miercuri, 5 martie 2014

Cutremure. 37 de ani? 10 noiembrie 1940 - 4 martie 1977 - 4 martie 2014

Nu las să treacă niciun „4 martie” (știu că azi e deja 5) fără să atrag atenția asupra a ceea ce inevitabil ne așteaptă: un cutremur major. Între 1940 și 1977 au trecut 37 de ani. Avem deja 37 de ani de la cel din 1977. Cum spunea o mătușă a mea: „se strînge funia la par!” N-o să fie mîine, va fi peste o lună sau peste șase...

Suprapopularea Bucureștiului și haosul administrației vor face ca în acest oraș crescut aberant să fie cele mai multe victime. Nicio autoritate, niciun guvern nu a încercat măcar teoretic (nici măcar nu s-au gîndît, nefiind obișnuiți cu asta) să descongestioneze prin măsuri energice acest oraș, adevărată groapă comună în caz de catastrofă naturală - vezi paralizia anuală în fața zăpezii perfect previzibile.

Toți troglodiții se stabilesc într-un București supra-aglomerat într-un demers, în fond, sinucigaș. Se estimează că bucureșteni de a 2-a - măcar - generație sînt în Capitală doar 16% din cei care-i calcă străzile și se plîng de lipsă de civilizație. Civilizat ar fi să se ducă și să edifice în satele și orașele în care au văzut, unii din eroare, lumina zilei. Presupun că bucureștenii de generația a 5-a sau a 6-a ca mine sau ca fiul meu sînt rarisimi. Dar nu asta contează la o adică...

Orășenii de multe generații sau țăranii veniți să se „arănească”, vor fi expuși la viitorul cutremur aceleiași soarte: lipsa de medicamente, de apă chiar, de sînge, de alimente, de carburanți. De medici și infirmieri (poate unul la 1000 să fie, minus cei care vor muri la rîndul lor). Vor urma, să nu fim naivi, jaful care caracterizează toate marile catastrofe și specula. Societățile de asigurări nu vor putea plăti nici în vise vreo despăgubire celor care sînt, cîți sînt, asigurați.

În caz de cutremur major românii și mai ales bucureștenii vor muri efectiv ca muștele, deși la noi muștele sînt extrem de rezistente. Ce e de făcut? În afară de noroc de la Dumnezeu, să avem totuși niște rezerve de alimente greu perisabile și apă, de medicamente, baterii multe și lanterne, chiar și lumînări (cu riscul incendiilor care nu vor lipsi). Să avem cît mai des în minte, într-o clădire și mai ales acasă: unde am fi în siguranță dacă seismul ar începe în următoarele 30 de secunde. Adică să ne dăm, pe lîngă ce ne dă Pronia, o șansă în plus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog