sâmbătă, 27 octombrie 2012

Un portret


Dl. Ștefan Dumitru, urmăritor al acestui blog, mi-a schițat un frumos portret pe care îl reproduc alături. Cum se vede, din el nu lipsește călimara (generică, pentru că eu nu scriu decît la PC) și nici pisica, albă ca bunele intenții, de pe clavecinul virtual. În realitate însă Dosia e mai mult neagră, cel puțin pe spate și mai ales noaptea. Iar noul meu protejat, Bozzo din Aleea Alexandru, e cu desăvîrșire negru lucios, chiar ca o panteră.

vineri, 26 octombrie 2012

Dialoguri cu Huppy (II). Un compliment (chiar două)


Cu cîteva zile în urmă, Huppy m-a văzut gata să mă bărbieresc, cu fața acoperită de spumă. S-a amuzat foarte tare și mi-a spus:

- Tati, ce față albă ai! Parcă ești o bezea uriașă!

UPDATE

Azi Huppy mi-a cercetat atent brațul, l-a pipăit chiar, și a tras concluzia:

- Tu nu ai încă pielea ca bătrînețea!

UPDATE 2

Duminică în grădina Ateneului. Huppy admiră fațada venerabilă și zice:
- Ce clădire frumoasă și împodobită cu porumbei!

(Foarte poetic, nu? n.m.)

joi, 25 octombrie 2012

O dispariție tristă și neașteptată: Ioan Vădan

Aflu cu tristețe că mi-a mai murit un prieten!

De pe blogul scriitoarei Florica Bud am preluat știrea dispariției premature a poetului Ioan Vădan, directorul Editurii Dacia XXI din Cluj.

Ioan Vădan s-a născut la 1 octombrie 1949, în satul Gelu, judeţul Satu Mare.

Licenţiat în filologie la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. A fost membru-fondator al revistei „Poesis”, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj. Din anul 1999, a fost director al Editurii Dacia XXI din Cluj.
Dintre volumele sale de versuri: „Borgum centenarium” (1983), „Izvor regăsit” (1988), Lauda pamantului (1990), Litera T (1995), Don Juan in provincie (1996), Iarba magnetica (1997), „Fuga din urbe” (1997), „Elegii din cariera de marmură” (1998), „Lupta cu îngerul” (1999), „Scrisori către Edith Södergran” (1999), „Week-end în infern” (2000), „Elegii din Nordburg”(2001).

L-am cunoscut la Satu-Mare la începutul anilor 90 și l-am revăzut adesea la tîrguri de carte. Era un poet elegiac și intelectualist.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

miercuri, 24 octombrie 2012

Impresii de la Baku




După doi ani și opt luni de la precedenta vizită, am regăsit cu bucurie orașul Baku unde am participat la Forumul Umanitar Internațional din 4-5 octombrie 2012. Șederea a fost scurtă, dar foarte plăcută, Baku a rămas orașul plin de farmec pe care îl știam, dar s-a împodobit uimitor de repede cu noi construcții care acum vreo trei ani erau în fază de proiect sau doar la nivelul fundațiilor.

Astfel sînt cele trei blocuri uluitoare de pe malul mării, care închipuie cu siluetele lor, mai înalte de 30 de etaje trei limbi de foc, simbolul Azerbaidjanului. Fațadele lor de sticlă oglindesc Marea Caspică și întregul Baku (imaginea de sus). Apoi e de menționat Auditoriumul Centrului Cultural Heydar Aliyev unde s-a ținut ședința plenară a Forumului, deschisă de președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev. Acesta e o clădire postmodernă care nu seamănă cu nimic, toate liniile siluetei sînt niște curbe albe, e ca o imensă navă extraterestră, bine iluminată natural în foaierul uriaș, avînd în interior o sală de o mie de locuri în care lambriurile curbe ajung pînă la tavan, în forme de o rafinată asimetrie ce asigură și acustica perfectă. Alte spații vaste sînt folosite ca săli de recepție, în chip de „lunch”, în pauza formumului, oferindu-ni-se de fapt un adevărat banchet cu o organizare exemplară încît, în nici o oră, cei o mie de oaspeți au cunoscut rafinamentele bucătăriei azere și au avut destul timp și pentru socializare (imaginea din mijloc)

La fel de noi și de impresionante, abia inaugurate în mai 2012, sînt cele două hoteluri care străjuiesc acum clădirea guvernului de pe faleză, aflate, simetric față de ea, față în față, la o distanță de vreo doi kilometri: JW Mariott - Absheron și Hilton, cu cîte 21 și respectiv 23 de etaje. Nu au „stele” pentru că sînt mai presus de ele. Am locuit la primul, unde a avut loc și reuniunea (secțiunea) la care am fost moderator: „Tradiții culturale în civilizația postmodernă” și la care au participat 73 de invitați din 22 de țări plus un număr important de universitari din Azerbaidjan. Primele patru etaje ale acestui JW Mariott sînt rezervate sălilor de conferințe, barurilor, restaurantelor (de un mare rafinament), spațiilor de relaxare și fitness, nelipsind piscina, pentru care nu am avut timp, din nefericire (imaginea de jos). De la etajul 5 în sus, se află camere de locuit foarte mari și elegante cu dotări speciale pe care alte hoteluri, deși de calitate, nu le au nicidecum. De notat serviciile impecabile, toți angajații fiind tineri, dinamici, surîzători și buni vorbitori de engleză.

În cele două seri petrecute la Baku, am avut plăcerea de a fi oaspeții gazdelor la două recepții în două palate pe cît de mari pe-atît de frumoase: Buta Palace și Gobustan Palace. Buta e simbolul grafic misterios al lumii turcice, iar celălalt palat, cu denumirea unei regiuni azere în care se află impresionante fresce neolitice, se află pe colina Baku-ului, avînd o splendidă terasă către mare. La fiecare, în afara fireștilor și multiplelor conversații cu colegii din alte țări, am avut parte de adevărate concerte susținute de muzicieni de top, atît din muzica tradițională cît și din repertoriul clasic european. Cum știam, azerii sînt un popor care excelează în muzică, fapt dovedit și la Eurovision acum un an, dar acum s-au întrecut pe ei înșiși.

Am părăsit Baku, trecînd pe șoseaua spre aeroport, de-a lungul căreia am remarcat noi construcții spectaculoase, cu regretul că am stat și am văzut prea puțin. Aeroportul însuși e în extindere, cu un nou terminal. Îmi doresc însă o reîntîlnire cu Azerbaijanul cît de curînd, e un loc reconfortant în care stagnarea și criza nu se văd deloc.

luni, 22 octombrie 2012

În curînd! Shakespeare - Opere, vol. 5. Ed. Tracus Arte


În sumar:

Negustorul din Veneția - traducere și note de Horia Gârbea
Troilus și Cresida - traducere de Lucia Verona, note de George Volceanov
Timon din Atena - traducere și note de George Volceanov

Coordonatorul ediției: George Volceanov
Editor: Tracus Arte, director Ioan Cristescu
Coperta: Mircia Dumitrescu

joi, 18 octombrie 2012

Trei ani pe blog!

La 8 octombrie s-au împlinit trei ani de cînd realizez acest blog.

Sper că nu v-am plictisit prea tare și că mă veți ierta pentru rărirea postărilor determinată de lipsa acută de timp. Nu-i ușor să devii din scriitor funcționar, dar și patria trebuie servită, nu numai propriul orgoliu.

De altfel am și uitat de aniversare, am avut vreme să-mi amintesc doar azi.

duminică, 14 octombrie 2012

Dialoguri cu Huppy


Tudor, supranumit Huppy, se apropie de 6 ani și poartă dialoguri ingenue cu o doză de umor involuntar.


Tati: De ce ai desenat pe plicul ăsta? (un plic alb A4, primit recent)
Huppy: Era doar o foaie ștampilată.

*
Tati: Ce-ai vrut să desenezi aici? Nu prea înțeleg.
Huppy: Lasă, îți fac un desen și ai să înțelegi imediat.

*
Tati: Chiar vrei să desenezi pe niște foi atît de mici? (post-it)
Huppy: Da. Dar nu sînt desene. Sînt doar niște instrucțiuni pentru un robot...

*
Huppy: Țara mea preferată este Bulgaria. (singura în care a fost, n.m.). Dar ei nu vorbesc limba noastră.

*
Huppy: (arată pe glob coasta Australiei) Aș vrea să merg în Australia. Aici sigur este o piscină.

*
Tati: (în fața unui colaj reprezentînd o creatură cam diformă cu ochi imenși) Ai făcut un extraterestru, nu?
Huppy: (cu mare tandrețe) Nuuuu.... E o fetiiiiță.

*
Huppy: (vrea să colonizeze sateliții lui Jupiter) Atunci pe Ganimede or să fie întîi plante, apoi oameni, orașe și vacanțe.

În imagine: Huppy la țară, studiind bibliografia despre Cosmos, subiectul lui preferat.

marți, 9 octombrie 2012

Cică niște cronicari nu duceau lipsă de nimic


În revista Cultura din 4.10.2012, domnul C. Stănescu semnează un articol despre unii „cronicari de azi”. Articolul, foarte întins și echilibrat, elogiază (meritat, zic eu) mulțimea și diversitarea cronicilor la zi din „Luceafărul de dimineață”. Ce-i drept, de multă vreme „Luceafărul de dimineață” găzduiește întîmpinări ale unor nume acreditate drept cronicari (și) ai revistei numite: Radu Voinescu, Felix Nicolau, Ioan Holban, Ana Dobre, Andrea Hedeș, Adrian G. Romila, Adela Vlad, Valeria Popescu, Daniela Firescu, Gabriela Gheorghișor, Geo Vasile și ale altora, dar și ale unor autori consacrați în alte genuri care simt nevoia să-și spună punctul de vedere: Ioan Es. Pop, Ioan Groșan, Ioan Buduca, Simona Grazia Dima, Nicolae Coande, Radu Aldulescu și desigur mulți alții.

De un elogiu aparte și explicit se bucură (și mai meritat, subliniez eu) cronicile liderului revistei și decanului de vîrstă și experiență al acestor cronicari (care cu fustă, care cu șalvari): Dan Cristea. Confratele C. Stănescu atrage atenția cu probitate colegială că Dan Cristea, alături de Gh. Grigurcu, e singurul dintre „vechii combatanți” rămași în tranșeele cronicii dar și asupra calității analizei sale. Căci simpla longevitate nu ar fi însemnată dacă n-ar fi dublată de ascuțimea percepției și finețea disecției. Numit pe drept „excelent cronicar de poezie”, Dan Cristea e pus în lumină de C. Stănescu cu exemplificări din cronicile consacrate de el în numărul din iulie 2012 al „Luceafărului de dimineață” volumelor Motanul de Eugen Suciu și Trecutul e o sărbătoare al subsemnatului. Într-adevăr, ca implicat în chip de pacient, recunosc exactitatea și profunzimea diagnosticului ce mi-a pus Dan Cristea și mă bucur că subscrie și C. Stănescu la asta.

În continuare, că tot era vorba de mine, C. Stănescu mă analizează sub „masca de cronicar” făcîndu-mi un portret de „ironist mordant”. El distinge cu finețe mărcile umorului sub expozițiunea mea (din același număr de revistă). Îmi reproșează însă că am pus sub genericul „Liric e drumul Jiului” doi autori din Iași și Constanța. Așa cum știe dl. C. Stănescu, vechi gazetar, un titlu de pagină se poate referi la majoritatea articolelor și nu neapărat la totalitatea lor. Cum patru autori din șase erau gorjeni iar lectura s-a făcut, după cum citează de altfel C. Stănescu, în vacanța mea olteană, explicația e lesne de acceptat.

În orice caz, articolul dlui C. Stănescu, un critic atent la confrații săi, e remarcabil și îl puteți citi aici.

Proverbiala discreție a lui C. Stănescu se reflectă și în faptul că am găsit cu greu pe tot web-ul o fotografie a sa, cea de mai sus!




duminică, 7 octombrie 2012

Turnirul cu învingători

Pentru mai multe detalii privind Turnirul poetic de la Efes, reproduc mai jos comunicatul ce va apărea în revista România literară

În perioada 24-29 septembrie, la Kusadasi - Efes (Turcia),s-a desfăşurat a doua ediție a concursului Turnirul de poezie. Au participat 18 poeți, reprezentanți ai trei filiale ale USR: Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Vasile Dan, Gheorghe Mocuța, Ioan Moldovan, Traian Ştef (Arad), Paul Aretzu, Cristian Liviu Burada, Ioana Dinulescu, Ioan Lascu, Adrian Popescu, Petre Tănăsoaica (Craiova), Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Adi Cristi, Gellu Dorian, Cassian Maria Spiridon şi Lucian Vasiliu (Iaşi). Juriul acestei competiții a avut următoarea componență: Gabriel Chifu, Gabriel Coşoveanu, Mircea A. Diaconu, Marian Drăghici, Horia Gârbea, Adrian Lăcătuş şi Nicolae Prelipceanu.

După cele trei runde de întrecere literară, au fost desemnați câştigătorii din acest an: echipa Filialei Arad, care va organiza viitoarea ediție a concursului şi Adrian Popescu, căruia i-a revenit Cununa de Lauri de la Efes. De asemenea, a mai fost acordat un premiu al publicului poetului Lucian Vasiliu.

