duminică, 31 august 2014

Cărți noi! Trei volume de poezie

Flavia Teoc Fiord, Ed. Limes

Flavia Teoc e o poetă cu mult peste medie. Volumul cuprinde patru cicluri lirice în care autoarea mizează pe simplitate și uneori are accente ludice care luminează un fond elegiac. Sînt exerciții de digitație de mare acuratețe și virtuozitate, jocuri, antrenamente în vederea, poate, unui volum mai profund. În cele mai mărunte poezii intimiste sau note jurnaliere se simte din fericire talentul și exigența față de scris: moartea poetului tânăr nu poate fi separată de viață/ el rămîne în amintire ca-ntr-un bob de piper/ de-acolo domesticește sunetele savanei.

Nicoleta Popa Solitudinea e țara mea, Ed. Adenium

Poezia Nicoletei Popa, atît de verbală și de ofensivă cîndva, trece printr-o fază de despodobire, de împietrire. Textele nu mai au titluri și păstrează doar cîteva versuri esențializate. Poeta se retrage în „țara ei”, muntoasă, abruptă, săracă în vegetalul metaforelor. Contactul cu ceilalți se rupe, contactul cu realitatea însăși dispare în schimbul racordării la un paradus viitor și la raiul ce se ascunde în noi. Solitudinea este adoptată de la zine, izolarea este morală: pe ce cale s-o apuci/ când la două nopatea/ cu lacrimile șiroind/ nu-ți poți suna/ decât dușmanul? Evident, pe calea poeziei țara-insulă pe care Nicoleta-Robinson ajunge s-o exploreze și s-o accepte.

Valentin Talpalaru Poemele Cotnarului, Ed. Opera Magna.


Poetul moldovean înalță ode unui topos viticol celebru într-un volum de o mare eleganță (tipo)grafică. Poezia are o prozodie clasică și cu „buchet” bogat. Înmoaie cerul un coltuc de pîine/ În vinul nou al toamnei la Cotnar/ Să dea cuminecare pentru mîine/ La cei lipsiți de bucurii și har. Din fericire, Valentin Talpalarul nu e dintre cei lipsiți de bucurii și har. Ba are, pe deasupra umor și e un bun versificator. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog