sâmbătă, 14 iunie 2014

Cărți noi. Titi Damian. Muscelenii. Romane, Ed. Editgraph * *

            
            Există autori ai unei singure cărți sau ai unui singur moment istoric. Titi Damian este un prozator care, despre orice ar scrie, se raportează la un spațiu special pe care l-a mitizat și l-a transformat în topos personal. Modelele sînt evidente: Faulkner, la noi Marin Preda. Teritoriul ficțional aduce cu cel real, dar nu este. Împrumută detalii de la acela, personaje, nume, fapte dar pînă la urmă este „altul”, ceea ce se numește spațiu transfigurat și amprentat de personalitatea autorului. Cele trei romane ale lui Titi Damian din trilogia „Muscelenii” (editura Editgraph, 2013) se intitulează tot lapidar-faulknerian: Fagul, Umbra, Norul.
            Scrise în aproximativ zece ani și publicate mai întîi pe rînd, cele trei romane narează întîmplările din zona Muscel-Buzău, o zonă rurală piemontană din Muntenia,  de la începutul cooperativizării, abuzive mai ales într-un sat de acel relief, și pînă la eliberarea din 1989.
            Romanul e tradiționalist, cronologic, cu personaje conturate viguros și acțiune care suscită interesul cititorilor. Dialogurile surprind specificul vorbirii locale fără a cădea într-un regionalism exagerat și parfumat care-i tentează pe unii autori de subiecte rurale. Pe fondul realist al narațiunii se conturează și prezențe simbolice precum este cea a fagului din primul roman, un fel de salcîm moromețian.
            Țăranii din sat sînt obligați de comunism să renunțe la tot ceea ce reprezenta tradiția și cheia existenței lor (în prima secțiune a trilogiei) și romanul continuă. Umbra e  romanul luptei pentru păstrarea unei identități de-a lungul a peste 25 de ani de la încheierea cooperativizării pînă în ultimul an al dictaturii comuniste, iat Norul este povestea ultimelor luni ale acesteia încheiată cu o fază grotescă dar și tragică pentru cei demult năpăstuiți: rechiziționarea porcilor din sat începînd cu 15 decembrie 1989. Sătenii pregătesc o revoltă prin care să împiedice autoritățile să le ia patrupedele. Unii, mai șmecheri, care cresc doar gîște și curcanii, află că trebuie să le predea și pe ele: „cinci curcani la un porc”. Evenimentele se precipită, dar mica revoluție nu mai are loc pentru că începe cea mare.
            Revoluția învinge, pămînturile se reîmpart („degeaba”, constată un personaj, oamenii nu mai au nici motivație nici mijloace să le muncească, s-au risipit prin orașe) dar protagoniștii trilogiei, care au pierdut 40 de ani de viață sub „șapcalii” sînt morți sau aproape de stingere, fagul va fi și el tăiat și astfel un ciclu se încheie. Răul a fost adînd și nu mai poate fi ușor reparat dar, evident, viața continuă.
            Trilogia lui Titi Damian relatează frumos și sobru, o mică tragedie, parte din cea mare prin care muscelenii au trecut obligatoriu, neîntrebați ca tot poporul lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog