Shakespeare again! Superbul monolog al lui Clifford

Piesă de tinerețe a lui Shakespeare, dramaturg avînd atunci toate darurile juventuții alături de toate semnele viitorului geniu, piesă integral a lui, spre deosebire de Henric VI, partea a I, a treia parte (Henric VI, partea a III-a) a primei tetralogii istorice a autorului este o capodoperă shakespeariană și a teatrului din toate timpurile.

Textul e departe de a fi o înșiruire de scene eroice „tari”, cum poate fi considerată prima parte, ci are tensiuni și profunzimi care o apropie de Richard III sau de alte piese ce stau în fruntea canonului. Prin replici, personaje, situații, conducerea firului acțiunii, Henric VI, partea a III-a este un text minunat pentru scenă, apt să facă succes în orice condiții (prima fiind însă de a fi descoperit și citit atent).

Traducînd-o am descoperit bijuterii care mă fac să spun ferm: aici e Shakespeare. Între ele, monologul ultim al crudului ucigaș Clifford, fidel al lui Henric VI. Dramaturgul plasează sfîrșitul său, din rațiuni scenice, în bătălia de la Towton, pierdută de lancasterieni (29 martie 1461) ceea ce e istoric inexact. Dar nu asta contează, ci numai geniul autorului.

Alarmă tare. Intră Clifford(1) rănit, cu o săgeată înfiptă în gît(2) .

CLIFFORD: S-a isprăvit fitilul lumînării,
S-a stins. L-a luminat pe Henric-Rege.
O, Lancaster, ruina ta mă doare
Mai mult ca sufletu-mi ieșit din trup.
Iubit fiind și temut, am tras spre tine
Mulți aliați ce azi s-or risipi
Slăbind pe Henric, întărind pe York.
Prostimea e ca muștele de vară
Și un’ să zboare, dacă nu spre soare?
Cine străluce? Dúșmanii lui Henric!
Oh, Phoebus, dacă nu l-ai fi lăsat
Pe Phaethon drept vizitiu la gloabe,
N-ar fi pîrlit căruța ta Pămîntul (3).
Și, Henric, tu de-ai fi domnit, ca rege,
Ca taică-tu ori ca al tău bunic (4),
Ce n-au dat loc lui York să se-nfiripe ,
N-ar fi zburdat nici ei ca musculița.
Nici eu nici alții - zece mii - ca mine
N-am fi jeliți de văduvele noastre
Iar tu pe tron ai sta, netulburat.
Căldura îndesește buruiana,
Blîndețea la tîlhari le dă curaj.
Degeaba plîng, că rana nu mi-o vindec.
N-am un’ să fug, nici forța de-a fugi.
Dușmani necruțători n-or ști de milă
Și milă n-am să capăt de la ei.
În rănile de moarte-mi suflă vîntul (5)
Și pierderea de sînge mă leșină.
Hai, York (6) și Richard, Warwick, restul ginții,
Gîtul să-mi luați, că v-am ucis părinții!


NOTE:

1. În realitate, Clifford a murit la Dintingdale, mai înainte. Shakespeare a inventat rocada capetelor lui York și Clifford pe zidurile cetății York, unde Eduard și ai lui au ajuns pe 30 martie 1461. Detaliul că Eduard a înlocuit capul tatălui său cu altele, tăiate în luptă, e însă atestat de cronici.

2. După Holinshed și Hall e atestat că moartea lui Clifford a survenit ca urmare a unei săgetări în gît. Experții prezumă că Shakespeare a instruit actorii să redea astfel apariția și sfîrșitul personajului.

3. Aluzie, ca și în alte rînduri, la mitul lui Phaethon, fiul lui Phoebus (Apollo, dar de fapt e vorba de Helios, Soarele) care a împrumutat carul ceresc al tatălui său și, mînînd prea repede, lipsit de experiență, l-a răsturnat făcîndu-se praf și pîrjolind Pămîntul.

4. E vorba de Henric IV și Henric V care au fost autoritari cu clanul York. Așa cum e atestat, dar Shakespeare omite să spună, poate din prudență față de regina sa, Elisabeta I, descendentă a lui Henric VI, acesta a suferit un colaps al simțurilor timp de vreo 18 luni, fiind complet inert. În timpul cît el a fost inapt pentru a guverna, țara a fost condusă de Richard Plantagenet, ducele de York, acesta întărindu-și partida și pretențiile la tron.

5. Posibilă reformulare a unui proverb: „Aerul proaspăt îi face rău rănitului”.

6. Este vorba, evident, de Eduard, succesorul direct al lui Richard Plantagenet la rangul de Duce de York, viitorul Eduard IV.

In imagine, confruntarea dintre Richard, viitorul Duce de Gloucester, apoi Richard III și Clifford (act II, scena 2). Clifford recunoaște că el i-a ucis pe fratele și pe tatăl lui Richard:

RICHARD: E-adevărat că l-ai ucis pe Rutland?
CLIFFORD: Ba și pe moșul York, dar nu-mi ajunge.

De partea lui Richard sînt Eduard (viitorul Eduard IV) și Warwick, în spatele lui Clifford, regele Henric VI, regina Margareta și Northumberland. Sau cel puțin așa se poate presupune. :)