Am primit din Maramureș o veste bună pe care o reproduc parțial:
„Vatra Chioreană, o revistă care ţine ştacheta sus
Lansată de curând la Copalnic Mănăştur, revista Vatra Chioreană (director fondator - Vasile Dragomir, redactor-şef - Emanuel Luca), care şi-a creat o imagine de publicaţie serioasă şi valoroasă, nu dezamăgeşte nici de data aceasta. Numărul 6 al revistei Ţării Chioarului îşi întâmpină cititorii cu o copertă inspirată (...)
Paginile revistei sunt înfrumuseţate cu fotografii realizate cu simţ artistic în Ţara Chioarului de azi, la care se adaugă fotografii de arhivă, dar şi reproduceri după sculpturile artistului Dan Vişovan. Coperta a patra este ilustrată cu chipul actorului şi poetului Ştefan Radof (grafică digitală de Emanuel Luca), dispărut anul acesta din lumea celor vii şi care a avut strânse legături cu localitatea Copalnic Mănăştur.
După o introducere nostalgică, ce lasă să se întrevadă imaginea satului ca un loc al paradisului pierdut (...), şi după editorialul lui Vasile Dragomir, din care aflăm că în Mănăştur "tot cam la a treia casă este câte un om publicat", urmează partea "grea" a revistei. Aceasta cuprinde studii legate de Ţara Chioarului sau de localităţi de pe cuprinsul acesteia.”
*
Doresc mult succes revistei, care pare frumoasă și serioasă, dar sper că și realizatorii vor recunoaște: titlul „Vatra Chioreană” sună absolut ca dracu! Cît simț artistic îți trebuie să găsești orice altceva?! Dacă patriotismul local e prea puternic și cere numele zonei, spune-i „Din Țara Chioarului” sau „Plaiul Chioarului” etc. Chioreană, trimite la chior (deficient vizual la un ochi).
Există un arbitru de fotbal (tușier) Orbișor. Nu l-aș delega numai din superstiție! Păi dacă nu vede un offside... cine-și asumă riscul? Mai demult exista un fotbalist Ologu. Normal că n-a prins naționala! Ați angaja un avocat pe care-l cheamă Bulău sau Pîrnaie? V-ați opera la chirurgii Casapu sau Măcelaru? Am ezitat mult pînă să colaborez cu dna dr. Ciomag (stomatolog de încredere, întruchiparea fineții, dinții mei îi datorează multe). Dar în artă e altceva.
Nici ligamentul „Emanuel Luca care...” nu e o idee bună. Cînd te cheamă Luca, Duca, Nucă, trebuie să fii cu ochii-n patru. Cam ca arbitrul Orbișor.
joi, 13 septembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
Arhivă blog
-
►
2015
(64)
- ► septembrie (3)
-
►
2014
(210)
- ► septembrie (14)
-
►
2013
(212)
- ► septembrie (17)
-
▼
2012
(219)
-
▼
septembrie
(19)
- Adrian Popescu și filiala USR Arad - Laureați la Efes
- Poetii români se întrec pentru Cununa de Lauri de ...
- 1 111 postări
- A murit Romulus Vulpescu
- Personaje didactice și pedagogice
- Profesor de română
- Un nou poem: „Fortăreața”
- Va apărea în curînd „Luceafărul de dimineață” - nr. 9
- Comentarii la poemul „berbecul”
- Revista Vatra Chioreană (??)
- Un poem recent
- Sinaia 2012. Tren de plăcere... Servicii de groază
- Bacalaureatul, DNA-ul și statistica
- US Open, "Gazeta sporturilor", Ilie Năstase și noi...
- 112. Sunați Diacritica!
- Shakespeare în Mileniul III. Micile plăceri ale tr...
- Lansare la MNLR. Ziua de dinainte și Katanamorfoze...
- Bacalaureat 2012. Previziuni politice. 95 500 vs. ...
- 130 000 de vizitatori
-
▼
septembrie
(19)
-
►
2011
(468)
- ► septembrie (33)
-
►
2010
(391)
- ► septembrie (35)


Onomastica la români ... :)
RăspundețiȘtergereDa' cum spuneaţi, în artă e altceva ...