joi, 21 ianuarie 2010

Amintiri cu Augustin Frățilă (1953-2010)

Am numeroase amintiri plăcute legate de vechiul meu amic Augustin Frățilă, dispărut nedrept de repede. Primele sînt legate de Cenaclul de Luni unde venea și el la începutul anilor 80, odata cu Nichita Stănescu chiar, apoi de Cenaclul din Tei, ținut la ștrandul studențesc. Acolo a și cîntat parcă odată pe versurile lui, tot acolo am jucat fotbal, el stătea în poartă. L-am regăsit ulterior la editura Allfa, ca director al acesteia și am publicat cu ajutorul lui și al lui Dan-Silviu Boerescu, de care era foarte apropiat fiind colegi de pescuit, două volume: romanul Căderea Bastiliei și un volum de teatru care a și luat Premiul Uniunii Scriitorilor în 1999. În acei ani i-a apărut volumul El-Roi despre care am scris. Tot împreună cu Dan-Silviu Boerescu am fost cu Augustin la un pescuit nocturn pe balta Strachina de lîngă Țăndărei. Era cu noi și Dorin Măran, ulterior a devenit prozator și s-a lăsat de pescuit. Augustin era foarte abil ca și Dorin, mult superiori lui Dan sau mie, și totuși am capturat, noi și ei, numai plevușcă așa că ei trei s-au încăpățănat să dea la pește pînă în zori. Eu am adormit, cînd m-am trezit mi-au comunicat că scoseseră totuși un crap sau doi. Augustin era o prezență discretă, tonică, vorbea puțin și avea umor. L-am ascultat de multe ori la Festivalul de la Neptun unde oferea recitaluri plăcute. La Neptun l-am și întîlnit ultima oară, la festivalul din 2009, am schimbat doar cîteva vorbe și regret că au fost atît de puține. Augustin Frățilă a fost un om prietenos, vivace, un poet înăscut și un muzician talentat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog