O observație OZN la Neptun

O observație OZN la Neptun vine între alte experiențe inedite ale vacanței din acest an. O să revin cu poze și detalii despre vacanță și Neptun. Din păcate OZN-ul nu l-am fotografiat.

In seara zilei de 30 august, la ora 21.30-21.32. Pe faleză în fața Casei Scriitorilor. Eram singur, purtam ochelarii obișnuiți cu care văd bine. Nu erau turiști prea aproape, pe faleză, și nimeni pe plajă. Prea departe ca sa-i pot atentiona pe cei de pe faleză și în grupuri, deci neatenți în afara grupului, e de presupus că nu au observat. Mă îndreptam de la nord la sud, pe faleză, urmînd să intru în curtea vilei ca să ajung la finala Supercupei Europei. Am observat deodată o lumină portocalie intensă, de dimensiuni mult mai mari decît o stea, de formă lenticulară mai exact de ”ochi”, simetrică deci față de verticală și orizontală, mergînd pe cer tot de la nord la sud deasupra mării în dreptul digului. 

A parcurs în 2 min. sau 2 min. și 30 sec. un traseu subîntinzînd un arc de 20-25 grade, maximum 30 grade. Se afla deasupra orizontului la 12-15 grade. Concomitent, am observat două ambarcații staționînd pe apă la cîteva zeci de metri de dig și două avioane pe cer, mult mai sus de obiect, evident avioane, cu semnalizarea obișnuită și binecunoscută mie. 

Am avut timp să mă gîndesc să iau un al doilea martor, dar nu era nimeni destul de aproape, să iau repere topometrice, să mă gândesc dacă nu e un obiect luminos tractat de pe mare, paralel cu digul, dar nu era nimic pe mare și niciun zgomot de motor sau alt sunet similar. Am gîndit foarte clar să nu scap obiectul din ochi și să fiu atent cum va dispărea. Am omis două lucruri importante: să cronometrez observația, deși aveam ceas, și să fac o fotografie cu telefonul pe care îl aveam cu mine. Eram preocupat să nu iau ochii de pe obiect. Presupun că obiectul nu era mai departe de cîteva sute de metri în linie dreaptă față de mine și ca urmare nu era prea mare, de ordinul metrilor, poate 20 m cel mult. Obiectul era lumina însăși, nu am observat un contur luminat din exterior, ca la un elicopter etc. Repet că nu am auzit niciun zgomot. Cerul era perfect senin. Viteza o consider compatibilă cu a unei bărci cu motor sau a unui avion mic (unul, avînd o elice, cu o reclamă tractată de coadă, a trecut zilnic peste plajă și am făcut comparația).

Am fost foarte concentrat să văd cum va dispărea obiectul (sau ce se va întîmpla cu el, nu excludeam că va coborî în mare). După un parcurs drept, paralel cu orizontul și digul, ușor de  verificat paralelismul, fără tremurături sau modificări de traiectorie, a rămas la aceeași altitudine, dar a început să se estompeze, ca și cum ar fi virat 90 de grade spre est și s-ar fi dus încet spre larg, pierzîndu-se în negură/ceață existentă deasupra mării și cînd e senin. 

După dispariția obiectului/luminii, am verificat ora - 21.32  - și am urcat în curtea vilei unde, pe terasă, se aflau, în fotolii și cu fața la mare, dna. Gabriela Adameșteanu și dl. Gabriel Dimisianu. Acesta, la relatarea mea, mi-a spus că a zărit o lumină portocalie printre copaci și tufișurile curții, dar nu i-a dat o atenție specială. Era în convorbire cu dna Adameșteanu. Totuși e o a doua mărturie de încredere. Nu i-a semnalat doamnei observația sa, ce a fost obturată serios de frunzișul copacilor și tufișurilor, în vreme ce eu nu aveam nimic între mine și mare.

Dintre observațiile mele de OZN-uri, dintre care trei mai serioase și mai „inexplicabile”, aceasta a fost cea mai de durată, mai temeinică, și m-a impresionat cel mai mult.