Am găsit în arhiva de familie o fotografie veche de peste 70 de ani. Bunicul meu Titus Gârbea și bunica mea Silvia la Karlsbad în 1939. O pun aici pentru neuitare și pentru a vedea ce aer destins aveau, razboiul nu începuse, de comunism nu mai vorbesc. El avea 46 de ani, ea avea 38.
Postări
Karlovy Vary sau Karlsbad, o staţiune superbă, am fost acolo în 1982. Da, dar nu era de noi, pe atunci, poate nici acum! Sau mai ales acum!
RăspundețiȘtergereÎn perioada interbelică Romania începuse să semene a occident. Venise peste noi Parisul, Viena, Berlinul... Politeţuri, zaharicale...
Frumos gestul tau!
O tempora!
Emoţionantă imagine ! Ca într-o trecere dincolo de cadrul unei oglinzi, ne trezim conversând cu bunicii noştri. Timpul nostru se scurge în al lor. Nu-i aşa, domnule Gârbea, că există numai prezent, iar timpul nu are nicio putere asupra noastră ?
RăspundețiȘtergereAveti dreptate amindoi. Cele mai teribile timpuri par poleite cu aur cind le privesti de la distanta. Si totusi Serban are dreptate, doar prezentul exista, poetul a zis: "amintiri are numai clipa de-acum".
RăspundețiȘtergere