joi, 13 septembrie 2012

Revista Vatra Chioreană (??)

Am primit din Maramureș o veste bună pe care o reproduc parțial:

„Vatra Chioreană, o revistă care ţine ştacheta sus

Lansată de curând la Copalnic Mănăştur, revista Vatra Chioreană (director fondator - Vasile Dragomir, redactor-şef - Emanuel Luca), care şi-a creat o imagine de publicaţie serioasă şi valoroasă, nu dezamăgeşte nici de data aceasta. Numărul 6 al revistei Ţării Chioarului îşi întâmpină cititorii cu o copertă inspirată (...)

Paginile revistei sunt înfrumuseţate cu fotografii realizate cu simţ artistic în Ţara Chioarului de azi, la care se adaugă fotografii de arhivă, dar şi reproduceri după sculpturile artistului Dan Vişovan. Coperta a patra este ilustrată cu chipul actorului şi poetului Ştefan Radof (grafică digitală de Emanuel Luca), dispărut anul acesta din lumea celor vii şi care a avut strânse legături cu localitatea Copalnic Mănăştur.

După o introducere nostalgică, ce lasă să se întrevadă imaginea satului ca un loc al paradisului pierdut (...), şi după editorialul lui Vasile Dragomir, din care aflăm că în Mănăştur "tot cam la a treia casă este câte un om publicat", urmează partea "grea" a revistei. Aceasta cuprinde studii legate de Ţara Chioarului sau de localităţi de pe cuprinsul acesteia.”

*

Doresc mult succes revistei, care pare frumoasă și serioasă, dar sper că și realizatorii vor recunoaște: titlul „Vatra Chioreană” sună absolut ca dracu! Cît simț artistic îți trebuie să găsești orice altceva?! Dacă patriotismul local e prea puternic și cere numele zonei, spune-i „Din Țara Chioarului” sau „Plaiul Chioarului” etc. Chioreană, trimite la chior (deficient vizual la un ochi).

Există un arbitru de fotbal (tușier) Orbișor. Nu l-aș delega numai din superstiție! Păi dacă nu vede un offside... cine-și asumă riscul? Mai demult exista un fotbalist Ologu. Normal că n-a prins naționala! Ați angaja un avocat pe care-l cheamă Bulău sau Pîrnaie? V-ați opera la chirurgii Casapu sau Măcelaru? Am ezitat mult pînă să colaborez cu dna dr. Ciomag (stomatolog de încredere, întruchiparea fineții, dinții mei îi datorează multe). Dar în artă e altceva.

Nici ligamentul „Emanuel Luca care...” nu e o idee bună. Cînd te cheamă Luca, Duca, Nucă, trebuie să fii cu ochii-n patru. Cam ca arbitrul Orbișor.


Un comentariu:

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog