vineri, 31 octombrie 2014

Cărți noi! Carul cu poeți (I)

Constantin Marafet Penumbra trandafirului, Fundația Scrisul Românesc.

Se vede încă din titlu că volumul lui Constantin Marafet își propune un registru delicat, al semitonurilor (penumbrei). Întîlnim o poezie de dragoste, a evanescențelor în care iubirea hoinărește printre aștri, umbra visului devine copac, muntele tresare din luciul apei. Numai imagini de pus în albume verzui și bune de răsfoit la gura sobei. Poetul coboară din zodia lui și cheamă depărtările sau stă santinelă la pian cu iubita care e fîntîna sufletului. El arpegiază le nesfîrșit aceeași gamă, fără teama de minor și previzibil. Nu găsesc imensa forță textualizatoare (?) și poetică de care vorbește pe copertă Ion Roșioru, ci recitalul onest al unui pianist de salon.

Vasile Iftimie Fluturi în cutia poștală, Editura Zona Publishers

Cînd Vasile Iftimie este ludic și își acceptă minoratul, este simpatic și are momente izbutite. Grandilocvența nu-l prinde: sînt o cruce lipsită de răstignire sau cai în spume au năvălit peste mine. Parol? Versurile căutate îi fac și ele rău: Macii au mirosul depărtărilor. Ipostazele favorabile poetului sînt cele în care nu pozează în bardul cu sîngele clocotind nu se știe de ce. I-aș da sfatul din propriile versuri: respiră/ cît să nu stingi lumînarea/ și așteaptă ori caută-te în cenușă/ de vrei să te regăsești la celălalt capăt. Cît se caută prin scrum, Vasile Iftimie este poet. Cînd vrea să fie Byron, nu numai că nu este acela, dar se pierde și pe sine.

Vali Nițu 11 esențe pentru T. , Editura Bibliotheca


Poetul tîrgoviștean Vali Nițu scrie pentru T. 11 clipe, 11 elogii, 11 lacrimi etc. Cine este T.? Nu vreo misterioasă doamnă, de la Camil Petrescu citire, nici orașul de domiciliu ci, deducem din versurile concentratelor sale compuneri lirice, Timpul. Vremea este redusă la o inițială. Din punctul meu de vedere, această împărțire și modulare pe cifra 11 (poate de inspirație nichitiană) este una exterioară și artificială, mai ales că textele intitulate șoapte nu se deosebesc esențial de tăceri sau taine. Ele sînt interesante prin ele însele, alcătuind un corp relativ unitar de meditații elegiace, tinzînd spre esențele invocate din titlu. Vali Nițu scrie concentrat și elegant, fără efuziuni și pretenții spectaculare, meditativ, propunînd cercuri albe / cîștigate la tombola de ninsori/ la limita dintre rost/ și spațiu. 

Un comentariu:

  1. La carul cu poeti cine se-nhama ?
    Citind,se naste-ndata o dilema :
    O fi o muza,sau o fi orgoliu?
    Doar pentru critic pare o problema...

    GENERALITATE,FARA LEGATURA CU APRECIERILE DE MAI SUS ALE CRITICULUI. VA MULTUMESC.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog