Dan Mircea Cipariu - ales președinte APLER cu 6 la 3

„Vineri, 6 aprilie 2012, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din România, a avut loc Adunarea Generală a Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România-APLER, care a ales noul Comitet de Coordonare al acestei organizaţii pentru următorii trei ani. 


În urma voturilor exprimate, au fost aleşi în Comitetul de Coordonare APLER următorii 9 reprezentanţi regionali ai editurilor şi revistelor literare: pentru Moldova- Cassian Maria Spiridon, redactorul-şef al revistei „Convorbiri literare”, Gellu Dorian, redactorul-şef al revistei „Hyperion”, Florina Zaharia, redactorul-şef al revistei „Dunărea de Jos”; pentru Bucureşti- Ioan Cristescu, directorul Editurii Tracus Arte, reprezentantul revistei „Manuscriptum” şi al Editurii Muzeului Naţional al Literaturii Române, Cornelia Maria Savu, reprezentanta revistei „Cultura” şi a Editurii Fundaţiei Culturale Române, Dan Mircea Cipariu, publisher-ul AgenţiadeCarte.ro; pentru Transilvania şi Muntenia- George Vulturescu, directorul revistei „Poesis”, Ioan Matiuţ, directorul Editurii Mirador, reprezentantul revistei „Arca”, Virgil Diaconu, redactorul-şef al revistei „Cafeneaua literară”. 


Comitetul de coordonare l-a ales  preşedinte al APLER, cu majoritate de voturi (6 la 3), pe scriitorul şi jurnalistul cultural Dan Mircea Cipariu. Vicepreşedinţi APLER au fost aleşi Ioan Cristescu şi Virgil Diaconu.”


* 


Nici nu se uscase cerneala (vorba vine) pe acest text preluat de pe agentiadecarte.ro și am primit un comunicat destul de aspru din partea unor contestatari ai noului președinte APLER - Dan MIrcea Cipariu, care susțin că el s-ar afla în incompatibilitate deoarece conduce un organism de gestiune a drepturilor de autor (operascrisa.ro), menit să împartă fonduri asociațiilor de editori.


Pînă justiția va dezlega pricina, asupra căreia îmi declin din start competența, mă tem că autorii (nu șe editorii lor!) vor rămîne la fel de săraci ca anul ăsta, ca anul trecut și ca de cînd mă știu... Vorba lui Creangă funcționează ca și eterna divizare a scriitorilor români din pricina unei puteri în fapt iluzorii.