Impresii de la Baku

După doi ani și opt luni de la precedenta vizită, am regăsit cu bucurie orașul Baku unde am participat la Forumul Umanitar Internațional din 4-5 octombrie 2012. Șederea a fost scurtă, dar foarte plăcută, Baku a rămas orașul plin de farmec pe care îl știam, dar s-a împodobit uimitor de repede cu noi construcții care acum vreo trei ani erau în fază de proiect sau doar la nivelul fundațiilor.

Astfel sînt cele trei blocuri uluitoare de pe malul mării, care închipuie cu siluetele lor, mai înalte de 30 de etaje trei limbi de foc, simbolul Azerbaidjanului. Fațadele lor de sticlă oglindesc Marea Caspică și întregul Baku (imaginea de sus). Apoi e de menționat Auditoriumul Centrului Cultural Heydar Aliyev unde s-a ținut ședința plenară a Forumului, deschisă de președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev. Acesta e o clădire postmodernă care nu seamănă cu nimic, toate liniile siluetei sînt niște curbe albe, e ca o imensă navă extraterestră, bine iluminată natural în foaierul uriaș, avînd în interior o sală de o mie de locuri în care lambriurile curbe ajung pînă la tavan, în forme de o rafinată asimetrie ce asigură și acustica perfectă. Alte spații vaste sînt folosite ca săli de recepție, în chip de „lunch”, în pauza formumului, oferindu-ni-se de fapt un adevărat banchet cu o organizare exemplară încît, în nici o oră, cei o mie de oaspeți au cunoscut rafinamentele bucătăriei azere și au avut destul timp și pentru socializare (imaginea din mijloc)

La fel de noi și de impresionante, abia inaugurate în mai 2012, sînt cele două hoteluri care străjuiesc acum clădirea guvernului de pe faleză, aflate, simetric față de ea, față în față, la o distanță de vreo doi kilometri: JW Mariott - Absheron și Hilton, cu cîte 21 și respectiv 23 de etaje. Nu au „stele” pentru că sînt mai presus de ele. Am locuit la primul, unde a avut loc și reuniunea (secțiunea) la care am fost moderator: „Tradiții culturale în civilizația postmodernă” și la care au participat 73 de invitați din 22 de țări plus un număr important de universitari din Azerbaidjan. Primele patru etaje ale acestui JW Mariott sînt rezervate sălilor de conferințe, barurilor, restaurantelor (de un mare rafinament), spațiilor de relaxare și fitness, nelipsind piscina, pentru care nu am avut timp, din nefericire (imaginea de jos). De la etajul 5 în sus, se află camere de locuit foarte mari și elegante cu dotări speciale pe care alte hoteluri, deși de calitate, nu le au nicidecum. De notat serviciile impecabile, toți angajații fiind tineri, dinamici, surîzători și buni vorbitori de engleză.

În cele două seri petrecute la Baku, am avut plăcerea de a fi oaspeții gazdelor la două recepții în două palate pe cît de mari pe-atît de frumoase: Buta Palace și Gobustan Palace. Buta e simbolul grafic misterios al lumii turcice, iar celălalt palat, cu denumirea unei regiuni azere în care se află impresionante fresce neolitice, se află pe colina Baku-ului, avînd o splendidă terasă către mare. La fiecare, în afara fireștilor și multiplelor conversații cu colegii din alte țări, am avut parte de adevărate concerte susținute de muzicieni de top, atît din muzica tradițională cît și din repertoriul clasic european. Cum știam, azerii sînt un popor care excelează în muzică, fapt dovedit și la Eurovision acum un an, dar acum s-au întrecut pe ei înșiși.

Am părăsit Baku, trecînd pe șoseaua spre aeroport, de-a lungul căreia am remarcat noi construcții spectaculoase, cu regretul că am stat și am văzut prea puțin. Aeroportul însuși e în extindere, cu un nou terminal. Îmi doresc însă o reîntîlnire cu Azerbaijanul cît de curînd, e un loc reconfortant în care stagnarea și criza nu se văd deloc.