duminică, 20 martie 2011

No Comment?! (ba nu, de fapt o să revin)









Nu e ușor să fii membru al conducerii USR și/sau al comisiilor sale. Se crede că e simplu. Dar faptul de a încerca să faci ceva împotriva celei mai josnice imposturi te expune atacurilor jivinelor nocturne susținute de zeci de „prof. univ. dr.” etc. adesea pe o treaptă încă și mai de jos a imposturii! Precizez că reclamația nu mă vizează pe mine ci pe un important membru al USR și al comisiei de validare care își asumă cu cinste rolul de barieră în calea veleitarilor agramați. Sublinierile îmi aparțin (și nu am subliniat totul, de exemplu dezacordul în număr din ultimul rînd al plîngerii).

23 de comentarii:

  1. Mie mi-a plăcut faza cu nepoata de frate.
    (În numele fişierului pdf se vede numele persoanei. Poate ar trebui schimbat. Numele, I mean.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Săraca de ea... (la limba română mă refer)

    RăspundețiȘtergere
  3. @diacritica
    Am schimbat.
    @ Camelia
    Săracii de noi! Hoțul cu un păcat, păgubașul cu 100! Dar prof. univ.dr. care au semnat recomandări nu cred că sînt „săraci”

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu, nu, săraca limba română adică. Cât despre recomandări, uite aşa îşi fac unii să-Răceala cu mâna lor. (Nu aţi prins nicio aluzie, da?)

    RăspundețiȘtergere
  5. Uniunea trebuie scuturata si de alti impostori strecurati, mai ales, dupa Revoluție, cand s-au deschis larg porțile...
    Un gest precum cel de mai sus, asadar, nu trebuie sa mire.
    Si altceva: ar fi fost de postat texte din volumele respective, nu o ...lăcrimație nevricoasă, vulnerabilă filologic...
    Oricum, petentei trebuie sa i se raspunda, dar nu ca sa i se spună ca a comis erori gramaticale...
    Este cumva vorba de Voichita Sorescu?

    RăspundețiȘtergere
  6. @anonim
    "mai cu franțuzeasca, mai cu scuturatul"... E greu. Statutul nu prevede să fie „scuturați” după ce au apucat să intre. Doar doamna cu coasa îi poate scutura (reteza), dar și asta parcă e nebună, îi ia pe ăia buni. Nu numele contează, sînt multe asemenea atitudini și pe multe le suport eu (care nici măcar nu mai fac parte din comisii).
    @Camelia
    Păi?!

    RăspundețiȘtergere
  7. modificarea sugerata de @diacritica ar trebui facuta si la pagina a treia. ma scuzati ca nu am diacritice. Seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule Gârbea atentaţi la o mitologie locală, venerabila poetesă B.S.S. trebuie să fie foarte revoltată! Frumoasa "demascare"!

    RăspundețiȘtergere
  9. Au învăţat la şcoală că românul e născut poet şi au ajuns la concluzia că toţi poeţii trebuie să devină membri ai USR. Vreo 22 de milioane de membri, nu?
    Culegem roadele Cîntării României.

    RăspundețiȘtergere
  10. Corect mi s-ar fi părut să scrie "membri" cu 6 i, câţi au fost în comisie.
    Haz de necaz, dar atâţia veleitari cred că talentul constă în numărul de cărţi tipărite şi în laudele reciproce ale prietenilor de aceeaşi teapă...

    RăspundețiȘtergere
  11. @ toţi
    Se nasc, vorba lui Paler, "mitologii subiective". Miza intrarii in USR e si indemnizatia pt. pensionari dar nu numai. Odata intrati, genul acesta de autori devin agresivi, ataca organizatia din interior vor premii pe care daca nu le iau le revendica violent etc. Dar sa ADUCA vreunul ceva organizatiei, macar stima celor din jur? Niciodată! Să ne gîndim că mulţi dintre aceşti nenorociţi sînt profesori şi scriu "pt. copii" ca autoarea reclamantă. Aţi lăsa copilul dvs. în grija ei?? Eu nu, cert.

    RăspundețiȘtergere
  12. Reclamatie cu stricare de fes...

    RăspundețiȘtergere
  13. Am șters cîteva comentarii anonime care încercau să identifice autoarea reclamației sau pe cei care au recomandat-o. Nu aceasta e miza publicării textului ci aceea de a demonstra cît de departe merge impostura și cum hoțul acuză vocal păgubașul că nu-l lasă să fure. Să nu uităm că un impostor, dacă e pensionar, odată intrat într-o uniune de creație primește o indemnizație din bani publici.

    RăspundețiȘtergere
  14. dar ce, s-a finalizat deja procesul de validare? (parca anul trecut s-a finalizat abia prin octombie). si doamna respectiva de unde stie cati membri au fost, si cum au votat, si cam ce au spus, a fost de fata?

    ciudat ca au scris atatia prof. univ. despre cartile unei singure doamne. la mine n-am verificat, dar nu cred sa fi scris mai mult de un profesor, in general cred ca au fost cel mult lectori, daca nu doar doctoranzi sau nici macar (fiind si f tineri). chiar: cati profesori univ. tin rubrica de intampinare prin reviste? daca am numarat bine, despre cartile doamnei au scris vreo 15... in ce reviste scriu domnii aceia prof. univ. cronica literara?? poate mai vrea cineva sa le trimita carti la redactie, nu de altceva :))

    RăspundețiȘtergere
  15. @ddm
    Asta e, că a avut loc doar o ședință și ce s-a întîmplat acolo se și știe în tîrg. Validarea se încheie prin votul Consiliului din septembrie asupra propunerilor Comisiei. Nici măcar nu sînt informații exacte - au fost 8 membri din 11. Pentru a nu se exercita presiuni de la filiale, preșdinții de filiale nu fac parte din comisie și nici nu pot asista la dezbateri.

    Evident, respectivi profi nu au rubrici fixe și dacă au scris au făcut-o în cine știe ce publicații obscure. Autorii de notorietate au cronici în reviste consacrate de la cronicarii acreditați prin continuitate. Faptul că un prof. de lingvistică se pronunță despre o carte de fabule sau ghicitori e irelevant, desigur. Dar cînd autorilor le convine, ei pretind că ar fi!

    E vorba de un mecanism bine uns al imposturii din categoria „conjurația imbecililor”. Fiind mai mulți și mai bine organizați, ei obțin ceea ce vor, pragmatic. Noi drămuim și ne contrazicem dacă volumul lui Ion Mureșan e genial, foarte bun sau doar bun și ei în timpul ăsta își umplu sacii prin dos.

    RăspundețiȘtergere
  16. Noi despre ei.Dar ei despre noi?Despre noi cei care avem mereu corectitudinea si precizia unui robot,sau ale unui computer si,mai ales,suntem foarte atenti să avem aceleasi opinii si reactii care să ne păstreze într-un perimetru din care să fim vizibili atunci când dorim să mai urcăm o treaptă spre consacrare....

    RăspundețiȘtergere
  17. "morala" cu sacii e grozava, dar eu zic ca e si caz de "curcanu lu Birzoi" la reclamant/a. numai ca amu mai ales curcanul are moft literar, talent, monser, sa mor io. vrea sa fie dlui validat si premiat, afisat si respectat mai ceva ca originalul de-l invata literele de la intrare pe usa secundara...

    RăspundețiȘtergere
  18. @ anonimi 1 si 2
    În principiu nu public comentarii anonime. Fac o excepție dar fiți totuși expliciți că nu se înțelege clar ce doriți să comunicați.

