marți, 12 februarie 2013

Replica Uniunii Scriitorilor la un articol din ziarul Adevărul


În Adevărul de weekend a apărut un articol care se referă la membrii Uniunii Scriitorilor din România și la pretinsa lipsă de valoare a unora. Tendențios, articolul nu vorbește de marile valori sau de valorile recunoscute unanim ale USR ci se leagă de cîțiva veleitari pătrunși regretabil în USR. Reproduc mai jos replica USR redactată de Nicolae Prelipceanu. 

Deși relativ surprinzător (președintele USR Nicolae Manolescu este el însuși editorialist la Adevărul),  articolul nu e lipsit de sens pentru că el arată clar o anumită intenție. Cine va profita de minimalizarea, chiar terfelirea imaginii USR: editorii care nu vor să plătească timbru literar, refuzații premiilor Uniunii și cei cărora li s-a refuzat calitatea de membru, organizîndu-se apoi în diferite ligi vindicative și „rivale”, marii oportuniști care, așa cum se citează în replica de mai jos, au condus la vremea lor USR fără a lăsa nicio urmă sau chiar devalizînd-o și acum au trecut în „opoziție” față de ea. Tinerii „furioși” (furie pe bani mulți) care afectează a nu avea nevoie de uniune. Pentru că nu sînt (încă) interesați de pensie și „serviciile” plătesc oricum mai bine.  

*

„O clară încercare de manipulare

            În numărul trecut al publicaţiei Adevărul de weekend se dă o mare importanţă unui subiect legat de Uniunea Scriitorilor din România, care ar fi fost „cotropită de impostori”. Justificarea acestui atac ar fi că pensionarilor membri ai USR li se acordă de către stat o bonificaţie de jumătate din pensie, dar nu mai mult de două salarii minime. Amănunt care i-a interesat, desigur, pe mulţi dintre cei care şi-au făcut cereri de intrare în USR, dar, dat fiind că USR are propriile sale criterii de primire a noilor membri, rezultatul nu a fost întotdeauna cel scontat. Există, fireşte, probabil, şi destui impostori pătrunşi în USR printre filtrele care li s-au pus, şi anume aprobarea de către o filială, trecerea printr-un concurs de dosare (cuprinzând volumele editate, recomandările unor membri consacraţi, cronici şi recenzii la cărţi) în faţa unei comisii de validare şi abia apoi confirmarea primirii în Uniune de către Consiliul USR.
Trebuie să se ştie de la început că USR nu este asociaţia scriitorilor geniali, ci a unor scriitori care-şi exprimă dorinţa de a face parte din aceasta. E drept, alături de  Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Norman Manea, Eugen Simion, ca să cităm doar câteva nume consacrate, fac parte din USR şi scriitori mai puţin cunoscuţi în media noastră brusc interesată de soarta lor, ba chiar, cine ştie cum, şi cei citaţi de ziarul respectiv.
În ce priveşte citatele scandaloase oferite cu dărnicie publicului, dacă ziaristul dorea să fie corect ar fi trebuit, poate, să ofere şi contraponderea lor, din opera unor scriitori de suprafaţă. Lăsând la o parte faptul că nici nu ştim dacă, de pildă, citatele scabroase alese de Adevărul de weekend sunt extrase din volume pe care scriitorul respectiv, în necunoştinţă de operă a americanului comparat cu Henri Miller, le  tipărise şi le introdusese în dosarul de primire al acestuia în USR. Apoi, oricând şi oriunde se vor putea găsi nişte marginali pe care ziaristul sau cel interesat să-i ia drept exemplu pentru a-şi demonstra ipoteza dinainte formulată. 
Cât despre primirile din ultimii ani, a fost reînfiinţată stagiatura tocmai pentru a-i descuraja pe cei al căror singur scop când cereau să intre în USR era jumătatea de pensie în plus, acordată de stat creatorilor. Pentru o corectă informare, USR are filtre de primire dintre cele mai aspre, în comparaţie cu celelalte uniuni. În USR, condiţia celor două cărţi publicate este necesară dar nu neapărat suficientă, existând şi cazuri de autori cu zece cărţi publicate, care nu au acces în uniune din cauza calităţii îndoielnice a literaturii practicate în acele cărţi.
E destul de pilduitor faptul că un scriitor care a fost cândva vicepreşedinte ale USR, şi l-am numit pe dl Florin Iaru, care, atunci, era de negăsit la uniune, nelegându-şi numele nici de cel mai mic proiect al USR din anii când primea salariul de vicepreşedinte, atacă absenţa preeşdintelui actual care, chiar stând mult timp la Paris, este prezent la sediul USR de fiecare dată când este nevoie, în afara comunicării directe, de fiecare zi, cu cei dela sediu.
Cât despre scriitorul ”despre care se vorbeşte”, sau aşa crede domnia sa, pentru că e tradus, cu subvenţii ale statului român, prin ICR, în nu ştiu câte limbi, acesta nu este cel mai bun exemplu de abţinere de intrare în USR. Alţi scriitori din aceeaşi generaţie, traduşi şi ei în mai multe limbi, sunt membri ai USR. Iată câteva nume de notorietate: Marta Petreu, Petru Cimpoeşu, Ioan Es Pop, Ion Mureşan, Florina Ilis, autori ale unor cărţi care au făcut vâlvă în viaţa literară din ultimii anii. Cum, probabil, opiniile lor ar fi fost mai moderate, nu au fost convocaţi la ancheta ziarului. E de toată evidenţa că alegerea celor intervievaţi a fost făcută de către ziarist, sau ziarişti, că semnează doi, cu grijă, ca şi în cazul citatelor, în scopul clar de a demonstra ceva dinainte stabilit. Este, deci, vorba de o clară manipulare prin presă, metodă deja obosită de anchetele de alt tip şi pe alte subiecte, manipulare care poate servi cuiva. Cui?

Nicolae Prelipceanu
Director de imagine al USR”


Un comentariu:

  1. Am citit. Un atac urât, prost scris, din seria de atacuri la adresa breslelor intelectualilor, musteşte drojdia anilor cincizeci. Face parte din categoria „servite”, materiale predate unuia care vrea şi el să mănânce o pâine şi execută oricare comandă. Nici nu are importanţă cine e în spate, sigur e că s-a folosit de „o coadă de topor”, din interiorul Uniunii Scriitorilor.
    Vorba, cuiva, vă mai amintiţi? aţi fost colegi la „Cenaclul de luni”, al lui Radu Călin Cristea, patronat de Nicolae Manolescu. De pe vremea de la Grigore Preoteasa:

    «HAINI VECHI
    SPOI TINGIRI
    COADA LA TOPOR
    STICLI GOALI STICLI MURDARE CUMPAAAR
    calcă pe mijlocul drumului
    gata să zboare.»
    Florin Iaru – Cântece de trecut strada, Editura Albatros, 1981

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog