Revistele literare. Moarte lentă sau subită?

„Revistele literare în faliment din cauza unui cazinou”

Așa titrează un cotidian în ediția sa de azi. Găsiți aici articolul.

Autoarea, Monica Andronescu, a intervievat cîțiva scriitori și realizatori de reviste (Nicolae Manolescu, Nicolae Prelipceanu, Marta Petreu, Dan Mircea Cipariu și subsemnatul), realizînd o radiografie destul de exactă a tristului fenomen al dispariției (pe cale de a surveni) a revistelor literare, în special a celor ale Uniunii Scriitorilor.

Din cele spuse de mine autoarei, nu s-au regăsit cîteva chestiuni importante. De aceea nu îmi place să dau interviuri/declarații la telefon, dar nu aveam cum altfel. Le precizez aici:

1. Articolul 35 din legea bugetului pe 2013 - citat în altă postare - care schimbă totuși, mai spre alb, neagra percepție. Mă mir că autoarea nu l-a menționat pentru că și l-a notat cu atenție.
2. Sprijinul Consiliilor județene și municipale. Am accentual în dialogul nostru rolul unor consilii (Alba, Iași) și primării (a Sectorului 2 București pentru Luceafărul de dimineață este vital).
3. Deschiderea (mai voită, mai forțată) a acestor publicații spre mediul virtual și faptul că ele pot fi totuși citite, măcar așa, din orașe în care nu au nicio șansă de a ajunge pe suport de hîrtie.
4 NECESITATEA ABSOLUTĂ pentru cultura română vie ca revistele de cultură, nu doar literare, să existe, în condiții oricît de grele, cu oricîte sacrificii, chiar prin voluntariatul celor care le editează și cu aportul, oricît de mic, al unor sponsori conștienți de ce ar ajunge cultura fără ele. 

Aplic prezumția de nevinovăție și nu vreau să sugerez că autoarei articolului nu-i convine că mai există sprijin pentru revistele literare, sau nu-i convine de la cine este primit acesta. Oricum ar fi, e bine că a apărut articolul pentru ca numitul sprijin să se multiplice. Înzecit, însutit...