    RăspundețiȘtergere
  19. Stimate domnule Horia Gârbea, dacă vă referiţi cumva şi la mine, în ultimul comentariu, eu, unul,am vrut numai să mă luminaţi:
    Cum de este posibil ca unii critici importanţi, precum d-l Alex Ştefănescu, să aprecieze o carte la superlativ, iar alţii să o ignore, pur şi simplu? O fi şi din cauză că numele unor autori nu ne spun nimic? Ori o fi din pricina valorii estetice nule sau discutabile? Atunci, ce credibilitate mai are, la noi, nobila mesrie de critic?
    Am folosit un singur exemplu la îndemână("Poveste de doi biţi", apărută, totuşi, la o editură de top, Minerva), fiind vorba despre cartea citită de mine cel mai recent. Dar vă mai pot da, pe loc, încă trei-patru exemplificări, pe anul 2010, tot la capitolul proză, suficient de bune ca să surclaseze, să zicem, "Sânge satanic" sau "Nu ştiu câte zile" - concretizările "cele mai perfecte"(apud Călinescu)ale pornografiei şi golăniei pseudo-literare.
    Cu sinceritate, anonimul bulversat de marţi seară, de la 17,43

    RăspundețiȘtergere
  20. @ Anonim
    E foarte simplu. Apar sute de cărți numai la o editură și cîteva mii cu totul și chiar dacă un critic ar citi multe dintre ele, nu are cum să scrie despre toate. Capacitatea de cuprindere este limitată de faptul că un critic e doar un om.

    Eu de pildă nu am citit una dintre cărțile foarte apreciate de alții: Rădăcina de bucsau de O. Nimigean. Nu am ajuns la ea și nici ea la mine. Dacă s-ar indigna cineva „de ce” ar însemna că e nu înțelege realitatea în datele ei elementare.

    Alt exemplu: am citit „literatura luciferică” de R. Cernatescu încă din 2010. O carte bună. Nu ma avut încă timp să scriu și spațiu editorial suficient pînă acum. Am citit „irezistibil” de Dan Coman - foarte bună. Nu am prins o conjunctură pentru a scrie despre ea, deși am scris și publicat articole despre alte cărți mai slabe.

    Nu e nimic de neînțeles în asta. Un critic titular de rubrică fie și la un săptămînal (și săptămînale sînt puține: 4-5, nu se poate pronunța despre mai mult de 50-60 de cărți pe an. Chiar dacă el citește 300 și îi plac să zicem 80 dintre ele. Mai gîndiți-vă cîte cărți de literatură citește un român cu studii superioare pe an. Statisticile spun că 3-4. Dar la o adică îi ia în tărbacă pe ăia care citesc 300.

    RăspundețiȘtergere
  21. Aveţi perfectă dreptate, în principiu!
    Cum ajung unele dintre cărţile nou apărute, la exegeţi, în vreme ce altele, nu neapărat cu mult mai bune ori mai proaste, se cam pierd pe drum este, fireşte, o cu totul altă chestiune. Şi afirm asta, credeţi-mă, fără nici un fel de aluzie răutăcioasă, odată ce, într-o economie(şi într-o literatură) de piaţă, cererea determină oferta, iar reclama editurilor, mai ales a acelora puternice, rămâne sufletul comerţului!
    Totuşi, la final(sau la început)de an, când se decantează filonul editorial, criteriul strict estetic trebuie, cumva, să primeze, ca o necesară garanţie metafizică, benefică, a reluării perpetue a ciclului creator.
    Altfel, mai devreme sau mai târziu,"eterna reîntoarcere" a condeierilor, se poticneşte şi se curmă, secată de orice urmă de fertilitate,în pragul neantului în care Şarpele Ouroboros îşi scuipă dezgustat coada, iar omul biet, de rând se vede condamnat să vieţuiască(totuşi!), angoasat el însuşi, la extrem,de disoluţia şi de pervertirea valorilor culturale şi morale.
    Scuze pentru mica predică, dar renunţarea la orgolii şi la jocuri de culise(era să scriu, de alcov)şi promovarea onestă exclusiv a "frumosului" literar, mi se pare a fi un gest sacrificial minim, pentru a se asigura reîmprospătarea "puterilor mitului"! Să nu uitâm că o mare civilizaţie, intim legată de mecanismul sacrificial în sine - cea mayaşă - a sucombat istoriceşte, când a refuzat reînnoirea gestuală a tributului ritual de umilinţă, către zei. Sau nu?
    Acelaşi anonin bulversat, cu obstinaţie...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog