joi, 12 iunie 2014

Un poem de azi

   
         sinestezie       

nu vreau să uit
mirosul cu care
m-a întîmpinat orașul xi’an
mirosul izbitor
de mcdonald amestecat cu burger king
care țîșnea din toate
hieroglifele firmelor luminoase
ca și apa care zvîcnea
din toate fîntînile muzicale
în vreme ce difuzoarele
mărețe aruncau peste
bulevardul ci’en e
sunetele valsului mare și strălucitor
de chopin

acum e vară din nou
și oamenii merg pe străzile
cu parfum de tei
din cartierul tei
purtîndu-și în mîini inimile
inimile
mari și roșii
pe pungile albe cu inscripția
i love new york și
în care se află
cireșe și mazăre verde-crud

cartierul miroase
a mazăre cireșe
a ceaiul lui proust
și departe
în capitala provinciei shaanxi
sînt iar 41 de grade
asfaltul se umezește
fîntînile expolodează sub
grande valse brilliante
în mi bemol opus 18

eu aștept să împlinesc
din nou
18 ani sau 81
și o revăd pe chinezoaica
înaltă și cu părul auriu
care se pieptena
în oglinda lacului furong
de parcă mîinile îi dansau
pe valsul în mi bemol

tot eu orbit de sinestezie
trag pe nas
aroma aceea de tei
de ulei prăjit și chow mein
cu țelină și prea multă ceapă
o inspir adînc și mă simt
din nou acasă:
pe o străduță abruptă din genoa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Arhivă blog