Am revenit de la Neptun unde vremea a fost minunată, nu foarte caldă, dar cu o mare avînd cel puțin 25 de grade, uneori și 27. Ca totdeauna, Casa Scriitorilor a fost primitoare și, în ciuda dificultăților financiare ale Uniunii, dl. director Vasile a reușit să mențină standarul obișnuit, deși cu personal mai puțin numeros și calificat.
„La scriitori” erau chiar și scriitori, deși erau și mai mulți turiștii legați doar prin rudenie, eventual, cu breasla. Am avut onoarea să-i am colegi de serie pe D. R. Popescu, prof. Mihai Zamfir, Gelu Negrea, Elena Ștefănescu, Toma George Maiorescu care mi-a făcut cîteva poze reușite cu tableta sa - a se vedea alaturi - , iar în primele zile și pe Ioan Groșan, Ioan Holban, Liviu Ioan Stoiciu, Marius Ghica. A trecut pentru vreo trei zile și Varujan Vosganian. Era prezentă și dna Ozana Cucu-Oancea, autoarea volumului „Marea scriitorilor” consacrat plăcutei vile.
În urma unei furtuni trecătoare, descrisă la TV de parcă ar fi fost tsunami-ul din Filipine combinat cu ciclonul din Vrăjitorul din Oz, golful din stînga s-a umplut de un strat de 80-100 cm de alge fine. Asta i-a gonit pe turiștii amatori de bălăceală la țărm și a lăsat cîtorva imuni la disconfortul de două minute la intrare și ieșire un hectar de mare calmă, caldă și limpede. Înotînd în apă de 2-3 metri adîncime nu conta că sub tine se află alge. Cu acest prilej am descoperit în golf niște „pungi” de apă sensibil mai caldă, cu raza de 5-6 metri. Nu curenți ci efectiv lentile de apă caldă. Nu cunosc explicația fenomenului și nici de ce aceste pungi săteau pe loc, le-am găsit zile în șir în același punct stabilit de mine în raport cu două axe carteziene: linia malului și a digului.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu