duminică, 15 septembrie 2013

O presă mizerabilă. Silenzio stampa!

Acum vreo două zile mă aflam în Parcul Tei, la cîteva zeci de metri de locul unei tragedii urbane: uciderea unui copil de către maidanezi lăsați la nimereală.

Evenimentul a generat comentarii de tot felul și, ca de obicei, nicio soluție.

Pe cînd eram în parc, atent la fiul meu care era în siguranță (acum țopăia pe o saltea flexibilă, în incintă îngrădită) au apărut doi inși cu figuri patibulare, cum ar spune cineva. S-au recomandat reporteri la un cotidian cu pretenții dar care e, de fapt, mai puțin decît un tabloid. Întrebau oamenii din parc, cei mai mulți cu copii mici, o singură doamnă plimbîndu-și în lesă bătrînul cocker, ce părere au despre incidentul regretabil petrecut în apropiere.

Au fost - din nou - reacții de tot soiul. Au insistat și pe lîngă mine pînă cînd, ca să scap de ei, le-am spus cîteva fraze. Le-am explicat că știu bine locul, cunosc pericolele, care nu se reduc la maidanezi: se fură obiecte, inclusiv biciclete de copii, apar tot felul de indivizi dubioși sub influența alcoolului și a pungilor cu aurolac, vara se face „plajă” la limita nudismului exhibiționist, există instalații de joacă deteriorate etc. De toate acestea, oamenii responsabili își feresc copiii, îi supraveghează strîns, își feresc buzunarele și deseori se unesc în mici grupuri de apărare ad-hoc pentru a suplini indolența paznicilor primăriei.

Au mai fost reacții similare de la alți cetățeni, toate îndemnînd la vigilență și condamnînd iresponsabilitatea de a scăpa din ochi un copil, chiar măricel, în asemenea parc, altfel frumos. Nu altfel stau lucrurile, au subliniat oamenii, în Parcul Plumbuita, în Parcul Circului și chiar în Herestrău.

A doua zi am citit însăilarea penibilă din ziar. Niciun cuvînt despre problemele reale ale cetățenilor. Totul se reducea la o diatribă la adresa maidanezilor, a cîinilor ucigași, a primarilor etc. o zeamă de clișee și imprecații scrisă mizerabil. Un îndemn la linșajul nici măcar al cîinilor, ci al unor ținte umane probabil prestabilite.

La ce bun mai culeg acești pretinși gazetari „informații” de pe „teren” dacă la urmă ele sînt oricum distorsionate? Pamflete se pot scrie și din redacție. M-am convins odată în plus că presa nu mai are nicio legătură cu informația și comentariul pertinent și, desigur, am decis din nou: așa cum mă feresc de javrele cu patru picioare să le țin la distanță și pe cele cu două. Erau, la o adică, la fel de lățoși, nespălați și agresivi. Nu știu dacă, în cazul lor, ar mai trebui ținuți 14 zile. Sigur nu i-ar adopta nimeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog