Cică niște cronicari nu duceau lipsă de nimic

În revista Cultura din 4.10.2012, domnul C. Stănescu semnează un articol despre unii „cronicari de azi”. Articolul, foarte întins și echilibrat, elogiază (meritat, zic eu) mulțimea și diversitarea cronicilor la zi din „Luceafărul de dimineață”. Ce-i drept, de multă vreme „Luceafărul de dimineață” găzduiește întîmpinări ale unor nume acreditate drept cronicari (și) ai revistei numite: Radu Voinescu, Felix Nicolau, Ioan Holban, Ana Dobre, Andrea Hedeș, Adrian G. Romila, Adela Vlad, Valeria Popescu, Daniela Firescu, Gabriela Gheorghișor, Geo Vasile și ale altora, dar și ale unor autori consacrați în alte genuri care simt nevoia să-și spună punctul de vedere: Ioan Es. Pop, Ioan Groșan, Ioan Buduca, Simona Grazia Dima, Nicolae Coande, Radu Aldulescu și desigur mulți alții.

De un elogiu aparte și explicit se bucură (și mai meritat, subliniez eu) cronicile liderului revistei și decanului de vîrstă și experiență al acestor cronicari (care cu fustă, care cu șalvari): Dan Cristea. Confratele C. Stănescu atrage atenția cu probitate colegială că Dan Cristea, alături de Gh. Grigurcu, e singurul dintre „vechii combatanți” rămași în tranșeele cronicii dar și asupra calității analizei sale. Căci simpla longevitate nu ar fi însemnată dacă n-ar fi dublată de ascuțimea percepției și finețea disecției. Numit pe drept „excelent cronicar de poezie”, Dan Cristea e pus în lumină de C. Stănescu cu exemplificări din cronicile consacrate de el în numărul din iulie 2012 al „Luceafărului de dimineață” volumelor Motanul de Eugen Suciu și Trecutul e o sărbătoare al subsemnatului. Într-adevăr, ca implicat în chip de pacient, recunosc exactitatea și profunzimea diagnosticului ce mi-a pus Dan Cristea și mă bucur că subscrie și C. Stănescu la asta.

În continuare, că tot era vorba de mine, C. Stănescu mă analizează sub „masca de cronicar” făcîndu-mi un portret de „ironist mordant”. El distinge cu finețe mărcile umorului sub expozițiunea mea (din același număr de revistă). Îmi reproșează însă că am pus sub genericul „Liric e drumul Jiului” doi autori din Iași și Constanța. Așa cum știe dl. C. Stănescu, vechi gazetar, un titlu de pagină se poate referi la majoritatea articolelor și nu neapărat la totalitatea lor. Cum patru autori din șase erau gorjeni iar lectura s-a făcut, după cum citează de altfel C. Stănescu, în vacanța mea olteană, explicația e lesne de acceptat.

În orice caz, articolul dlui C. Stănescu, un critic atent la confrații săi, e remarcabil și îl puteți citi aici.

Proverbiala discreție a lui C. Stănescu se reflectă și în faptul că am găsit cu greu pe tot web-ul o fotografie a sa, cea de mai sus!