joi, 18 octombrie 2012

Trei ani pe blog!

La 8 octombrie s-au împlinit trei ani de cînd realizez acest blog.

Sper că nu v-am plictisit prea tare și că mă veți ierta pentru rărirea postărilor determinată de lipsa acută de timp. Nu-i ușor să devii din scriitor funcționar, dar și patria trebuie servită, nu numai propriul orgoliu.

De altfel am și uitat de aniversare, am avut vreme să-mi amintesc doar azi.

7 comentarii:

  1. Felicitari!
    La mai multi, cu sanatate!...

    Si o mica nedumerire:
    Domnule Horia Garbea, am citit cateva traduceri recente din Shakespeare.
    Traducerile din vremea comunismului erau sarace in vulgaritati; asa ,,slobod la gura" sa fi fost Shakespeare?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Shakespeare era foarte slobod și în lexic, dar mai ales în aluzii erotice. În traducerile mai vechi erau ocultate, ca și referirile la regalitate și la religie (Dumnezeu devenea „Pronia”, „Cerul” și alte perifraze). Nu știu ce traduceri „recente” ați citit, că nu prea sînt, în afara celor patru volume deja apărute din integrala coordonată de George Volceanov, la care cu onoare particip ca traducător alături de Lucia Verona și Violeta Popa (ulterior le veți admira și pe Iona Diaconescu și Crista Bilciu în vol. 6). Acum va apărea, este iminent, vol. 5 la Tracus Arte. Între 1984 și 2010 a fost cam liniște în traducerile din Will.

      Ștergere
  2. Cu siguranta ca aveti dreptate. Volumele citite, doua la numar - atat am gasit la biblioteca de cartier - fac parte dintre cele mentionate de dvs.
    Am citit mult Shakespeare anul acesta - si ,,nou" si ,,vechi" - si am incurcat editiile.
    Tocmai am terminat de recitit Sonetele lui Shakespeare, in traducerea lui
    Neculai Chirica (mi-a placut si Fr. Villon talmacit de acelasi N.C.).
    E ,,nedreapta" literatura: cele mai frumoase poezii de dragoste din lume (asta este parerea mea, nu am nimic cu Petrarca) sa fie adresate de un barbat unui alt barbat?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitări, Horia, la mulți ani blogului tău!
    Domnule Ștefan Dumitru, ca o completare la cele scrise de Horia, adaug că în opinia exegeților lui Shakespeare, acolo unde apare o expresie, o frază care nu pare să aibă înțeles în context, este sigur o aluzie erotică.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Lucia. Ai dreptate cu aluziile. Să ne amintim că teatrul era o artă populară și publicului i se făcea cu ochiul ca să se simtă bine. Uneori mi se pare chiar, nu neapărat în aluzii indecente, că SXPR comite șarje. Iată de pildă scena, fără legătură cu restul, a lui Lancelet Giobbe cu tatăl său care nu-l recunoaște în „Negustorul”. E o divagație cu scopul clar de a provoca rîsul galeriei

      Ștergere
  4. Multumesc, doamna Lucia Verona.
    Mi-ar fi placut un Shakespeare mai ,,cuminte" , dar ce Shakespeare ar mai fi fost acela?
    Sunt un novice in ale lecturii, cu toate acestea Shakespeare mi se pare genial...Pentru cunoscatori: o desfatare, cu siguranta!

    Domnule Horia Garbea, volumele citite de mine (Opere I si III) au aparut la Editura Paralela 45, in anul 2010.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei bine, ați citit așadar traducerile cele mai pertinente. Căutați și volumul IV, veți fi norocos dacă-l găsiți. Volumul V va apărea curînd și-l veți găsi cu siguranță iar acolo veți avea ce admira (mă refer la libertățile și aluziile autorului). Acestea (aluziile) sînt mai puțin pregnante azi, dar îmi pot imagina ce impact aveau în sec. XVI, mai ales într-o societate puritană în care interzicerea teatrului era un fapt plauzibil. Iar omul nostru era un cripto-catolic drăcos, ca să zicem așa.

      Ștergere

Postări populare

Arhivă blog