Proiectul domnului Ştefan Agopian, candidat la funcţia de Preşedintea al Uniunii Scriitorilor din România la alegerile din 23 noiembrie 2009

PROGRAM

Sîntem în plină criză economică, criză accentuată de criza politică, şi este aproape o certitudine că în 2010 criza se va accentua şi că ea nu va ocoli Uniunea Scriitorilor. De aceea cred că lansarea unor programe generoase, a unor promisiuni la fel de generoase, dar fără acoperire, este o utopie, cel puţin pentru 2010. Cine va promite marea cu sarea este fie prost, fie nebun, fie mincinos. Teoria actualului Preşedinte, pusă în practică pe durata celor patru ani a mandatului său, a fost: „Cît avem bani, cheltuim; cînd n-om mai avea, Dumnezeu cu mila!”.

Este de bănuit că Nicolae Manolescu se va folosi de noul statut (în mare parte întocmit de domnia sa), care este foarte generos la capitolul Cheltuieli, pentru a-şi continua politica. Ceea ce, conform unor previziuni făcute de Varujan Vosganian în primăvara acestui an, la o memorabilă şedinţă de Consiliu, va duce Uniunea în pragul falimentului, falimentul total (imposibilitatea de a mai efectua plăţi curente) fiind la un pas. De aceea cred că anul 2010 trebuie să fie un an sacrificat din punctul de vedere al investiţiilor. Dacă îmi veţi acorda încrederea dumneavoastră şi voi fi ales Preşedinte, voi limita toate cheltuielile la strictul necesar şi voi face economii printr-o politică flexibilă de austeritate. Astfel, voi bloca unele posturi prevăzute de noul statut, cum ar fi cel de Prim-vicepreşedinte, sau cel de Şef de Cabinet, dar şi altele. De asemenea, voi bloca Festivalul Internaţional de la Neptun în actuala formulă, care, sincer vorbind, a adus în ultimii patru ani prea puţine beneficii scriitorilor români. Festivalul va putea fi reluat, într-o formulă performantă, atunci cînd situaţia financiară a USR se va stabiliza.

În 2010, salariile actuale ale angajaţilor vor fi îngheţate, iar cele nejustificat de mari vor fi reduse. De asemenea, indemnizaţiile conducerii USR vor fi reduse în cazul cînd sînt disproporţionat de mari. Din păcate, acum, cînd scriu acest program, nimeni nu ştie precis (cu excepţia lui N. Manolescu) mărimea reală a acestor salarii şi indemnizaţii auto-atribuite, fără ştiinţa Consiliului USR, cum ar fi fost firesc. (Pentru cei care nu ştiu, trebuie spus că, în cazurile în care angajaţii USR au şi carte de muncă, impozitul plătit la stat măreşte cu aproximativ 40% cheltuielile Uniunii.)

Toate revistele subvenţionate de USR vor fi analizate, pentru a putea stabili în ce măsură cheltuielile făcute pentru susţinerea lor sînt justificate sau nu. Să ne gîndim, de exemplu, la revista „Noua literatură“ care, dintr-un capriciu al actualului Preşedinte, a primit sume indecente în comparaţie cu sumele primite de alte reviste. Astfel, în 2007-2008 revista a primit o sumă de aproximativ zece ori mai mare decît „Convorbiri literare“.
Maşinile Uniunii vor fi folosite cît mai raţional posibil, la fel şi telefoanele. Nu vor mai fi călătorii nejustificate prin ţară, cum a făcut actualul Preşedinte în lunile septembrie-octombrie a.c., cînd, sub pretextul supravegherii alegerilor de la filiale, s-a deplasat cu maşinile USR însoţit de o suită excedentară. A fost de fapt un turneu electoral mascat.

De asemenea, dacă voi fi ales, nu vor mai exista convorbiri telefonice cu Parisul, convorbiri astăzi necesare pentru ca N. Manolescu să poată conduce, din Franţa, Uniunea Scriitorilor din România.

Desigur, în funcţie de situaţia financiară a USR, pe care – din lipsa de transparenţă a deciziilor actualului Preşedinte – nu o cunoaştem decît parţial, măsurile şi politicile de redresare vor fi adaptate la, probabil, trista realitate.

Evident, politica de austeritate pentru noi toţi înseamnă economii, care conduc la beneficii reale pentru membrii Uniunii noastre. O mare parte a banilor economisiţi vor fi alocaţi ajutoarelor sociale, de care vor beneficia în primul rînd scriitorii în vîrstă cu pensii mici. Pentru a urgenta distribuirea acestor ajutoare, toate filialele vor primi sume de bani proporţionale cu numărul de membri. Conducerile locale vor hotărî (şi vor justifica prin documente) cum vor fi cheltuiţi banii.

În acelaşi timp, toate filialele USR vor primi fonduri pentru a putea demara proiecte, programe şi manifestări proprii, subvenţionate preponderent din resurse locale.

Voi urgenta primirea în USR a traducătorilor străini şi voi organiza anual la Neptun o întîlnire profesională între scriitorii români şi traducătorii lor.

Din nu ştiu ce motive, actualul Preşedinte a desfiinţat Premiul USR acordat literaturii pentru copii şi tineret, cu toate că Uniunea are o asemenea secţie. Îl voi reînfiinţa.
Voi încerca să deblochez Premiul Naţional pentru Literatură, premiu acordat de Guvernul României. Nu ştiu dacă N. Manolescu a făcut ceva în acest sens, cert este că anul acesta nu s-a acordat.

Nu promit că voi atrage bani de la Uniunea Europeană. În cei douăzeci de ani de existenţă liberă, cu un ultim Preşedinte ambasador al României la UNESCO, Uniunea n-a reuşit să facă nici un proiect european viabil. Prin urmare, dacă un scriitor realizează un proiect cu şanse reale de a fi acceptat de UE, proiectul respectiv va fi girat şi sprijinit de USR. În caz de reuşită, USR îi va acorda procente din valoarea proiectului, din fondurile proprii. În mod similar, scriitorii care vor putea atrage fonduri interne nerambursabile pentru proiecte girate de USR vor putea reţine procentul legal din suma totală.

Voi înfiinţa un Grup de lectură format din personalităţi literare, grup la care scriitorii tineri, membri sau nu ai USR, vor putea apela pentru lectura manuscriselor. Cele mai bune titluri vor fi recomandate Editurii Cartea Românească şi altor edituri de prestigiu spre a fi publicate. Fragmente din aceste manuscrise, împreună cu prezentările aplicate făcute de membrii Grupului de lectură, vor putea fi publicate în revistele USR.
În ceea ce priveşte prestigiul scriitorilor noştri, e limpede că USR nu poate crea prestigii. Fiecare scriitor şi-l construieşte pe cont propriu, prin cărţile publicate. Uniunea poate însă recomanda autori consacraţi pentru a intra în programele şi manualele şcolare sau pentru a fi studiaţi în Facultăţile de Litere. De asemenea, USR va recomanda titluri selectate de pe lista autorilor consacraţi traducătorilor din diverse ţări, care în prezent se plîng de lipsa de comunicare cu USR. La acelaşi capitol de promovare a operelor scriitorilor români, voi contura un parteneriat solid cu Institutul Cultural Român, oferindu-le girul şi expertiza specialiştilor noştri.

Vă garantez că, dacă primesc susţinerea dumneavoastră, voi fi un Preşedinte mai bun şi mai corect decît N. Manolescu, ceea ce nu e atît de greu pe cît ar putea să pară.

Mulţumiri lui Varujan Vosganian, primul care a susţinut (în van) o politică de austeritate pentru Uniunea Scriitorilor.


Ştefan Agopian