miercuri, 12 septembrie 2012

Un poem recent

berbecul

cinci oameni
vor să omoare un berbec

cel mai ușor
zise primul
este ca voi patru
să țineți berbecul
de cîte un picior iar eu
să-i tai beregata

al doilea spuse
mai ușor este ca voi patru
să răsturnați berbecul
pe spate iar eu
să-i înfig țepușa în inimă
în inimă
în inimă

dar mai lesne
spuse al treilea e ca voi patru
să țineți berbecul pe loc
și eu să-i trăznesc un ciocan
fix între coarne

și cel mai ușor
zise al patrulea este
ca voi patru
să vă dați mai încolo
iar eu să împușc
berbecul în cap

al cincilea nu zise nimic
se uită lung la berbec
și cu privirea lui
începu să stingă
stea după stea
pînă cînd berbecul
se șterse definitiv de pe cer

(textul a apărut în premieră în revista „Ramuri” nr. 8/2012)

11 comentarii:

  1. O POSIBILA REPLICA A BERBECULUI.
    Eu sunt berbecul„de-ai”vrut tu sa-l stergi
    cu ochii atintiti pe bolta sus;
    ti-as spune sa privesti si maine cerul
    si vei vedea ca nu m-am lasat dus...

    O mica gluma.Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa se întîmplă mereu. Dar măcar am încercat... :)

      Ștergere
  2. Felicitări călduroase ! Este un poem splendid, ca şi cele cu care ne-aţi obişnuit în ultima vreme. Cruzimea ştearsă de inefabilul privirii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc. Frumoasă interpretare. Dar se poate interpreta și în favoarea berbecului, în defavoarea „ștergerii”, ca mai sus.

      Cînd eram eu june (licean), am argumentat că versul final „și n-au învins” din Hannibalul lui Jebeleanu nu e o jubilație în fața înfrîngerii barbarului orgolios (cum zicea manualul), ci o exclamație de regret că trufașa metropolă n-a fost biruită!

      De aceea poezia place...

      Pentru că berbecul poate fi victima sau agresorul necuvîntător.

      Ștergere
  3. Întreaga literatură - dar mai ales poezia ! - respiră aerul ambiguităţii. În felul acesta este loc de speranţă. Într-o direcţie sau alta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord! Vă trimit un email cu o anchetă „L. de dim.”

      Ștergere
  4. Cunoaşterea (nu în sens blagian), adică privirea, are puterea de a schimba lesne destine, de a redesena astrele, "stea după stea", fără grabă. Cunoaşterea înseamnă linişte ("al cincilea nu zise nimic"), înseamnă rămânere ("se uită lung la berbec"), înseamnă drum lung şi fuga de cărări umbrite (macedonskiene) care fac calea uşoară, dar abrutizează fiinţa: "mai uşor este ... să ţineţi", "mai uşor este ... să răsturnaţi" etc.
    (Apropo de ambiguitate ... )
    În asentimentul lui Şerban Tomşa, foarte frumos poem.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Chiar așa este, cum ziceți. De fapt e un poem oniric. Am visat poemul (ca acțiune pentru că în vis nu sînt cuvinte) minus ultima strofă, final adăugat în stare de trezie. Totdeauna mai există o cale (de a ucide berbecul). Sau mai exact există (și) un alt berbec așa cum la Borges există „un alt tigru”. Nu e prea bine să explici poemele, dar asta nu e explicație ci discuție în marginea lor. Vreau să zic: dacă vei accepta că există un alt (tip de) tigru/berbec descoperi îndată că este și un alt mod de a-l vîna.

      Mai e ceva: cu timpul, e o constatare tristă dar și consolatoare, devenim mai înțelepți... ba nu, mai reflexivi. La 25 sau chiar 30 de ani n-aș fi scris niciodată „berbecul”. Acum, cînd traduc Shakespeare, văd cîtă vitalitate e în Shakespeare. Pentru că Shakespeare nu a trăit pînă la senectute. Cine știe ce ar fi scris la 60 sau 65 de ani? Aforism, dacă permiteți: Goethe este Goethe pentru că a trăit cît Goethe. Iar Dante e Dante pentru că a trăit exact cît Dante. Cum ar fi sunat ultimul vrs din Divina Comedie dacă era scrisă la 70 de ani (vîrstă matusalemică pentru vremea florentinului)?

      Ștergere
  5. frumos.

    (eu m-am gândit la o jertfă avraamică - în acest sens astronomic)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc. Așa este. Stingerea stelelor e o destrucție/ neantizare nesîngeroasă. Dacă vom accepta că berbecul (sau Iacob) trebuie să dispară, să fie jertfiți, putem alege o formă pentru asta care să ne salveze sufletul. Avraam s-a grăbit, „a făcut exces de zel” dar Domnul a știut să echilibreze lucrurile, nu?

      Ștergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog