Tudor, supranumit Huppy, se apropie de 6 ani și poartă dialoguri ingenue cu o doză de umor involuntar.
Tati: De ce ai desenat pe plicul ăsta? (un plic alb A4, primit recent)
Huppy: Era doar o foaie ștampilată.
*
Tati: Ce-ai vrut să desenezi aici? Nu prea înțeleg.
Huppy: Lasă, îți fac un desen și ai să înțelegi imediat.
*
Tati: Chiar vrei să desenezi pe niște foi atît de mici? (post-it)
Huppy: Da. Dar nu sînt desene. Sînt doar niște instrucțiuni pentru un robot...
*
Huppy: Țara mea preferată este Bulgaria. (singura în care a fost, n.m.). Dar ei nu vorbesc limba noastră.
*
Huppy: (arată pe glob coasta Australiei) Aș vrea să merg în Australia. Aici sigur este o piscină.
*
Tati: (în fața unui colaj reprezentînd o creatură cam diformă cu ochi imenși) Ai făcut un extraterestru, nu?
Huppy: (cu mare tandrețe) Nuuuu.... E o fetiiiiță.
*
Huppy: (vrea să colonizeze sateliții lui Jupiter) Atunci pe Ganimede or să fie întîi plante, apoi oameni, orașe și vacanțe.
În imagine: Huppy la țară, studiind bibliografia despre Cosmos, subiectul lui preferat.
Postări
Sunt momente care nu se vor repeta şi este bine că aţi ales să le prindeţi în agrafa cuvântului scris. Vă doresc să vă bucuraţi din plin de miracolele create de inteligentul şi simpaticul băieţel pe care îl aveţi !
RăspundețiȘtergereHaios! Haios si normal, Horica. Iar fetele, sunt intotdeauna numai si numai asa cum ni le inchipuim noi, barbatii. Nu?! Este foarte bine ca il inciti, ca il starnesti. rezultatele se vor vedea in timp. Este foarte bine ca pui in jurnalul lui Tudor faptele-i de viata juvenila. Se va amuza mai tarziu. Sa va traisca!
RăspundețiȘtergereMultumesc la fel. Cam urita era "fetitza" aia!
Ștergere