Juriul din acest an
este compus din scriitori onorabili care, toți, îmi sînt și prieteni, încît nu-i pot bănui de
vreun gînd rău. Dacă n-ar fi așa, m-aș arăta cam uimit de numărul mare de
nominalizări la fiecare secțiune, de ignorarea unor titluri care au binemeritat
comentarii critice favorabile de-a lungul anilor 2012 și 2013. De asemenea, de
nominalizarea „din oficiu” a unor autori care au avut, prin timp, cărți mai
bune și, pe mine unul, m-au cam dezamăgit de-astă dată (2012).
De n-ar fi vorba
de un juriu de-a cărui probitate nu mă pot îndoi, m-aș lăsa împins în ispită în
Săptămîna Luminată și aș cădea în păcatul lui Toma - a cărui duminică se
apropie - și aș crede că nu a prevalat valoarea, ci „calculul hîrtiei”, după care
omiterea unor nume n-ar da bine la palmares. Ca să nu duc mai departe gîndul
necredincios că unele nominalizări s-au făcut pentru a „crea culoar”, la juriul
„mare”, celor care, tot după calculul hîrțoagei (netipărite), se cuvine să iasă
în frunte. Dar, față de blasfemiile din unele scrieri nominalizate,
necreștineasca mea îndoială nici nu se vede.
Admit,
considerațiile de mai sus sînt subiective, mai ales că –desigur - n-am citit
toate cărțile nominalizate și am serioase îndoieli că toți membrii juriului au
făcut acest gest sau că au parcurs unele volume lăsate pe dinafară. Am fost și
eu în jurii, știu cum stau lucrurile. Mă tem totuși că, de-astă dată, influența
unor edituri, cercuri universitare, politici regionale etc. - influențe
inerente, nu sînt naiv - au întrecut marja pe care o concede oricine. Acum, ca
de fiecare dată, juriul de decernare (ideea cu două jurii mi s-a părut mereu
una cel puțin criticabilă) va trebui să aleagă din ce-au cules alții. După
principiul cazon: plantonul unu și trei ocupate, alegeți plantonul!
Nu înseamnă însă
– trebuie să fiu cinstit în totul, mai ales în săptămîna de care vorbeam – că
nu sînt între cărțile alese și unele pe care le-aș fi votat și eu cu o mînă,
dacă nu cu două.
*
Ar putea părea o
pledoarie pro-domo dar nu este, întrucît mă las decis deoparte. Însă
ne-nominalizarea, la traduceri, a volumului „Shakespeare. Opere V” care conține
(repet că mă las deoparte, mai ales că am avut bucuria premiului Andrei Bantaș
anul trecut) două noi traduceri senzaționale, revoluționare, ale pieselor
„Troilus și Cresida” și ”Timon din Atena” de Lucia Verona și George Volceanov
mi se pare, vorba ceea, mai mult decît o prostie: o eroare.
Postări
Da, m-a uimit și pe mine că volumul V nu e nominalizat. Sau poate că nu m-a uimit...
RăspundețiȘtergereCa să fiu mai dur, deși „jurații” sînt prietenii noștri și respectabili, unele chestii mi se par evident „la mișto”. Adică o veșnică aspirantă respinsă de patru ori la intrarea în USR e nominalizată la premiile USR! La traduceri... ce să mai zic. Dacă e nominalizată retraducerea dnei Ralian cu Joyce (ceea ce e relativ OK deși nu e nimic spectaculos în asta și oricum dna Ralian a tradus lucruri efectiv fabuloase fără a fi nominalizată) nu văd de ce retraduceri radicale ca Troilus sau Timon nu merg! Plus că e Joyce cu „Portretul...” nu cu „Ulise” care ar trebui efectiv retradus. Pe cît facem pariu că dacă se încumetă cineva la „Ulise” o să fie nominalizat vreun Jules Verne sau vreun Dumas.
RăspundețiȘtergere