Cărți noi! Naomi Ionică - Cei singuri vor rămîne singuri, Ed. Tracus Arte * *

În volumul de debut individual (venit după o carte cu trei autoare – „Trei grații), Naomi Ionică își păstrează grația de a fantaza și de a crea un personaj, cu care probabil se și identifică: Fantazia. Fantazia care „era foarte tînără cînd s-a măritat cu Omul Koleopter” își permite, desigur „fantezii”, extravaganțe: „Fantazia și omul Koleopter se iubeau într-un butoi, pînă cînd butoiul trosnea”. Aceste glume suprarealiste atribuite unor personaje ca Blîndul Pampon (care făcea băi cu amidon), Magul din Jo și Micul Spiderman sînt uneori simpatice, dar în doze mari plictisesc – pentru că nu li se întrevede un sens mai înalt - și mai ales dau senzația de déja vu. Copilăreala excesivă devine repede previzibilă și enormitățile construite ca într-un desen animat în care totul e posibil se concurează una pe alta, anulîndu-se. Mult mai interesante pentru că nu sînt simple jocuri de cuvinte și situații aiuristice sînt textele din ciclul „Femeile singure”. Și aici apare o plăcere a jocului și o „copilăreală”, un vorbit voit peltic care împiedică luarea în serios. Dar, de multe ori, poeta chiar reușește să comunice mai mult decît scenarii care pot cuprinde orice năzbîtie: „în drum spre casă, gîndurile iau forma lucrurilor/ pe care le simt atingîndu-mi hainele, pielea,/ țintuindu-mi ochii de vitrinele luxoase/.../ gîndurile mele/.../ cheamă copilul/ și copilul vine./ Are aceiași ochi de altădată/ privește/ ceva mai străucitor decît sticla curată.” Debutul lui Naomi Ionică are și texte reușite care dovedesc că ea poate depăși tentația de a face din poezie o colecție de glume cu totul modeste de tipul „unchiul cel mort trăiește în Canada”.