum instinctiv, nu stai să numeri „pe degete” măsura decît în cazuri foarte rare. Dar problemele le simți automat, în minte, „pe fundal”.

Se înîmplă rar să poți avea un singur cuvînt bisilabic pe vers (penultimul în exemplul dat mai jos) sau o succesiune de monosilabice să permită, cum ziceam, un termen sesizant cum e diminutivul batjocoritor „ochișori” (3 silabe) din ultimul vers al exemplului de mai jos:

Privește, York, prosopul înmuiat
În sînge scos din el cu vîrful spadei
De Clifford cel viteaz. E mort copilul
Și, dacă poți să plîngi, ți-l dau pe loc
Ca să te ștergi cu el la ochișori.

Firește că, la limită, poate fi luată în discuție exprimarea ideii cu un vers suplimentar, dar miza noastră este traducerea vers pe vers. Foarte rar am recurs la soluția dilatării unei idei din original cu un vers în plus, compensînd prin „mîncarea” altui vers de mai jos.

Toate exemplele sînt din Henric VI partea a III-a la care lucrez acum. Dar situația e identică și la alte piese.

Imaginea: Act I, scena 1.
Richard (țestei dușmanului): Vorbește tu și spune cum a fost! (bătălia n.m.)
variantă: Tu să le spui cum m-am purtat în luptă. (Thou speak for me and tell them what I did).

luni, 3 septembrie 2012

Lansare la MNLR. Ziua de dinainte și Katanamorfoze de Liviu Georgescu.

Editura Paralela 45 vă invită marţi, 4 septembrie 2012, ora 14.00,
la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, la lansarea volumului
Ziua de dinainte de Liviu Georgescu.

Va fi lansat și volumul Katanamorfoze de același autor (Ed. Brumar)

La eveniment vor participa: Mircea Martin, Dan Cristea, Liviu Georgescu.

„Liviu Georgescu este, probabil, ultimul optzecist care debutează editorial (Călăuza, 2000). După alte câteva plachete, destul de numeroase, ca şi cum poetul ar dori să recupereze, formula poetică pare a se fixa. Radu G. Ţeposu l-ar fi ataşat neoexpresioniştilor din generaţia optzeci. Gh. Grigurcu vede în el un suprarealist. Lirismul pletoric trimite la Liviu Ioan Stoiciu, violenţa limbajului la Elena Ştefoi, vizionarismul, la Mariana Marin. În fond, originalitatea lui Liviu Georgescu constă în puternica lui înclinaţie către eschatologic.” (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură)

Bacalaureat 2012. Previziuni politice. 95 500 vs. 3 900

La Bac-ul din acest an (examen altădată banal, devenit acum prilej de isterie mediatică) s-au înscris în a doua sesiune, tradițional mai ușoară, peste 99 400 de elevi dintre care au promovat 24,27 la sută. Deci peste 75 500 au căzut sau nu s-au prezentat.
M-am uitat puțin la subiecte, atras de vîlva stîrnită în jurul acestei „verificări” a „maturității”. Au fost ridicole, mai ales la istorie și geografie, foarte ușoare la română, trebuia doar să știi românește. La matematică s-au acordat cinci puncte, din 90 (10 fiind din oficiu) celor capabili să rezolve ecuația: 3 la x + 3 la (x+1) = 4. Dar măcar la matematică și mai ales la fizică subiectele erau „posibile” ca subiecte, adică solicitau oarecum unele cunoștințe și raționamentul. Desigur, pentru notele mari. Nota 6 sau 7 se obțineau, pentru un elev slab dar atent, în maximum o oră. Compunătorii cam bănuiau ce va urma și au încercat să-și dea pomană din viață.

Așa încît îi consider nu numai pe cei 75 550 care nu au luat media 6 ci pe cei 95 500 care nu au luat nici 7 drept persoane cu grave dezechilibre fie psihice fie de altă natură (de conștiință, sociale etc.). Aceste 95 500 de persoane, aflate cel puțin la a doua încercare, au anumite tare care, manifestate la 18-20 de ani, vor fi greu de corectat.

