Jurnal mărunt și incomplet

Nu mai am timp să scriu postări coerente. Poate nici răbdare. Notațiile iau forma unui jurnal risipit, lăsat aici pentru cei care ar dori - dar de ce ar dori? - să reconstituie o existență ea însăși fragmentată. Așadar...

Jurnal mărunt și incomplet: Gh. Stroe a lansat un volum de proză („O aniversare cu prietenii” – Tracus Arte) cu postfața mea pe coperta IV la Muzeul Literaturii. Plăcută întîlnire cu mulți amici, volum foarte bun. Revedere cu prieteni nevăzuți demult între care Sorin Preda. 

După lansarea lui Gheorghe Stroe, coborîre în „infern”, adică în „groapa” Muzeului. N-am mai fost de vreo lună. Nimic nu s-a schimbat în jurul mesei lui Eugen Suciu: Adi Pârvu, Buduca, Ioan Cristescu și Florin Iaru cu care schimb cîteva glume despre dorința mea de a-i vinde un calorifer.

Paul Vinicius mi-a dat un nou volum de versuri, apărut tot la Tracus Arte – „Kemada” (titlu bizar, copertă inspirată realizată de Mihai Zgondoiu). Texte mai sobre, minimaliste. Două cărți ale unor craioveni: Florea Miu – antologie de autor, poezie, și Iulia Cristina Frînculescu „Singuri pe scenă” (proză).

După mult timp am o convorbire mai lungă și mai afectuoasă cu profesorul Mircea Martin. Din păcate nu voi putea nici acum participa la ședința lunară a noului „Universitas”.

În mijlocul presiunilor de tot felul legate de Salon du Livre 2013, o întîlnire uimitor de destinsă îmi face bine. Participă Nicoale Prelipceanu, Gabriel Chifu, Florica Bud, la un restaurant pe care nu ezit să-l recomand: „Casa Enache”, aproape de Calea Dorobanților. Numele patronului, foarte amabil de altfel, ne stîrnește amintiri și provoacă multe glume.

O întîlnire în treacăt cu Simona Hodoș, acum la Montreal, în pasaj prin București. E plină de inițiativă. Proiecte inclusiv teatrale.

Întîlnire, după foarte mulți ani, cu Alexander Hausvater, mediată de Ioan Cristescu. Comunicăm la fel de bine ca pe vremea cînd colaboram constant. Hotărîm să facem în fine ceva cu vechiul nostru proiect „Orașele invizibile”, după Italo Calvino. Alexander, foarte în formă, mă ceartă: „Doar n-ai să devii doar funcționar”.

Revedere la Paris cu Al. Dobrescu, acum director la ICR Paris, sub tensiunea apropiatului Salon du Livre. El încă foarte calm. Ședințe epuizante în splendidul palat al ambasadei. Zi frumoasă de primăvară, petrecută din păcate în interior.

Primesc volumul lui Laurențiu Belizan „Onirograme” (poezie) la care am scris - iarăși - pe coperta IV. Mă gîndesc că trebuie să mă las de acest obicei și să scriu prefețe mai substanțiale, dar nu am timp.

Laurențiu Belizan îmi trimite pdf-ul unei reviste din Mizil unde o necunoscută, care semnează Patricia Anca, face o recenzie foarte pertinentă la volumul meu de versuri „Trecutul e o sărbătoare”. Politicos, scriu cîteva rînduri de mulțumire pe singura adresă din revistă, a redactorului-șef, care se termină în „yahoo.ro” (?). Prudent, trimit și pe adresa identică dar cu „yahoo.com”. Ambele mesaje se întorc ca nelivrate! Profesionalism ca la Mizil.

A fost ziua Luciei Verona (3 martie, acum cîțiva ani am aniversat-o în zăpadă). Eu eram la Paris, am felicitat-o de acolo, dar abia pe 5 martie. 

Pe 11 martie vor fi titularizările la USR, pe 14 martie, schimbarea de statut care se pare că va consfinți sfîrșitul stagiaturii. Liviu Ioan Stoiciu îmi trimite un articol din presă, semnat de un necunoscut, lung și plin de calomnii la adresa USR. Sînt și eu atins în treacăt, fără a mi se aduce imputări precise. Doar că exist. Sînt fraze veninoase, scrise prost, ale unui ins pus pe înjurat dar care în mod sigur nu-i cunoaște pe scriitori, cu atît mai puțin conducerea Uniunii și eforturile ei. Un șir de bîrfe atît de mizerabile, încît, prin cumul, devin comice, par un fel de dejecții infantile, risipite la nimereală.

Un autor își anunță absența de la Salon du Livre Paris motivînd „modificări în traiectoria existenței sale terestre”. Dacă, în schimb, cea celestă rămîne la fel, tot e bine.