duminică, 14 iulie 2013

14 Juillet. Vive la France!

Pentru orice român 14 iulie are o încărcătură patriotică pur subiectivă. În fond, la 14 iulie 1789 la noi domneau în pace fanarioții și Unirea Principatelor avea să survină abia peste aproape 70 de ani. La 1789, în Muntenia domnea Nicolae Mavrogheni iar în Moldova era regim de ocupație austriacă.

Așa că proclamația drepturilor omului ne-a atins indirect, tîrziu și nu crează efecte nici în ziua de azi. Entuziasmul asaltului și căderii Bastiliei (care mai adăpostea vreo șapte deținuți), sunetul Marseillezei și literatura patriotică sînt de natură să treacă în penumbră masacrele care au urmat, cu măcelărirea nu numai a aristocraților, dar și a preoților și, în final ,chiar a capilor revoluției ca și faptul că totul s-a vărsat într-un „imperiu” de cea mai curată autocrație, cît va fi fost Napoleon I de genial.

Ca „gintă latină”, soră mai mică și veșnic admirativă (pentru motive deseori foarte întemeiate) a surorii mai mari, nația română simte un fior de bucurie la mijlocul lui iulie, dorind ca toate cele rele să se spele, admirînd cu putere nouă palatele și statuile „Micului Paris” edificat mai ales de arhitecți și sculptori francezi. În așa zi mare sperăm să ne fie uitat exportul masiv de cetățeni de care marele nostru model nu mai știe cum să scape și să rămînă bucuria de a-i fi exportat și pe Cioran, Ionesco, Enescu, Brâncuși etc.

În concluzie, bucurîndu-ne că Bastilia a căzut dar și că noi am avut vreme de vreo 80 de ani o dinastie nemțească strigăm inimoși: Vive la France! De la care, putem zice, depandă...

12 comentarii:

  1. ,,Caderea Bastiliei" - la cartea dvs ma refer - chiar are legatura cu evenimentul istoric in sine?
    Spor la scris si in toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru urări. nu „Căderea Bastiliei” e un titlu voit înșelător. E un roman contemporan în care o parte a acțiunii se desfășoară pe strada omonimă de lîngă Piața Romană.

      Ștergere
    2. ... şi care e un roman excelent!

      Ștergere
    3. Multumesc și mă bucur că l-ați citit. În curînd se va reedita și „Crime la Elsinore”. ”Căderea” a avut 2 ediții: în 1998 (Ed. All) și în 2007 la Corint.

      Ștergere
    4. Am a doua ediţie, cu autograf!

      Ștergere
    5. Mă bucur și sînt nerăbdător să vă ofer și „Crime...” ed. II-a. Am văzut ce ați crsis despre Șerban Tomșa, un sciitor excelent, izolat din păcate geografic, noroc cu internetul. Pentru „Ghețarul” a primit premiul ASB.

      N-am citit încă romanul „Călugărul negru” dar îmi doresc. Autorul mi l-a lăsat dar eu am plecat fără să-l recuperez. Ce-ați zice să preluăm recenzia dvs. pentru Luceafărul? Evident, plătim drepturile.

      Ștergere
    6. De acord! Doar că pentru "Luceafărul" voi mai adăuga un paragraf!

      Ștergere
    7. Vă rog atunci trimiteți textul tot, cu adăugirea, la adresa mea email: horiagarbea@gmail.com. Multumesc.

      Ștergere
  2. Am identificat cartea dvs la o biblioteca de cartier, plus alte trei titluri... Va trebui musai sa le citesc.

    Ce frumoasa e limba franceza vorbita de un francez autentic: B. Pivot, la TV, in dialog cu Eugenia Voda. A citat un vers din La Fontaine - traducerea lui Aurel Tita surprinde doar un strop din frumusetea stilului fabulistului francez!

    Zile senine va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Maestre Horia Gârbea,
    Vă mulţumesc mult pentru aprecieri ! Sunt bucuros şi onorat. Citind "Căderea Bastiliei", m-am gândit că aţi putea scrie romane echivalente cu cele semnate de Ilf şi Petrov. Ba chiar mai moderne.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog