Autorul unei teze poate și este obligat să parcurgă și să folosească selectiv o bibliografie cît mai extinsă a domeniului (bine ar fi exhaustivă, dar nu e posibil).
Autorul poate și trebuie să folosească metodologii acreditate (pe care desigur nu le-a inventat el). Așa, de pildă, dacă propune un nou material, încercările mecanice asupra lui (duritate, rezistență la tracțiune etc.) se vor face cu aparatură și metode standard.
Autorul poate folosi algoritmi, metode de calcul și eventual produse soft existente și de regulă nici nu poate proceda altfel. Nu înseamnă că, dacă rezolvă un determinant cu metoda lui Sarrus, își arogă vreo paternitate asupra ei, chiar dacă nu spune explicit că a folosit-o. Nici că, dacă a utilizat ca să facă un grafic Microsoft Excel 2003, trebuie să precizeze asta, să dea numărul licenței sau, eventual să inventeze el un soft similar.
Autorul poate să citeze o metodă (cu autor determinat sau uzuală) pentru a îi arăta limitele și dificultățile, propunînd îmbunătățiri ale ei. El poate utiliza, de pildă, mai multe formule empirice pentru calculul unei mărimi fizice propunînd apoi una nouă sau doar comparînd rezultatele celor existente pe prototipul său.
Desigur, în toate situațiile e mai prudent ca autorul să citeze sursele și să spună explicit unde o formulă, soft, metodă îi aparțin, onest fiind să le expună și slăbiciunile.
Dar aceste lucruri contează mai puțin.
Cele ce contează sînt: originalitatea tezei și contribuția autorului. Și doar atît!
Aici și numai aici se judecă totul. Dacă studiază efectul razelor gamma asupra anemonelor (titlul unei piese, nimic original) nu este obligat descopere razele respective, descoperirea s-a făcut, nici un nou hibrid de anemone.
Dacă, la finalul tezei, se constată că autorul doar a înșirat texte și metode care nu-i aparțin și cu ele nu a adus nimic nou, teza poate fi respinsă. Dacă ea compilează texte și metode din care țîșnesc niște revelații, niște adevăruri inedite – perfect.
Cu aceleași piese și principii, se spune, cu care inginerii din atelierele sale au putut cu chiu cu vai să realizeze o inovație, T. A. Edison, neposesor de doctorat, nici de bacalaureat, a realizat 12 invenții.
Problemele de urmărit, singurele, sînt:
- aduce teza ceva nou, o creație a autorului?
- din ceea ce este mai vechi, cunoscut își însușește autorul ceva trecîndu-l ca fiind al său?
Dacă la cele două întrebări răspunsurile sînt: DA la prima și NU la a doua, e în regulă. Altfel, nu.
În imagine „Isus între doctori” de A. DÜrer
Postări
80% din doctoratele ultimilor ani sunt PLAGIATE! Nu mai vorbesc de lucrarile de licenta si masterat!
RăspundețiȘtergereTrebuie să reamintesc că trăim un alt ev, cel al informației. Spre exemplu, eu nu aș fi folosit ca imagine martor un Dürer cu Isus, ci un Dürer cu Moartea
RăspundețiȘtergerehttp://www.metmuseum.org/toah/works-of-art/43.106.2
Am facut cu ceva timp in urma aici un comentariu in acelasi sens cu ceea ce prezentati in aceasta tableta,si asta in urma propriei mele experiente„doctorale”.Intaresc ideea ca nu-ti poti prezenta solutiile originale fara a prezenta ceea ce au facut altii inaintea ta in domeniu.Daca citezi,poti prelua fragmente din alte lucrari si sa le comentezi fata in fata cu rezolvarile tale(si sa faci citarile la capitolul„Bibliografie”).Am auzit azi intr-o conferinta de presa absurditatea ca plagiatul inseamna in esenta necitarea corespunzatoare a celor pe care ii utilizezi in sensul aratat mai sus.Plagiatul in materie de doctorat inseamna sa iti insusesti in partea originala a tezei ideile si rezultatele inaintasilor.Daca partea originala a tezei iti apartine in totalitate si ea a fost consacrata ca atare de catre cei care ti-au evaluat teza si ti-au acordat titlul la vremea respectiva,discutia despre plagiat nu are sens;cel mult se poate discuta despre forma in care ai prezentat bibliografia si acest fapt trebuie discutat inainte de sustinerea tezei.Putem sa ne intrebam,in lumina celor ce se intampla acum,unde era capul celor care au scos doctori la Universitate,in momentul acordarii acestor titluri.Si ne mai putem intreba daca toata aceasta tevatura nu are izul de polita platita in cine stie ce scop.Va Multumesc.
RăspundețiȘtergere@Dragoș Gelu
RăspundețiȘtergereNu aș fi de acord cu dvs. decît în sensul în care 80%, ba chiar 90% dintre lucrări nu au valoare. Am mai scris pe această temă. Sînt teze „oneste” care nu aduc nimic sau sînt de o particularitate scandaloasă. Una e să studiezi, să zicem, „influența argilei în alunecările de teren” și alta „alunecările de tipul X de pe valea rîului Y între anii 1990 și 1995”. Și totuși s-au dat doctorate pe lucrări de al doilea tip. E la fel de grav și vina e a conducătorilor.
Mai e și cazul expunerii, cu citate riguroase, nici vorbă, a unei metode pe 200 de pagini și un „studiu de caz”, la urmă, pe 5 pagini. O astfel de lucrare nu poate fi acuzată de plagiat, ci de nulitate.
Perfect adevarat! Prea putine lucrari de doctorat au adus ceva nou stiintei si cercetarii romanesti! Oamenilor le place titlul de DOCTOR atat pecuniar cat si ca sa vada lumea ca ei sunt mai presus ca altii! Cunosc deputati cu doua sau trei titluri de doctori...
ȘtergereAșa e, de aceea vor să se valideze și ca scriitori oricît de puțin talent și inspirație au! Dar în materie de doctorate, cu „plăcerea pecuniară” s-a terminat de vreo 4 ani. Era un spor de 15% care a dispărut.
Ștergere@poezieevelics
RăspundețiȘtergereExact. Problema e ce conține partea originală. Dacă există... Un dr. acuzat de plagiat trebuie să se apere arătînd în ce constă aportul său în disciplină la modul:
- eu sînt primul care am semnalat reacția X
- am stabilit primul corelația între...
- în contradicție cu metodele consacrate, am stabilit că rezultate mai relevante se produc prin măsurarea altor n parametri
- sint primul care m-am referit la ...
Adică am folosit corăbii de lemn ca și alții, pînze ca și alții, matrozi ca și alții. Dar am luat-o spre Vest și am descoperit America.
Interesant raspunsul dv..As mai adauga,din cele stiute de mine,ca au existat in domeniul tehnic teze de doctorat exceptionale care se intindeau pe cuprinsul catorva pagini si nu aveau nevoie sa utilizeze si sa citeze multa bibliografie,iar despre una stiu ca a incuiat si pe unii membri din comisie.Dar aici nu mai vorbim despre doctoranzi„banali”care trebuie sa fie atenti cum si cat citeaza...Va multumesc.
RăspundețiȘtergere