Reamintim că Turnirul de poezie este un proiect cultural al USR (dar fără contribuţie financiară din partea Uniunii), iar prima sa ediție a avut loc anul trecut, în Grecia, fiind câştigată de Gabriel Chifu şi de poeții Filialei Craiova. Vom reveni pe larg asupra acestei manifestări literare care s-a desfăşurat cu bine, înregistrând, după opinia noastră, doar învingători, nu şi învinşi.

Menționez de asemeni sponsorii: Primăria ectorului 2 București, Primăria Craiova, Consiliul Județean Dolj, Primăria municipiului Iași, Primăria municipiului Piatra Neamț, Primăria municipiului Botoșani, S.C. EL PRECO Craiova, S.C. Antibiotice, Iași

Formul Umanitar Internațional de la Baku





În zilele de 4 și 5 octombrie 2012 au avut loc la Baku, Azerbaidjan, lucrările Formului Umanitar Internațional. Au participat aproape o mie de invitați din țara gazdă și din alte 60 de state. Forumul a încercat să identifice și să dezbată principalele probleme ale umanității la acest început de secol în numeroase domenii: știință, economie, cultură, educație etc. Prima zi a fost consacrată sesiunii plenare, inaugurate de președintele Republicii Azerbaidjan, dl. Ilham Aliyev. În cadrul ei au luat cuvîntul foști șefi de state (între care și dl. Emil Constantinescu), laureați Nobel, reprezentanți ai UNESCO.

A doua zi a adus dezbateri pe secțiuni sub forma unor mese rotunde cu referate și discuții libere. Am fost moderator la cea intitulată „Tradiții culturale în civilizația post-modernă” la care au luat parte 73 de invitați din peste 20 de țări și numeroși reprezentanți ai țării organizatoare. La ea au participat numeroase personalități între care fostul președinte al Bulgariei Jelio Jelev, înalți reprezentanți ai UNESCO, universitari avînd și poziții de conducere în instituții de învățămînt superior. Din partea Azerbaidjanului a avut un rol determinant în organizarea și desfășurarea dezbaterii în condiții excelente dr. Jala Garibova prorector al Universității de Limbi Străine din Baku. Dezbaterile au fost vii, nelipsite de contradicții și extrem de interesante.

Întregul Forum a beneficiat de o organizare impecabilă, a prilejuit contacte foarte utile celor prezenți ce vor deschide linii de colaborare și programe comune. Ospitalitatea gazdelor a fost ie;it[ din comun. Participanții au putut admira realizările uimitoare ale Republicii Azerbaidjan, dezvoltarea sa admirabilă. În ceea ce mă privește, am regăsit Baku după mai bine de doi ani și jumătate schimbat mult și spectaculos, zeci de noi clădiri impetuoase, de o mare modernitate, au răsărit efectiv în oraș. Toți participanții cu care am discutat au manifestat încredere în utilitatea și perenitatea forumului și s-au declarat încîntați de această oportunitate a dezbaterii largi oferită de Azerbaidjan.

A fost redactată o Declarație comună a Forumului ce va fi dată publicității în curînd.

Am acordat o declarație canalului public de televiziune din Azerbaidjan și mai multor publicații, exprimînd satisfacția de a fi prezent la Forum și speranța de a avea continuări însemnate ale acestei participări, cu materializare în acțiuni culturale.

Imagine: Ziua a II-a, a patra secțiune, organizată la hotelul JW Marriot Abșeron, recent inaugurat.

luni, 1 octombrie 2012

O pierdere ireparabilă: Alexandru George

A încetat din viaţă marele eseist şi critic Alexandru George (1930-2012).
Prezenţa în literatură a lui Alexandru George a fost una extrem de importantă atît ca eseist, autor de ediţii cît şi ca traducător.

Faptul că m-a onorat cu atenţia şi amiciţia lui, pe care le arăta arareori, părînd să treacă drept o fire închisă, mi-a oferit multe momente de bucurie şi de conversaţie pe care le voi păstra în memorie. Contrar aparenţelor, Alexandru George, era un mare causeur, plin de erudiţie fără emfază şi de umor.

Am aflat cu întîrziere de dispariţia lui (28 septembrie) şi nu am putut lua parte nici la cremonia funerară (30 septembrie) fiind departe de oraşul Bucureşti, pe care Alexandru George l-a iubit superlativ. Îmi iau rămas bun cu mare tristeţe prin aceste rînduri.

Fie să afle odihna veşnică!

Date biografice şi privind opera se află în anunţul publicat în numele USR şi ASB pe blogul scriitoridinbucuresti.blogspot.com

Postări populare

Arhivă blog