Dar ei, cei 95 500, au drept de vot. Cine nu și-ar dori, mai ales în contextul scăderii populației, să aibă 95 500 de voturi ale lor? Și nu pe cele ale „deștepților”, abia 3 900? Și asta numai într-o promoție! În cazul unui plebiscit, cei 95 500 i-ar zdrobi cu votul lor pe cei 3 900, ba și pe ceilalți, cei care au promovat în vară.
Așadar, firesc, pragmatic, discursul oricărui politician va trebui să se adapteze celor 95 500. Care vor vota niște reprezentanți după mintea și asemănarea lor. În acest context, este cu desăvîrșire exclus la noi ca un intelectual să ajungă la conducerea treburilor prin vot universal. Grohăitorii și rîgîitorii vor fi matematic favorizați. Unde mai pui că, foarte probabil, „promovații” vor părăsi relativ repede țara.

Este limpede că votul universal nu reprezintă o soluție pentru România în acest moment. Cum este exclus însă un alt sistem, cît sîntem încă în UE, va urma o accelerare a dezastrului țării pentru că ignoranții și troglodiții îi vor aduce în frunte pe cei mai reprezentativi pentru tagma lor.

Desigur, din această clipă, oricine vrea să nu-și pună împotrivă această masă de netrebnici va trebui să-nceapă să-i cultive, să-i giugiulească, să-i ogoiască. Dacă se poate, în detrimentul celor 3 900. Căci 4% - rest neglijabil, nu-i așa... Sub pragul electoral.


duminică, 2 septembrie 2012

130 000 de vizitatori

De cînd am început contorizarea, acest blog a depășit 130 000 de vizitatori unici. Ultimul venit exotic este din Insulele Faroe.
La mulțumesc tuturor, interesul lor mă stimulează să postez.
Mulțumiri speciale celor aproape 190 de prieteni ai blogului.
În curînd se vor împlini 3 ani de la pornirea acestei mici aventuri mediatice.

vineri, 31 august 2012

A dispărut dintre noi Constanța Buzea


Am aflat cu tristețe vestea încetării din viaţă a poetei Constanța Buzea (1941-2012).

Jurnalul său din anii 1969-1971 a apărut recent sub titlul „Creștetul ghețarului”. În calitate de redactor la „Amfiteatru” și apoi la „România literară” a încurajat numeroși autori aflați la debut, în special poeți. I s-au decernat premii literare importante, cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor. Premiul Academiei Române și Premiul Național Mihai Emiescu (2001).

În ceea ce mă privește am beneficiat de sprijinul ei în anii debutului cînd m-a publicat adesea în „Amfiteatru”. Ea este prima care a pronunțat și chiar publicat prin 1983 sintagma „generația nouăzeci”. Îmi amintesc titlul interogativ: „Semne ale unei generații nouăzeci?”. După ce s-a retras de la „România literară”, unde ținea rubrica post-restant, i-am urmat în calitate de „poștaș al redacției”.

Date mai multe despre opera ei pot fi găsite în necrologul publicat pe blogul scriitoridinbucuresti.blogspot.com.

Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu o vor putea face la sediul Uniunii Scriitorilor în următoarele două zile. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

joi, 30 august 2012

Quiz cu N. Labiș, 1986. Răspuns


În fotografia din 1986 care mi-a fost trimisă de poetul craiovean Emilian Mirea, se pot recunoaște, de la stînga:

Mircea A. Diaconu (viitorul critic și prof. univ, primul),
Ramona Fotiade (acum profesoară la Glasgow, critic, atunci laureata Marelui Premiu, cu un trandafir),
Horia Gârbea (viitor laureat al premiului în 1990, cu ochelari),
Augustin Ioan (viitor arhitect, prof. univ. de arhitectură și eseist, cu barbă), Emilian Mirea (azi poet, redactor de publicații culturale),
Ion Gheorghe (ultimul din rînd, cunoscutul poet șaizecist, membru al juriului).

Nu mai recunosc alții dintre cîștigătorii premiilor și nu știu dacă au avut ulterior cariere literare.

Juriul în acel an a fost condus de regretatul Laurențiu Ulici. Eu am luat Premiul „Luceafărul” fiind ales de Ion Gheorghe.

Juriul care mi-a acordat Marele Premiu în 1990 a fost condus de Nicolae Prelipceanu.

marți, 28 august 2012

Aceeași gîscă. Update 2012




Postare din 2011:


„Am făcut fotografii în Herestrău înainte de Paște și am ales pentru comparație poze cu Tudor anul trecut și în acest an, călărind aceeași gîscă precum personajul din basm. (stînga: 1 iunie 2010, dreapta: 23 aprilie 2011).”

Iata si updatarea pe 15 iunie 2012.
Gîsca n-a crescut mai deloc.

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog