duminică, 24 februarie 2013

Shakespeare, Richard III și Dragobetele


Tocmai în ziua de Dragobete, puțin prielnică tragediei, dar cu o vreme sumbră, am început să traduc una dintre cele mai întunecate piese ale lui Shakespeare. Iată primele ei echivalențe românești în versiunea mea. Ea urmează celor, pe care din păcate le găsesc puțin izbutite, realizate de Ion Barbu urmat de Romulus Vulpescu (1964) și, ulterior, Dan Duțescu.

William Shakespeare
  
Tragedia Regelui Richard al Treilea

cuprinzînd complotul trădător asupra fratelui său Clarence,
jalnica ucidere a nepoților săi nevinovați,
despotica-i domnie, cu toată curgerea detestabilei lui vieți
și mult meritata-i moarte,
precum tocmai a fost jucată de trupa Precinstitului Lord Șambelan.

GLOUCESTER:         S-a preschimbat a harţei noastre iarnă
                                    Prin soarele familiei York în vară
                                    Şi norii ce umbreau blazonul casei
                                    S-au îngropat în hăuri de oceane.
                                    Cununile ne înconjoară fruntea
                                    Arme tocite zac pe panoplii.
                                    Ne e schimbată vechea groază-n glume
                                    Şi marşul crunt în vesel cîntecel.
                                    Chipul ridat de luptă se destinse:
                                    În loc să-şi mîne calul cu armură
                                    Să vîre groaza în duşmani, petrece,
                                    Se zbenguie cu doamnele-n iatac
                                    Şi-ascultă glasul leşinat al scripcăi.
                                    Dar eu n-am trupul bun de ţopăială
                                    Nici chip frumos să-l mîngîi prin oglinzi.
                                    Eu nu pășesc fălos s-atrag privirea
                                    Zînelor care trec cu galeș mers.
                                    Eu sînt lipsit de formă arătoasă
                                    Că m-a-nșelat, făcîndu-mă, natura
                                    Schilod, neisprăvit, scos prea devreme
                                    În lume, jumătate nefăcut,
                                    Nearătos, diform că și dulăii
                                    Mă latră cînd adast în preajma lor,
                                    În țevăria fleșcăită-a păcii
                                    N-am cum petrece, fără doar privindu-mi
                                    Umbra în soare și să mă tot mir
                                    Eu însumi ce hidos sînt întocmit.
                                    Cum de amant nu-s bun, să țin cu vorbe
                                    Isonul ăstor zile fericite,
                                    Mă prind să fiu nemernic, să urăsc
                                    Plăcerile molcome ale vremii.
                                    Comploturi am țesut, turnătorii
                                    Cu profeții bețive, calomnii
                                    Și vise ca pe rege și pe Clarence
                                    Să-i fac să se urască. Dacă Eduard,
                                    Ca rege, va fi drept cît sînt eu fals,
                                    Ascuns, înșelător, Clarence va fi
                                    Băgat la cușcă strîmtă-n astă zi
                                    Că s-a prezis: prin litera de GI
                                    Neamul lui Eduard moartea-și va găsi.
                                    Vă scufundați în suflet gînduri, iată
                                    Că vine Clarence.

                                    Intră Clarence sub pază și însoțit de Barkenbury.     

                                    Zi bună, frate, de ce umblă garda
                                    În jurul tău?
CLARENCE:                                     Chiar majestatea-sa,
                                    Purtîndu-mi grija, i-a tocmit pe ei
                                    Să mă conducă imediat în Turn.
GLOUCESTER:         Dar pentru ce?
CLARENCE:                                     Doar că mă cheamă George.
GLOUCESTER:         Văleu, dar pentru asta nu ai vină.
                                    Ar trebui să-ți priponească nașii,
                                    Ori majestatea o avea de gînd                        
                                    Să te boteze iar în Turn. Dar spune-mi
                                    Care e treaba, Clarence? Pot afla?
CLARENCE:             Da, Richard, o să-ți spun cînd o să știu.
                                    Că nu știu încă, am aflat că lui
                                    Prin vise și preziceri îi veni
                                    În minte astă literă: de GI.
                                    Și-un vraci i-a zis: litera asta, GI,
                                    Progenitura lui o va stîrpi.
                                    Cum numele meu, George, începe-n GI
                                    A presupus că piază-rea i-aș fi.
                                    Și pentru jucării de acest soi
                                    A hotărît acum să mă închidă.

2 comentarii:

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog